16 raspunsuri la acest subiect

[MadaJianu]

Buna,
M-am hotarat cu greu si cu mult plans (din partea mea...) sa-mi intarc fetita de 2 ani si 7 luni. A devenit o mare problema pentru amandoua deoarece se trezeste f mult noaptea si nu mai dormim bine nici ea nici eu. Imi doream f mult sa o alaptez pana la 3 ani dar nu mai rezistam...eu ca eu dar ea este foarte obosita si maraita.
Aveti un sfat cum as putea sa fac ca experienta aceasta pentru ea sa nu fie foarte traumatizanta?! Iubeste suptul f mult, e o oaza de liniste pentru ea si se supara foarte tare daca nu ii dau.
Eu o sa iau un tratament homeopat care imi va stopa lactatia in 3- 4 zile sper, dar cum o fac pe ea sa nu mai suga, cum fac sa nu sufere prea mult?
Desi stiu ca extrem de putine mame la noi alapteaza pana la varsta asta copii ma gandesc ca poate totusi una din acele mamici vede si mesajul meu si ma ajuta.
Sunt foarte debusolata si ma simt foarte vinovata ca am lapte si nu o sa-i mai dau.
Multumesc si astept raspunsurile voastre!
Madalina

[paulush]

Sper sa te pot ajuta cu ceva.



Am auzit odata un lucru extraordinar in legatura cu intarcatul: indiferent de ce varsta are copilul, intarcatul e mai usor atunci cand tu ii zici GATA copilului nu doar din gura, ci si din INIMA.



Daca tu te simti vinovata ca mai ai lapte, o sa ai sufletul strans. Tu trebuie sa vrei cu adevarat, sa iti spui intai tie: aici ma opresc, nu mai pot merge mai departe. Dupa ce faci pasul asta interior, cu copilul va fi mai simplu.



Inteleg perfect ce spui, eu am intarcat-o pe fetita mea acum 6 luni, cand avea 3 ani si 5 luni. Nu mai puteam, eram extenuata, desi ea imi cerea foarte putin, doar seara si uneori dimineata. Dar eu aveam nevoie sa ma odihnesc, caci aveam un bebe de 8 luni care imi cerea piept de muuulte ori noaptea, si forta fizica a fetitei mele ma depasea complet.



Intr-o dimineata i-am zis foarte sincer: NU MAI POT. Si m-a inteles.



Teoretic, un intarcat ideal funcioneaza dupa regula urmatoare: NU OFERI, NU REFUZA = da-i cand cere, fara sa opui rezistenta caci e mai rau, dar nu ispiti tu. Sub forma asta, copilul marisor cere doar cand are nevoi concrete: sa se relaxeze inainte sa adoarma, sa simta ca inca il iubesti desi a crescut si nu mai e bebe, sa ii treaca buba cand s-a lovit.



Personal n-as lua nici un medicament, oricat de homeopat ar fi.

As incerca sa vorbesc cu copilul: i-as spune: iti dau tzatza DOAR inainte de a dormi, pe timpul noptii nu, caci tzatza doarme cand e noapte, cu 2 ani si 7 luni intelege perfect.



Incearca sa pactezi cu ea ce iti convine mai mult tie si ei: stabilesti cu ea: iti dau tzatza doar la amiza cand dormi si seara cand te culci. In restul zilei NU. Si noaptea tzatza are nevoie sa doarma. Toata lume adoarme. Si eu incepeam: Cenusareasa doarme, Mickey Mouse doarme, etc etc, bunica doarme, catzelul doarme, tata doarme, tu dormi, tzatza doarme, mama doarme.



Incearca asta, spuen-i mult ca o iubesti, tine-o mult in brate ziua, sarut-o de cate ori poti, multiplica cu 20 imbratisarile, asa te va lasa noaptea sa dormi.



Mai am o metoda foarte interesanta, poevstita de o prietena, pe care ai putea-o folosi cand vei fi tu convinsa ca VREI sa nu-i mai dai DELOC. Dar TU trebuie sa fii convinsa.



Sa-mi spui ce ti se pare ca poti folosi in cazul tau.



Mult succes si felicitari!



Te inteleg perfect, momentul in care clachezi fizic e foarte greu, dar trebuie sa-ti asumi limitele!



asa a fost



poze



mes p’tits riens

[MadaJianu]

Doamne Paulush, nici nu stii cat mi-au mers la suflet vorbele tale... Iti multumesc mult! As vrea sa plang acum sa rup, dar nu pot ca sunt la serviciu.
Asa este si inteleg foarte bine ca daca nu sunt eu hotarata nu pot sa fac intarcarea cum trebuie, si sincera sa fiu nu sunt...Cand mi-ai scris ca trebuie sa o invat ca noaptea doarme si tzitzi, primul gand care mi-a aparut in minte a fost:"Deci as putea sa o fac sa nu mai suga noaptea si sa nu o intarc..." hehehe deci tot cu gandul la alaptat sunt!
Eu sunt o mamica foarte lipicioasa...2 ani cat am stat cu ea acasa am fost nedespartite, numai in brate statea, ii dadeam sa suga cand voia...dupa ce am plecat la serviciu a suferit destul de mult si a inceput din ce in ce mai mult sa suga noaptea.
Mi-am dat seama ca sufera si am stat seara cu ea tot timpul in brate ne jucam...si acum la fel....doar ca de la un timp suptul noaptea s-a inmultit la extrem.
Cu suptul atunci cand vrea ea, stiam si eu chestia cu nu oferi nu refuza, doar ca la ea nu merge. Se aseaza la san si e in stare nu iti exagerez, sa stea o ora la el la orice ora din zi si noapte si chestia asta sa se repete de cateva zeci de ori. Pana la 2 ani am rezistat f bine fara nici un stres, dar acum de cand cu oboseala la serviciu nu mai rezist.
Daca tot e sa o fac sa sufere cuvintele tale m-au determinat sa mai fac o incercare inainte de a o intarca...sa incerc sa o invat sa nu-i mai dau noaptea, chestie care trebuia sa o fac de mult. Problema este ca ea s-a invatat sa doarma cu noi si ea doarme linistita pana cand ma simte langa ea (imi atinge mana sau ceva) si se trezeste si vrea san. Deci, intrebarea mea la tine e, crezi ca pot sa o invat sa nu mai suga noaptea fara sa o trimit la ea in patut? (pt ca sunt convinsa ca dormitul cu noi ii ofera inca un echilibru mai ales ca nu o sa suga).
Si inca un lucru...nu stii cat sunt de fericita sa vad ca mai sunt mamici care au alaptat copilul asa mult...toata lumea ma critica si toti imi spun ca laptele meu nu mai e bun pentru fata acum, ba chiar ca ii face rau...
Merci mult de sfat si te pu,
Madalina

Madalina

[Mindy]

Madalina, exact in acceasi situatie am fost si eu, la 2 ani si 7 luni(plus) am intarcat-o si eu. Parca era din ce in ce mai atasata si fericita la san in loc sa dea semne de intarcat singura cum ma asteptasem eu care am pornit alaptarea cu ideea ii dau cat vrea ea
La fel si ea noaptea ma calarea incontinuu, eu eram intr-o stare de epuizare exagerata, sa nu te odihnesti o noapte intreaga aproape 3 ani e mult pt organismul unui om chiar daca nu simteam intotdeauna aceasta epuizare.

eu i-am zis ca am fost la dr si dr a zis ca nu mai am voie sa alaptez, asa a si fost ca trebuia sa incep un tratament hormonal si nu vroiam sa afecteze laptele. a inteles destul de bine, am facut si eu cum zice Paulush cu o mie de imbratisari si pupici, nu o respingeam cand venea la piept, dar ii distrageam atentia o puneam sa imi aduca o carte sa ii citesc la mine in brate, of si uneori cedam cu lacrimi in ochi cand o vedeam lipita acolo de san si ii dadeam gandindu-ma "inca odata, asta e ultima data".
Mi-a trebuit cam o saptamana sa ma obisnuiesc eu cu ideea ca se termina, da e o etapa care se termina si eu eram mult mai traumatizata decat ea.

succes! eu iti zic ca o sa fie mai usor decat crezi odata ce te obisnuiesti cu ideea ca aceasta etapa se incheie. si o sa te simti mult mai bine fizic, trust me.
a mea a dormit in continuare cu mine, dar mult mai bine, se trezea si se mai alinta langa san parca ma adulmeca dar nu cerea sa suga, doar se cuibarea acolo ca un pui mic si adormea inapoi tare linistita. Imediat dupa intarcare a inceput sa nu mai faca pipi noaptea.

nu uita sa faci poze acum cu ea la san ultimele zile la alpatat sau video, o sa iti fie atat de dragi pozele astea.

[Mindy]

Madalina, am un sfat. In perioada cand o intarci incearca sa porti un sutien de bumbac ferm, inclusiv noaptea in asa fel ca sanul sa fie f bine acoperit si putin strans.
Nu a trebuit sa iau nici un medicament, am masat sanii de cateva ori, laptele s-a retras fara nici o problema iar faptul ca nu aveam sanii f accesibili nu era atat de tentant pt fetita, in schimb daca aveam o bluza decoltata si nu purtam sutien in casa eram ca un magnet pt ea :)

[DianaR]

Eu am intarcat-o pe Timi la 2 ani si aproape 9 luni. Tot asa, devenise deja un chin alaptatul, cu treziri dese noaptea, si ziua sugea de nenumarate ori plus ca in momentul in care incercam si eu sa port alt sutien decat clasicul sutien de alaptat de bumbac 100% faceam niste rani de nu ma vedeam . M-am decis ca gata si atunci am inceput pregatirea cu ea. I-am spus ca ma doare tzitzi, ca si daca nu se vede "buba" pe tzitzi pe mami tot o doare tare, ca ea e fetita mare etc. N-am respins-o, avea un stil sa se insinueze pe sub bluza mea cand nu eram pe faza si se mufa frumusel la san. I-am lasat pe amandoi (pe atunci doar ei erau) la ai mei cateva zile cat am avut de renovat apartamentul in care sta acum soacra mea, n-a avut nici o treaba daca nu eram prin zona nu-i trebuia san, nici pentru dormit, nici pentru linistire. Dupa cele 3 zile bineinteles ca mi-a cerut san, i-am spus ca ii cam gata cu lapticul, nu m-a crezut a mai cerut 2-3 zile tot mai rar, si apoi venea doar sa le dea pusi.

Tot asa n-am avut probleme cu sanii, doar o data a trebuit sa mulg 50 de ml si gata.



Paulush, felicitari pentru alaptatul in tandem! Si eu mi-am dorit asa pentru baietelul meu cand eram gravida cu fetita cea mare, dar dupa 4 luni de sarcina a devenit tare tare neplacut, o senzatie asa nasoala (de parca ma scobea cineva in buric) si in 2 luni l-am, intarcat asa treptat. Am incercat sa-i mai dau dupa ce s-a nascut Timeea dar n-a mai stiu sa suga . Desi a supt un an si 9 luni tot parca simt ca n-a supt suficient, am remuscari si regrete ca l-am intarcat asa repede...





[9cer]Diana cu Vlad(16.05.04)(bebelus, copilas)&Timeea (18.05.06) & Teodora (11.11.09)

Filmulete

[paulush]

" Deci, intrebarea mea la tine e, crezi ca pot sa o invat sa nu mai suga noaptea fara sa o trimit la ea in patut? (pt ca sunt convinsa ca dormitul cu noi ii ofera inca un echilibru mai ales ca nu o sa suga)."



Asta i-ar mai lipsi, dupa ce ca nu te mai are asa mult aproape ziua, dupa ce ca e pe sfarsite povestea cu tzatza, sa mai trebuiasca sa o duci in camera ei...



Cred ca esti perfect constienta ca mare parte din cererea asta intensa de piept se datoreaza faptului ca ai inceput sa lucrezi. Mamma nu e cu mine ziua ca inainte = noaptea compensez cerand ce ma linisteste cel mai mult pe lumea asta, cu riscul de a fi lata de oboseala. Asta e dovada de cat de sinceri sunt copiii cand ne iubesc.



Poti incerca tot ce iti trece prin minte, iti dau aicea cateva exemple din propria experienta: m-am dat in partea cealalta a patului, intre mine si copil ramanand sotul. M-am intors cu spatele la ea, am facut-o pe mortu-n papusoi, am dormit la picioarele patului, si in unele dati, cand nu mai imi puteam duce sarcina, propriile oase si cerea ei, m-am dus eu in alta camera. Si ea s-a calmat ca prin minune, caci tzatza aproape si la indemana e o mare tentatie, daca nu e, doarme profund. Nu am lasat niciodata sa planga, nici pentru piept nici pentru altceva.



Trebuie sa stii ca cel mai important pas e sa te lamuresti ce vrei sa faci, iar dupa aia sa vorbesti cu ea. Sa ii spui ca sunteti amamdoua extenuate, ca tu stii ca pe ea o doare ca nu mai stai cu ea in timpul zilei ca inainte, ce inseamna asta pentru tine, de ce lucrezi, o sa inteleaga perfect. Uneori reluam lucrul si nu ne gandim ce-or fi crezand copiii. cu aproape 3 ani isi imagineaza tot felul de istorii, de aceea ar fi bine de clarificat. Lucrez de asta si de asta.



Intre amandoua stabiliti ce si cum cu tzatza, e exact la fel ca atunci cand ai stabilit cu ea ca nu-i mai dai tzatza in public, asa-i ca ai nteles perfect? Noaptea avem nevoie sa dormim.

Intelege perfect.



Foarte buna ideaa cu pozele. Uneori suntem intre copaci si nu reusim sa vedem padurea de sus.



Multa bafta si ai sa vezi ca o sa va intelegeti, aveti amandoua aceleasi interese!!!





asa a fost



poze



mes p’tits riens

[alinushca]

pe mine m-a deprimat putin numai sa va citesc vorbind despre intarcare. nu as vrea sa intarc decat atunci cand se va decide el ca nu ii mai trebuie. sa inteleg ca fetita ta nu mai cerea deloc lapte noaptea si cand ai inceput serviciul a inceput sa ceara din nou? momentan baiatul meu suge cam de 2 maxim 3 ori ziua si deloc noaptea cand accepta apa in loc. recunosc ca si pe mine ma deranjeaza sfarcurile la inceput cand se mufeaza, din cauza sarcinii si chestia asta ma enerveaza uneori. dar gandul ca va trebui sa se incheie candva alaptatul... ce ciudat!



Mami de (28.10.2008) si bb2 19+

[Olgutzika]

Eu am intarcat-o pe Sophie la 2 ani si 2 luni, pentru ca eram ( si sunt ) gravida si imi era rau de nu mai puteam. Eu in loc sa fiu relaxata si sa fie o bucurie sa o tin in brate la san, eram incordata, imi venea sa vomit in cele mai nepotrivite momente, iar noptile erau un cosmar, ma trezeam cand saracuta sugea ca sa imi dau seama cat de greata imi este in continuare...Astea au fost motivele subiective, obiectiv am avut nevoie de tot progesteronul pe care il puteam produce, din cauza unui defect de alipire a placentei, si pentru ca feritina imi era excesiv de proasta.

Primul lucru cand veneam de la serviciu era sa ma duca de mana pana la canapea unde sa poata suge vreo douazeci de minute, sa isi ostoiasca dorul . Seara inainte de culcare, noaptea la discretie si dimineata la trezire, cam asta devenise programul de supt.

I-am spus ca ma doare tzitzi foarte tare si ca ma simt rau, ca o iubesc si ca o tin in brate, dar tzitzi este bolnava si trebuie sa se repare. Am zis dupa prima zi ca a fost crunt, dar nu stiam cum avea sa fie a doua. Aveam bibe cu lapte mereu langa noi ( si stia despre ce e vorba, ca la somnul de dupa-amiaza bea laptic din biberon..), il arunca in cel mai indepartat colt al camerei, unde il lasam si eu si o luam iar in brate si ii spuneam la infinit cat de mult o iubesc si ca o tin in brate si o mangai si ca stiu cat de mult isi doreste sa pape tzitzi, dar tzitzi e bolnava, etc I-am vorbit in continuu, imi venea sa mor cand o vedeam ca adoarme suspinand . A treia zi a fost mai usor, in a patra a luat bibele cu lapte din bucatarie si pe mine de mana si mi-a spus "Mami, sa fasem nani!" Si asta a fost tot.

Si acum, cand ma vede dezbracata, isi lipeste obrajorul de tzitzi si imi spune ca o iubeste

Succes sa aveti, alaptarea pentru mine a fost de vis, intarcarea insa...un cosmar.

Olga 18+ si mami de Ioana-Sofia (25.02.2008 )

[ungaras]

Tot respectul pentru voi doamnelor. Eu ma plangeam ca m-am muls 11 luni si ca as vrea sa merg in vacanta, sa nu trebuiasca sa ma mai mulg de atatea ori. Sa ma odihnesc.
Multumesc ca mi-ati deschis ochii.