Da, e posibil ca unele sa scape de aceste simptome, chiar cunosc citeva exemple, insa io n-am avut norocul asta.
Primul semn a fost in ultimul trimestru de sarcina. Tocmai intorceam casa cu fundul in sus si o curatam cu periuta de dinti pe la colturi (deh, instinctele. ca altfel chiar n-am asemenea initiative :) cind m-am apucat sa fac ordine intr-un sertar cu maruntisuri. L-am rasturnat, am aruncat jumatate din ele, am pus restul inapoi, si... nu incapeau. Am reluat operatiunea, distribuindu-le altfel. Acelasi rezultat.
. Asta in conditiile in care inainte vreme eram un as al problemelor de tipul care e numarul maxim de mingi de ping-pong care incap intr-o cutie de anumite dimensiuni.
A, si mai e o chestie. Exacerbarea sensibilitatii. Acuma, nah, nici inainte nu eram un om rau si ne-empatic, dar macar nu plingeam la filme. Chiar nu mi se intimpla. Nu nu, nici la Love Story ;). Ca lucrurile s-au schimbat aveam sa constat cind m-am surprins ca-mi inoata ochii in lacrimi la... Ratusca cea urita, la teatrul Tzandarica.
. Acuma m-am obisnuit. Ma smiorcai la Cars, la Spirit, la WallE, deja mi se pare firesc. :)
Conchita, nu gusta piinea! Era sa-ti sugerez sa o incerci pe catel, dar mi-au dat lacrimile :))) gindindu-ma ca ar putea pati, bietul, ceva. Cit despre faina de pe rufe, nu-ti fa griji. Cica apreteaza bine.
see details