Cooper e pe moarte. Cica. Asa se pare, sanse zice dr ca-s mici.
S-a minunat cind a auzit ca inca mai maninca cite ceva. Asa o mica si infima sansa ar mai avea. De ar mai si lupta, de ar da semne ca vrea.
Asa un ciine puternic, frumos, blind si bun, un ciine ca in carti, acei ciini eroi care-ti rup inima prin ceea ce fac si felul cum isi simt stapinul, atit de greu imi e sa accept ca e batrin si slabit.
Il vad ca pe un batrinel cu boticul alb care parca ar mai vrea sa mai faca lucrucurile preferate inca o data. Dar pe urma nu mai are putere.
Poate ca-s ultimele lui zile, ori poate mai rezista inca putin.
Nimeni nu stie cu siguranta.
Of ca tare e greu.
Aveti ciini batrini? Ati trecut prin asa ceva?
Instinctul vostru v-a anuntat? Ati simtit ca asa e? Ca gata? V-ati inselat vreodata?
Face ceva anume care ma aduce in asa un plins...
E tare tare greu...
Nici nu mai stiu ce sa fac ca sa nu mai ma gindesc la moartea lui.
Pt ca stiu, a avut o viata buna, nu are dureri, e batrinel si stiu ca e normal...uhh si totusi...
![[q]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/plang.gif)
Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo pe tarimul nostru de vis.