Fetelor va multumesc din suflet![flo]
Eu am constientizat cu adevarat purtarea alor mei abia dupa ce am devenit mama, pana atunci am acceptat totul ca fiind in limitele normalului. Acum insa ma simt coplesita de un melanj de sentimente, de frustrare, revolta, furie si tristete, simt ca sunt la un punct de cotitura in relatia cu parintii mei. Abia acum ii vad cum au fost de fapt si sunt atat de trista ca aproape ma doare fizic. Inteleg ca face parte din procesul de vindecare, dar care-i pasul urmator? O confruntare nu stiu daca ar avea efectul scontat, pentru ca ei au impresia ca au facut totul pentru mine: in viziunea lor totul inseamna casa/masa/haine/lipsa batailor.
Of, imi amintesc ca adolescenta fiind ma uitam pe niste poze si in 2 poze ma tinea tata in brate. Si am intrebat-o atunci pe mama de ce nu exista nicio poza in care ma tine ea in brate. Mi-a raspuns ca nu ma lua niciodata in brate cand eram mica, iar cand am intrebat de ce mi-a raspuns ca nu voiam, ca ma zbateam si ma intindeam dupa bunica. Iar cand aveam 3-4 ani si voiam in brate la ea nu mai putea sa ma ia fiindca eram grea. Case closed.
Trotinete
Copilul captiv (3)
Deschis de
conchita
, apr 23 2010 04:08
315 raspunsuri la acest subiect
#291
Postat 27 aprilie 2010 - 15:40
#292
Postat 27 aprilie 2010 - 15:44
Claram deci despre asta era vorba Imi pare tare rau... e cu mult mai rau decat credeam atunci
Are in plan o terapie? Cred ca-i imperios necesara in cazul lui.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Are in plan o terapie? Cred ca-i imperios necesara in cazul lui.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
#293
Postat 27 aprilie 2010 - 16:19
Oooooooooff! claram
Sunt convinsa ca exista o gramada de copii captivi barbati. Ei nu se exteriorizeaza. Au fost invatati mai mult decat noi in copilarie ca barbatii nu plang, nu se plang,..., a-ti manifesta sentimentele e semn de slabiciune.
Cat de familiar imi suna:"Nu mai conteaza ce a fost.Ce rost are sa tot scormonim trecutul?", venind din partea cuiva care stie bine ce a facut in trecut.
Rostul este acela de a-l privi la adevarata dimensiune, nu prin prisma nevoilor si asteptarilor tale de acceptare si afectiune , ci prin prisma faptelor lui, si a nu te mai lasa pus in postura de a suferi din nou. A nu te mai lasa manipulat. Totul vine din nevoia ta de a te sti iubit si acceptat si nu din sentimente reale .
Am in preajma mea un copil captiv care desi este constient de lucruri care nu-i convin la ai lui nici prin gand nu i-a trecut pana sa devina tata sa le spuna parerea, cum se simte el. Cand l-am intrebat de ce accepta mi-a spus ca n-are rost, ca ei oricum nu se vor schimba. Va dati seama cum a ajuns un copil sa inteleaga ca nu are rost? Asta observ ca-l marcheaza si in relatiile cu altii. Parca n-are suflu sa-si urmeze goalurile. E suficient ca cineva sa-l shunteze si gata cedeaza.
De atata trait al mame-sii de ochii lumii, ochii lumii au devenit foarte importanti pentru el. Mai importanti decat ceea ce doreste el sa faca cu viata lui. Ce am observat la el: indiferent cum se comporta cineva cu el, nu pare sa-l deranjeze. Cu proxima ocazie se comporta cu acela facand abstractie de cele intamplate anterior. Ma intreb de ce face asta ? Ma gandesc []ca are legatura cu felul cum i-au fost indeplinite nevoile in copilaria mica , cu cat de mult a fost lasat sa se exprime.
Sunt convinsa ca exista o gramada de copii captivi barbati. Ei nu se exteriorizeaza. Au fost invatati mai mult decat noi in copilarie ca barbatii nu plang, nu se plang,..., a-ti manifesta sentimentele e semn de slabiciune.
Cat de familiar imi suna:"Nu mai conteaza ce a fost.Ce rost are sa tot scormonim trecutul?", venind din partea cuiva care stie bine ce a facut in trecut.
Rostul este acela de a-l privi la adevarata dimensiune, nu prin prisma nevoilor si asteptarilor tale de acceptare si afectiune , ci prin prisma faptelor lui, si a nu te mai lasa pus in postura de a suferi din nou. A nu te mai lasa manipulat. Totul vine din nevoia ta de a te sti iubit si acceptat si nu din sentimente reale .
Am in preajma mea un copil captiv care desi este constient de lucruri care nu-i convin la ai lui nici prin gand nu i-a trecut pana sa devina tata sa le spuna parerea, cum se simte el. Cand l-am intrebat de ce accepta mi-a spus ca n-are rost, ca ei oricum nu se vor schimba. Va dati seama cum a ajuns un copil sa inteleaga ca nu are rost? Asta observ ca-l marcheaza si in relatiile cu altii. Parca n-are suflu sa-si urmeze goalurile. E suficient ca cineva sa-l shunteze si gata cedeaza.
De atata trait al mame-sii de ochii lumii, ochii lumii au devenit foarte importanti pentru el. Mai importanti decat ceea ce doreste el sa faca cu viata lui. Ce am observat la el: indiferent cum se comporta cineva cu el, nu pare sa-l deranjeze. Cu proxima ocazie se comporta cu acela facand abstractie de cele intamplate anterior. Ma intreb de ce face asta ? Ma gandesc []ca are legatura cu felul cum i-au fost indeplinite nevoile in copilaria mica , cu cat de mult a fost lasat sa se exprime.
#294
Postat 27 aprilie 2010 - 16:27
Sunt aici, o pentru fiecare!
Mami de Maria (noiembrie 2006) si 13+!!
Mami de Maria (noiembrie 2006) si 13+!!
#295
Postat 27 aprilie 2010 - 16:53
Nu face terapie.Are acceasi parere ca si Deus si Lauranicole si spune ca dragostea mea ii e de ajuns si il ajuta.Inca ii e frica ca ar putea fi rece cu un bebe viitor cu toate ca tot citeste despre sarcina si copii dar el vrea sa aiba certitudinea.
#296
Postat 27 aprilie 2010 - 17:05
claram draga noi nu sustinem sa nu faca cineva terapie:-)
eu una am spus ca sunt foarte multe persoane ajutate de terapie...ce nu cred, nu cred ca se potriveste chiar pt toata lumea.
cred ca au fost oameni traumatizati in razboaie, ca au fost oameni abuzati de diverse persoane, etc, cred ca sunt multe nenorociri si nenorociti pe lumea asta...mai cred si ca avem puteri mult mai mari decat credem si ca totul vine din cap.
Eu una sunt adepta prezentului si ma bucur de el.
Daca sotul tau nu se bucura de prezent si sufera atunci normal ca are nevoie de orice forma de ajutor care se gaseste pe lumea asta.
De ce nu-l rogi sa citeasca tot ce s-a scris aici?
Va doresc numai bine si multa intelepciune
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
eu una am spus ca sunt foarte multe persoane ajutate de terapie...ce nu cred, nu cred ca se potriveste chiar pt toata lumea.
cred ca au fost oameni traumatizati in razboaie, ca au fost oameni abuzati de diverse persoane, etc, cred ca sunt multe nenorociri si nenorociti pe lumea asta...mai cred si ca avem puteri mult mai mari decat credem si ca totul vine din cap.
Eu una sunt adepta prezentului si ma bucur de el.
Daca sotul tau nu se bucura de prezent si sufera atunci normal ca are nevoie de orice forma de ajutor care se gaseste pe lumea asta.
De ce nu-l rogi sa citeasca tot ce s-a scris aici?
Va doresc numai bine si multa intelepciune
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
#297
Postat 27 aprilie 2010 - 17:26
Deus,se bucura de prezent doar ca mai are cosmaruri din cand in cand.Crede ca nu ar fi persoana care e azi daca nu ar fi trecut prin iadul ala,dar asa se considera mai puternic.De exemplu cand a avut training pentru rezistenta la tortura(in cadrul Fortelor Speciale)nu i-a fost prea greu.Zicea:"ce,credeau aia ca daca nu imi dau cateva zile de mancare,tipa la mine,ma lovesc etc,credeau ei ca ma vor infrange?hah ei aveau impresia ca pentru mine e prima data cand trec prin asa ceva."
#298
Postat 27 aprilie 2010 - 17:26
Sunt in mare-mare viteza...
Pitzinuca, deci furtul era ca un fel de autoflagelare, si poate ca daca te-ar fi prins si nu te-ar fi acuzat ci dimpotriva te-ar fi mangaiat si i consolat ai fi renuntat de atunci, ca aveai de fapt nevoie de o confirmare a iubirii sau neiubirii celor din jur? Asta ma mira si pe mine la cea de care am povestit, intotdeauna a furat de la prieteni si intr-un mod in care era foarte clar ca doar cineva din grup o putea face si era usor sa fie prinsa. Apoi repeta intr-un context asemanator. Plus ca dispareau sistematic lucruri din casa.
Sar peste ce mai voiam sa detaliez, ca am de dat un raspuns urgent , mai concret pana deseara. Tata vrea sa-mi ia feciorul intr-o excursie de doua saptamanai in nordul Europei, "ocazie unica" zice tata...
Au mai fost in Turcia pe cand feciorul avea noua ani si atunci excursia s-a terminat inainte de a incepe, ca tata nu a baut destule lichide, s-a deshidratat, insolat si a facut un AVC. Restul va inchipuiti. Acum merg cu vapor, avion, excursia e foarte frumoasa, dar toate copotelele din mine bat a NU. Copilul ar vrea , va dati seama... De ce NU? Pai conditia si varsta tatei, prea putina lui pricepere in a fi tata, ca bunic a fost genul Mos-Craciun, greu de tinut de o parte. In cele doua excursii cu scoala, feciorul a facut intr-una pneumonie ca n-au fost supravegheati de profi si l-au inchis colegii pe balcon iarna, in cea de-a doua a ajuns sa doarma in camera cu soferul ca o vaca de profa si-a adus barbatul si au facut rocada la camere. Eu am aflat abia cand a venit copilul acasa...
El nu e matur la 15 ani, tata e asa cum e, nu stiu ce sa fac!
Sunt superprotectiva daca zic, NU? Voi cum ganditi situatia asta?
Sper sa nu vi se para off-topic, eu zic ca nu e.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Pitzinuca, deci furtul era ca un fel de autoflagelare, si poate ca daca te-ar fi prins si nu te-ar fi acuzat ci dimpotriva te-ar fi mangaiat si i consolat ai fi renuntat de atunci, ca aveai de fapt nevoie de o confirmare a iubirii sau neiubirii celor din jur? Asta ma mira si pe mine la cea de care am povestit, intotdeauna a furat de la prieteni si intr-un mod in care era foarte clar ca doar cineva din grup o putea face si era usor sa fie prinsa. Apoi repeta intr-un context asemanator. Plus ca dispareau sistematic lucruri din casa.
Sar peste ce mai voiam sa detaliez, ca am de dat un raspuns urgent , mai concret pana deseara. Tata vrea sa-mi ia feciorul intr-o excursie de doua saptamanai in nordul Europei, "ocazie unica" zice tata...
Au mai fost in Turcia pe cand feciorul avea noua ani si atunci excursia s-a terminat inainte de a incepe, ca tata nu a baut destule lichide, s-a deshidratat, insolat si a facut un AVC. Restul va inchipuiti. Acum merg cu vapor, avion, excursia e foarte frumoasa, dar toate copotelele din mine bat a NU. Copilul ar vrea , va dati seama... De ce NU? Pai conditia si varsta tatei, prea putina lui pricepere in a fi tata, ca bunic a fost genul Mos-Craciun, greu de tinut de o parte. In cele doua excursii cu scoala, feciorul a facut intr-una pneumonie ca n-au fost supravegheati de profi si l-au inchis colegii pe balcon iarna, in cea de-a doua a ajuns sa doarma in camera cu soferul ca o vaca de profa si-a adus barbatul si au facut rocada la camere. Eu am aflat abia cand a venit copilul acasa...
El nu e matur la 15 ani, tata e asa cum e, nu stiu ce sa fac!
Sunt superprotectiva daca zic, NU? Voi cum ganditi situatia asta?
Sper sa nu vi se para off-topic, eu zic ca nu e.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
#299
Postat 27 aprilie 2010 - 17:53
Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
|
#300
Postat 27 aprilie 2010 - 18:06
Citat: |
citat din mesajul lui flower-power Oooooooooff! claram Cat de familiar imi suna:"Nu mai conteaza ce a fost.Ce rost are sa tot scormonim trecutul?", venind din partea cuiva care stie bine ce a facut in trecut. |