mey, io nu stiu altii cum sunt da' io cand ma gandesc la tineretile mele - nu de mult apuse :) - pot sa zic cu mana pe inima ca la 22 ani nu aveam mai multa minte decat Natasa si nici la 24 mai multa decat Anna
am cunoscut o Anna care nu era deloc rea si nici egoista.
cateva dintre voi ati marturisit ca la randul vostru ati fost amante, la fel de nestiutoare si naive ca si Natasa. numai ca Natasa nu are circumstantele voastre atenuante. oh, ba da, le are! e ok ca s-a-ndragostit fie si de bosho, se poate intampla aproape oricui. problema e ca nu renuntza la el, asha cum ar trebui sa-i dicteze constiintza. pai din cate citesc io, constiintza ii dicteaza da’ ea nu poate. inca. cand o va rupe cu el n-o va face probabil pentru ca-i dicteaza constiintza ci pentru ca se va indragosti de altu’ care sper sa fie si liber. dar relatia asta o va marca. o va marca pentru ca se simte cu pecetea-n frunte si are sentimente de vinovatie si probabil cand nu-l va mai iubi va spune: am fost o prostutza, m-a pacalit, samd. io as vrea sa-si aminteasca clipele frumoase, sa ramana cu o amintire placuta si sa nu regrete relatia asta si sa nu vina nimeni sa-i spuna: ce ti-am spus io?
despre Anna, io vad situatia cam asha: s-a-ndragostit de un barbat casatorit, cu un copil. sotia e bolnava (cel putin asa crede ea). Anna nu se vede de loc egoista ci din contra altruista. il iubeste pe sotzul alteia, dar e capabila sa renuntze la el (adica nu doreste sa se casatoareasca cu el chiar acum) si in generozitatea ei e capabila sa astepte pana cand Altcineva ia hotararea in locul lor.
Anna mea, tot asha fata tanara, frumoasa, desteapta si cu principii (chiar daca asta din urma va mira pe unele dintre voi) se indragosteste de un bosho casatorit, cu o sotie bolnava. bosho isi doreste un copil pe care sotia bolnava nu i-l poate oferi. Anna mea isi doreste si ea copii. cu bosho. deci bosho divortzeaza, se recasatoreste cu Anna si impreuna au un copil. bosho si Anna sunt condamnati de societate, prietenii lu’ bosho rup legatura cu el, prietenii actuali sunt din generatia Annei. intre timp sotia bolnava decedeaza. bosho constata ca el, da’ isi dorea un copil, dar nu mai mult decat statutu’ pe care il avea inainte, se apuca de baut si o invinuieste pe Anna. Anna intelege. cu toate astea Anna n-a regretat niciodata relatia lor. i-a fost intotdeauna alaturi. bosho a regretat. cine ar fi crezut?
p.s. asta cu principiile: ati remarcat ca uneori cu toate ca avem principii sanatoase (si ni le afisham cu placere) cand suntem pusi in cate o situatie mai delicata le incalcam? si nici macar nu suferim de double standard, dupa parerea mea.