42 raspunsuri la acest subiect

[adinasmar]

Buna,stancabanca!
imi pare rau sa aflu ca sunt atatia copilasi in aceasta situatie.si noi avem aceeasi problema,exact din aceleasi motive.medici nepriceputi,care oricati bani le-ai da,nu sunt in stare sa se ocupe de pacienti asa cum trebuie.
si noi stresam copilul cu masuratorile,saracutul,cand vede centimetrul,il apuca toti nervii.fontanela lui a ramas deschisa ceva mai mult timp,asta pt.ca am renuntat la vigantol pt.o perioada,dar,din pacate,calciul nu s-a mai fixat cum trebuie si i s-au evazat un pic coastele,un inceput de rahitism...ce perimetru cranian are acum fetita ta?al meu are 42 cm.la varsta de 1 anisor.si el este de o veselie debordanta si avem incredere ca se va recupera 100%.va dorim multa sanatate si va mai asteptam pe aici.

[Amy27]

Buna tuturor, ma bucur pentru curajul avut de noile mamici de a posta cazire lor. Iulia sunt foarte fericita ca baietelul este bine si sa dea Dumnezeu ca totul sa fie la fel si de acum inainte. Stanca ai doua fetite superbe, ma bucur pentru reusitele fetitei tale care este o luptatoare. Adinasmar ma intristez din ce citesc ca te-ai inrait. Gandeste-te numai cata atentie are copilul tau din partea celor din jur si cat este de iubit, si cat esti tu de mandra de reusitele lui. Oare te-ai fi bucurat la fel daca nu ar fi avut probleme? Si noi ne-am pus mult timp intrebarea de ce tocmai noi, de ce tocmai copilul nostru din atatia copii, de ce cand aveam sa ii oferim absolut orice si-ar fi dorit, iar ea nu se putea bucura de o simpla jucarie ca ceilalti copii. Ei bine, nu ma mai intreb, am inteles cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu dandu-ne asemenea ingeras de copil, care e iubit de toti cei care ne cunosc. Nu regret nimik de pana acum si nu imi doresc decat sa fie sanatoasa ca si pana acum. Voi cel putin nu ati mai avut si alte probleme, Ana s-a nascut cu palatul moale despicat si a trecuta pana acum prin 2 operatii cu succes dand lectii de viata tuturor mamicilor care ne-au intalnit. Va pup si sanatate la bebici si voua.

[adinasmar]

Amy27,ma bucur ca esti optimista si ca ai reusit sa accepti situatia asa cum este ea.eu nu pot.probabil fiecare isi percepe si isi manifesta durerea in propriul mod.bineinteles ca si problemele copiior nostri sunt de natura diferita.la voi am inteles ca ar fi ceva genetic,un ghinion care cu greu ar fi putut fi preintampinat,lucru care te poate duce cumva la gandul mangaietor ca este de la Dumnezeu.la noi insa a fost totul perfect pana in ultimul moment,cand medicul nu a fost capabil sa ia decizia de a-l scoate printr-o cezariana de urgenta mai devreme cu cateva minute,desi era clar ca nu are nici o sansa sa vina pe lume pe cale naturala.si ma invinuiesc si pe mine insami ca nu am ascultat pe nimeni si nu am vrut sa fac aceasta nenorocita de cezariana de la inceput si as fi evitat orice risc.nu ma voi putea impaca vreodata cu acest gand.copilul meu este bine acum si continua sa progreseze considerabil,dar zilele si noptile de griji si disperare nu mi le va mai da nimeni inapoi si nici nu cred ca le voi uita vreodata si nu am putut sa ma bucur pe deplin de nici un mic triumf.spui ca poate nu as fi apreciat aceste momente cum se cuvine in cazul in care copilul meu nu ar fi avut nici o problema.ma indoiesc.si ca sa imi demonstrez mie insami acest fapt,intentionez sa mai fac un copil,sa simt si eu ce simte o mamica impovarata doar de stressul cotidian...

[Amy27]

imi pare rau ca ai astfel de pareri si ca ai o astfel de gandire dar si cum tu ai spus-o e dreptul tau. si nu nu e alt caz decat al tau. si la noi este tot vina medicilor pentru ca nu au vazut ce trebuie atunci cand trebuie ci doar banii. De la Dumnezeu este asa si copilul tau nu te-ai gandit? Si noi vom face alt copil dar nu ca sa il iubesc mai mult pt ca va fi normal sau sa ma bucur ca el va merge si va face lucruri specifice varstei si Ana nu ci va fi pentru ea sa aibe un ajutor va fi un fel de terapie si asta nu va insemna ca voi trage mai mult pentru unul din ei nu vor fi amandoi normali pentru noi. Nici mie nu imi va da nimeni inapoi noptile pierdute grijile stresul, pe care le-am acumulat in timpul asta. crezi ca mie imi pare atat de bine cand vad copii de seama ei care sunt sanatosi, mamici care nu au griji in privinta lor? Numai Dumnezeu imi stie durerea cumplita din suflet. Dar ce pot sa fac mai mult? raul nu il pot decat indrepta si daca mi-as dori sa dau timpul inapoi poate ca as prefera sa fie la fel. eu ma bucur de ea exact asa cum este si am incredere doar in Dumnezeu si copilul meu ca va bine. Va pup si va doresc multa sanatate si sper ca la un moment dat sa iti dai seama care e scopul lui pe aceasta lume nedreapta.

[adinasmar]

Amy,cred ca nu prea ai inteles ceea ce am vrut sa spun,dar chiar nu are importanta.Oricum,ideea e ca nici nu mi-ar trece prin cap sa-mi iubesc un copil mai mult si pe celalalt mai putin.Asta e o aberatie.Si nici nu mi-as impovara cel de-al doilea copil cu grija primului,nici nu l-as folosi ca terapie,ci doar mi-as mai dori un copil.Probabil ca acest fapt n-o sa se intample niciodata totusi,caci eu si sotul meu am trecut prin atatea momente dificile de cand cu acest necaz,incat relatia noastra a ajuns la un moment de rascruce si probabil ca vom divorta.Dar Ovidiu,baietelul meu,este minunea mea si lumina ochilor mei si nu-mi ramane de facut decat sa-mi focalizez toata energia pozitiva asupra lui si sa fac tot posibilul ca el sa duca o viata normala si fericita.Crede-ma ca te invidiez sincer pentru optimismul tau,eu am fost o persoana de o veselie iesita din comun,dar n-am mai zambit de fix 1 an si o luna si imi doresc nespus sa fiu in stare sa o fac din nou,dar chiar nu am puterea asta,probabil ca am nevoie de un ajutor de specialitate.

[Amy27]

Regret nespus situatia in care esti sincer. Stiu cum e sa treci prin astfel de momente, cred ca orice relatie in care apare un copil cu probleme apar momente de cumpana. Si noi am trecut prin asta, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, si datorita Anei, care numai cand se uita in ochii tai te face sa uiti de orice necaz si orice lacrima o transforma intr-un zambet, am trecut peste toate greutatile. Nu e o solutie despartirea, copilul are nevoie de toata dragostea intregii familii. Tin minte cum anul trecut cand am intrat in comisia pt cerificatul de handicap, cele din comisie erau mirate de cat de normal ne purtam cu copilul si ca nu suntem panicati de probleme ei. In viata am avut de castigat prin gandirea pozitiva, optimismul care ma caracterizeaza, si m-a ajutat enorm atunci cand Ana a trecut prin cele doua operatii. Poate daca vei intra odata pe mes iti voi trimite poze de la operatii cu fetita mea si vei citi pe fata ei optimismul. Intotdeauna copilul va avea starea pe care tu i-o insufli ca mama.si sfat cel mai bun specialist in problemele tale este doar Dumnezeu. Sa nu crezi ca sunt o fanatica in ale credintei, dar totul vine numai de acolo, rugaciunea pentru copilul tau si pentru familia voastra e cea mai buna hrana a sufletului, si cel mai bun medicament. Sunt sigura ca te vei putea schimba si chiar mi-as dori sa va cunosc atat pe tine cat si pe Ovidiu. Sanatate si putere sa treci peste toate greutatile.

[adinasmar]

Buna,fetelor!ce mai faceti?sper ca sunteti bine,si voi,si puii vostri!Ovidiu implineste peste 2 saptamani 1 an si 4 luni.PC este acum de 42 cm,parca un pic spre 42,5.merge perfect in 4 labe,nu mai are stare nici o clipa,se ridica la marginea patului,merge sustinut de manute,a inceput chiar sa mearga binisor si de o manuta,raspunde la multe comenzi,cauta obiectele pe care i le denumesc,canta,danseaza,lalalizeaza continuu,e intr-o verva si o veselie permanenta...deci,multumesc lui Dumnezeu,cred ca suntem pe drumul cel bun.ii dau Risatarun 10 ml./zi in 2 doze si facem kinetoterapie cate o ora de 2 ori pe saptamana.va pup si va astept cu noutati si vesti bune!

[Amy27]

Buna Adinasmar ma bucur sa aud vesti bune despre baietelul tau. Anuta noastra a implinit 2 anisori si a recuperat foarte mult. Ma uitam la ceea ce ai scris si parca o descriai pe Ana. Si Ana merge de-abusilea, si ea merge in picioruse foarte bine cam de pe la varsta baietelului tau. Ne intelegem minunat cu ea este foarte desteapta si sociabila. Iubeste la nebunie copii si animalele. Ii place mult sa ii citesti si sa ii arati poze din carti. Si noi facem recuperare de 4 ori pe saptamana cate o ora. Luna trecuta am dus-o la centrul national de recuperare Nicolae Robanescu unde a lucrat zilnic timp de 2 saptamani cate 30 min la kineto. Ma bucura mult sa aud din gura medicilor de specialitate ca Ana este bine si ca va merge si se va recupera pt ca este un copil cu multa vointa de a tri si a razbi. Si fata de ceea ce am vazut la alti copii nu contenesc ca in fiecare zi sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un asa copil. Asa ca dumnezeu lucreaza prin acesti copii minunati. Aveti cu totii speranta si credinta in Dumnezeu ca vor fi si mai bine. Va pup si ma bucur de vestile bune :)

[adinasmar]

Buna!mereu verific acest forum,in speranta ca mai scrieti si voi detalii despre progresele puilor vostri!
ma bucur enorm ca Ana este pe drumul cel bun.ai dreptate,Amy 27,cu credinta in Dumnezeu nu ai cum sa dai gres.
Ovidiu sta acum singur in picioruse pentru cateva secunde,face chiar si cativa pasi singurel,ne-a zis kinetoterapeuta lui ca are toate sansele ca pana la Craciun sa mearga si ca nu mai are nevoie de 2 sedinte pe saptamana,o singura data este suficient.peste o saptamana terminam tratamentul cu Risatarun si incepem Tonotil cu Tanakan 20 de zile si injectii cu Cerebrolysin 10 zile,timp de 3 luni.saptamana viitoare mergem si la spitalul Bagdasar,la un control la neurochirurgie,sa fim siguri ca nu este vorba de craniostenoza.cam atat momentan,sanatate multa si putere!va tin la curent.Doamne-ajuta!

[Amy27]

Buna Adinasmar, si noi speram ca anul acesta Mos Craciun sa-mi aduca sub brad, bucuria de a o vedea pe Ana mergand sa-si ia singurica cadourile. Vad ca voi luati destule tratamente. Ana e fara tratament, si toti cei care au consultat-o sunt foarte optimisti in privinta ei, pentru ca Ana e un copil plin de viata care munceste enorm si isi doreste sa fie un copil normal. Ana are un pic de teama in a merge singurica, sper sa ajunga sa isi invinga teama. In privinta craniostenozei- asta a fost motivul pentru care am ajuns la neurochirurg si de aici au plecat toate. Dr. pediatru la care am ajuns cand Ana avea 1 luna jumate pt ca nu lua in greutate, observase craniul mai micut si sutura metopica mai proeminenta, asa ca s-a tinut de noi si a insistat sa mergem cu ea la un neurochirug pt ca o suspecta de craiostenoza. Asa am ajuns la Prof. Ciurea de la Bagdazar, care ne-a trimis la RMN, si in urma lui nu a reiesit nicio craniostenoza, fapt confirmat si in Berlin la clinica Virchow. Ana are microcefalie. Injectiile cat de mult au ajutat in cazul baiatului tau? Medicatiile pentru ce anume ti le-a dat? doar stimulare cerebrala sau ai alte complicatii? Ana raspunde la foarte multe comenzi si ea, si observa imediat orice schimbare, ma uimeste foarte mult curiozitatea ei :)). E o minune e minunea mea de la Dumnezeu. Va pup si iti doresc rabdare si incredere ca va fi bine trebuie sa fie bine, astept vesti de la voi!