299 raspunsuri la acest subiect

[gaia.nevia]

si eu sunt overeater. nu stiu de ce, nu mi-am pus pana acum problema DE CE

mi-am pus problema numai cum sa fac sa ma opresc, am reusit odata sa tin dieta Monti si sa dau jos 17kg, am zis asta, daca sunt dezordonata nu slabesc... si uite ce dezordonata sunt, si fara ambitie, si nu mai reusesc sa tin dieta din nou, ca sunt ocupata, si nervoasa, si nedormita si am alte griji acum cu doi copii...

deci beat around the bush si m-am oprit aici. astept mereu o perioada mai linistita si mai departe de frigider ca sa re-incep sau sa ma tin serios de.



si eu ma imbrac in treninguri gri ca sa zic asa, si port bluze din care nu se intelege daca am tzitze sau sunt doar obeza. Nici asta nu stiu de ce o fac... cumpar toale (oricum cumpar prea multe toale, o fi si asta o boala?) mai delicate si mai pe corp, le imbrac, ma uit in oglinda, le dezbrac si revin la scormonit in sifonier dupa lucruri gri. Pe de alta parte am o nevoie de exihibitie destul de mare, si cand a fost sa se manifeste s-a menifestat din greu rau de tot.



si daca n-as fi atata de mandra de mine ca nu am dezvoltat adictii de alcool si tigari, ca m-am lasat de fumat pur si simplu pentru ca asa am hotarat... in conditiile in care ani de zile am trait cu un alcoolic... iar de fumat nici in ziua de azi nu s-a lasat. Eu m-am lasat inainte de a concepe primul copil si asa ramane.

restul de ce nu functioneaza la fel?



overshoppingul e tot o problema psihica? [:D]



Gaia, muma pentru voi:

Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

[olympia]

Editez ca uitasem ideea principala... Educatia care ne-a marcat pe toate era axata pe condamnarea drastica a greselilor "iti dau ca sa tii minte si sa nu mai faci", in secunda doi si fara apel!



Ceea ce poate face diferenta, acum cand noi suntem parintii, este permiterea greselilor, explicarea relaxata a lor... a motivelor, a modurilor de indreptare.

Daca ne gandim mereu la asta si ne educam intai pe noi asa , laolalta cu cei mici, licaririle de furie si pierderea controlului sunt evitate. Aici chiar merge ce zice Deus cu "devii ceea ce practici"





Pitzinuca, Kira este un nume foarte frumos !



Happy, mie imi place mult de tine, am bagat un ochi la poze,

ti-am vazut si papusile frumoase ca mamica lor! Si imi place si Aisel, are o rezonanta deosebita.



Gaia.nevia si eu tot cam asa, dar dezordinea e si in cap si in jur. Fac intai casa "luna si bec" cum zice fii-mea, amestecand doua expresii de-ale mamei, si apoi cand incep sa lucrez, arata in doua minute toate ca dupa taifun!



Inbox, in afara de senzatia asta incerta fata de barbati in varsta, n-ai niciun alt semn?



Claram, uite o idee: mergeti in parc la locurile de joaca si petreceti mai mult timp acolo.



Andruskandu, brrr, sinistra atmosfera! Draga de tine,





Carina, ba da! Cand dau de ceva ce ma face sa ma simt bine, nu ma pot opri nicicum, (mancare, computer, carti, oameni placuti) mai, dar nici asta nu-i normal si de inteles? Ca doar o viata avem!



Rrox am ochit trei carti de pe lista ta, iti trimit mail.



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[J G]

Inbox,

La fel ca tine nu las fetita niciodata singura cu un barbat si o sa fac asta pana voi fi sigura ca intelege ce inseamna abuz sexual si voi avea incredere ca se va apara si-mi va spune. In categoria asta intra toti barbatii din familie si inclusiv cu tatal ei o las cu strangere de inima (desi am discutat cu el despre asta). Nu voi avea niciodata incredere, niciodata, poate sunt paranoica dar prefer preventia. Recunosc ca de cate ori vad pe strada un bunic cu nepoata primul meu gand e "cata inconstienta!" apoi incerc sa ma ponderez, stiu ca nu toti barbatii abuzeaza sexual insa de asemenea stiu ca o fac mult mai multi decat isi imagineaza majoritatea oamenilor! Mai ales membrii familiei sunt "predispusi".









J si Carla (05.02.2006)

in the rear garden

[gaia.nevia]

Pitzinuca, felicitari pentru fetita! si mie imi place Kira

Sa duci sarcina bine la capat si sa fiti amandoua sanatoase si voioase!



Gaia, muma pentru voi:

Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui andruskandu [font=Georgia][size=3][purple] La 26 de ani am avut cea mai lunga perioada de tacere, cand m-am decis sa fac si eu ca ea...adica dupa un "razboi", in martie ea n-a mai vb, asa ca prin aprilie-mai am facut si eu la fel: nu i-am mai vorbit. Tot asa, doar intrebari scurte si la obiect. Si asta a durat pana in noiembrie... iata, aproape 10 luni.

Am trait episoade similare cu mama mea. Am convingerea ca este capabila sa nu ne mai vorbim toata viata. Pentru ca ea NU MA IUBESTE SI NU M-A IUBIT NICIODATA. De aceea ii este atat de usor sa nu ne vorbim. In ziua in care am inteles ca parintii mei nu m-au iubit am plans mult. Foarte mult. Stiu ca nu m-au iubit pentru ca NU ERAU CAPABILI de iubire, pentru ca ei, la randul lor au fost copii neiubiti si nu stiau ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Dar asta nu m-a incalzit in niciun caz prea tare. Sa realizez ca n-am fost un copil iubit a durut; dar macar am facut ordine intr-un sertar in care nu-mi era deloc clar ce se afla si de atunci sunt mai linistita. Macar nu mai am asteptari prostesti. Pentru fratele meu mama are o forma primitiva de iubire-obsesie. Multe femei care nu dau doi bani pe ele insele, cand li se naste un baiat au ceva de gaini bete care a reusit sa faca un ou de aur. Au pentru oul de aur un fel de de adoratie primara, mai mult o obsesie, care in niciun caz nu poate sa fie considerata iubire. "Calea de mijloc este calea ZEN"Alice

[gina_raluca]

Rrox, m-ai "citit" perfect! De-asta relatia cu terapeutul e vitala pentru depasirea problemelor mele. Pe Coasta de Est, va trebui sa reincep cu alt terapeut si daca reusesc sa lucrez la problemele legate de abuzul sexual cu terapeutul actual, acolo voi cauta o terapeuta. Cred ca relatia asta ma va forta sa adresez si problemele cu mama.

[Mindy]

Citat:

citat din mesajul lui J G Inbox,La fel ca tine nu las fetita niciodata singura cu un barbat si o sa fac asta pana voi fi sigura ca intelege ce inseamna abuz sexual si voi avea incredere ca se va apara si-mi va spune. In categoria asta intra toti barbatii din familie si inclusiv cu tatal ei o las cu strangere de inima (desi am discutat cu el despre asta). Nu voi avea niciodata incredere, niciodata, poate sunt paranoica dar prefer preventia. Recunosc ca de cate ori vad pe strada un bunic cu nepoata primul meu gand e "cata inconstienta!" apoi incerc sa ma ponderez, stiu ca nu toti barbatii abuzeaza sexual insa de asemenea stiu ca o fac mult mai multi decat isi imagineaza majoritatea oamenilor! Mai ales membrii familiei sunt "predispusi".J si Carla (05.02.2006)in the rear garden

si eu am aceata paranoie.pana a avut fetita 16-18 luni, am dormit toti 3 in acelasi pat, ea la mijloc.. apoi am mutat-o de langa noi, ea inca mai doarme cu mine.stim toate ca barbatii au erectiile de noapte, unii inconstient se apuca de pipait si magaiat corpul de langa ei, fara sa isi mai aduca aminte dimineata ce au facut. :(

[Mindy]

fetelor, chiar daca nu am mai scris, va iubesc si va citesc cu interes -probabil cateva pagini le-am scapat din lipsa de timp.

zicea cineva de culoarea gri: si eu am atractie pt aceasta culoare, imi da confort, o stare de bine. imi place si rosu, portocaliu.

altele din sechelele copilariei cu care inca ma mai lupt: obsesia de curatenie, adica mi se pare ca nu e destul de curat, fac curat si apoi in cateva minute e totul la loc.
mi-e greu sa fiu disciplinata, mi-e greu sa duc un proiect la bun sfarsit, le cam las pe ultimul moment parca e mai interesant asa.

la capitolul relatii, a fost greu pana mi-am gasit perechea, am avut o relatie de kko 3 ani cu un tip, nu stiu ce naiba a fost in capul meu, acea relatie nici nu trebuia sa existe, o pierdere de vreme, poate m-a atras ca era mai in varsta ca mine si ma iubea obsesiv, nesanatos, gelos, eu nici macar nu il iubeam credeam in naivitatea mea ca il iubesc, era o nevoie a mea de a fi cu cineva, de a-i pasa cuiva de mine, de a umple un gol -varza totala

[Qamar]

Citat:

citat din mesajul lui andruskandu Mama, cand se supara pe mine, pentru orice pocinog sau nota proasta, nu-mi vorbea cu zilele. Deloc. Nici nu-mi raspundea la "sarumana". Dar eu eram obligata sa o salut, chiar daca stiam ca nu-mi raspunde. Odata nu i-am dat "buna ziua" cand a intrat in casa si m-am trezit rapid cu o palma peste gura! Mi-a zis ca sunt datoare s-o salut chiar daca nu-mi raspunde. Si cu cat cresteam, perioadele de tacere se lungeau si ele... la saptamani, chiar luni... ganditi-va cum era sa stai intr-o tacere totala in casa, sa nu vorbesti pentru ca stii ca nu ti se va raspunde. Sau sa vorbesc de una singura, sa ma adresez ei, cu orice (caci eu incercam) stiind ca nu-mi raspunde sau auzeam un da sau nu fortat. La 26 de ani am avut cea mai lunga perioada de tacere, cand m-am decis sa fac si eu ca ea...adica dupa un "razboi", in martie ea n-a mai vb, asa ca prin aprilie-mai am facut si eu la fel: nu i-am mai vorbit. Tot asa, doar intrebari scurte si la obiect. Si asta a durat pana in noiembrie... iata, aproape 10 luni.In martie urmator, cand eu m-am mutat cu serviciul, l-a adus pe tata in apartament si s-a mutat ea de-acasa.De-abia atunci pot spune ca am inceput eu sa traiesc... adica sa-mi traiesc viata pentru mine, nu pentru ea. De-abia atunci mi-am putut spune ca "sunt libera!".Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii (Vrajitorul din Oz) [zana]Povestea unui licurici [bonjovi]Poznele lui Andrei [comoara]Nasterea lu' Andrei[foto]PozeAndrei [bum]Muzica meaBAZAR UNIC!!!Andreea mamica fericita de Andreiut Puiut 11.06.2006

groaznicacelasi pattern si la a mea; cea mai lunga perioada de silence fata de mine, in conditiile in care eram in aceeasi casa- 2 luni; eu eram in vacanta de vara inainte de anul 2 de facultate si nu fusesem de acord sa raman la tara la bunicii materni...

---

Your heart is my piñata..

[flower-power]

Citat:

citat din mesajul lui simali Am trait episoade similare cu mama mea. Am convingerea ca este capabila sa nu ne mai vorbim toata viata. Pentru ca ea NU MA IUBESTE SI NU M-A IUBIT NICIODATA. De aceea ii este atat de usor sa nu ne vorbim. In ziua in care am inteles ca parintii mei nu m-au iubit am plans mult. Foarte mult. Stiu ca nu m-au iubit pentru ca NU ERAU CAPABILI de iubire, pentru ca ei, la randul lor au fost copii neiubiti si nu stiau ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Dar asta nu m-a incalzit in niciun caz prea tare. Sa realizez ca n-am fost un copil iubit a durut; dar macar am facut ordine intr-un sertar in care nu-mi era deloc clar ce se afla si de atunci sunt mai linistita. Macar nu mai am asteptari prostesti.

Simali. Ca sa vedeti ce copil prost eram , cand ma certam cu mama, in adolescenta, imi ziceam in sinea mea ca nu are suficienta demnitate ca tot ea venea la mine