Citat: |
citat din mesajul lui andruskandu Salut!Numele meu este Andreea, (tot A. ) si sunt copil captiv... din pacate nu pot iesi din acest cerc vicios, cel putin gandurile mele tot catre amintiri urate din copilarie se indreapta... mai ales noaptea. Si de aici tot felul de scenarii cu ochii deschisi... imi bag singura cutitul in rani adanci si vechi si neintelese si neauzite... |
Andreea, ![[flo]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/floare.gif)
imi suna cunoscuta panica creata cu ajutorul imaginatiei, amenintarea drobului de sare, scenariile doar putin schimbate fata de ceea ce s-a intamplat in trecut pe care le proiectez in viitor si care, nu-i asa, este un proces al gandurilor si sentimentelor care duce exact spre deznodamantul catastrofic. esti de acord cu mine pana aici? daca imi imaginez raul pentru ziua de maine, nu voi dormi prea bine, ma voi trezi obosita, speriata, deja deznadajduind. iar daca se mai intampla si-o inundatie cum am eu acum in toata casa si instalatorii vor veni abia maine dimineata, desi mi-a pocnit podeaua si apa curge, o sa cred ca nimeni nu ma iubeste, toate mi se intampla numai mie, de ce mi se intampla mie astea, pai stai sa vezi, merit sa mi se intample asa ceva! e la fel si la tine? :-) apoi, cu energia scazuta, cu psihicul la trapez, avem oare solutii pentru ce ni se intampla? nu.de ce? pentru ca am capitulat inainte de a ne apuca de treaba. e mai usor sa ne scufundam in baia noastra confortabila de depresie si anxietate si panica si sa blamam trecutul, parintii, ca nu ne-au iubit suficient, ca ne-au batut, eventual violat, abandonat, lasat flamanzi, etc. si sa proiectam trecutul ala la ziua de maine, furandu-ne singure speranta in mai bine. pentru ca, nu-i asa, daca mama mi-a facut asta si-asta, apai ce pretentie sa am de la un strain? e la fel si la tine?inlocuieste gandul negativ cu un gand pozitiv. simplu de zis, greu de facut. dar toate lucrurile bune in viata cer munca si transpiratie, de acord? noi avem de luptat cu un trecut de ani de zile, nu ne vom elibera intr-o seara. tu ai un copilas, vad la semnatura. ca mama, asum ca il iubesti mai presus de orice. cand iti mai vin scenariile de horror, sterge cu buretele firmanentul creierului si inlocuieste cu imagini cu Andreiut. ce nastrusnicie a mai facut, ce perluta a mai zis azi, cum te ia in brate si te imbratiseaza strans-strans si-ti spune ca esti mami lui si te iubeste. efortul este constient. nimeni nu te poate ajuta sa faci asta. cine te poate ajuta, totusi, pe drumul asta?
Dorothee a spus ca pe ea o ajuta Dumnezeu (si pe mine), care ne iubeste neconditionat.
Deus a spus o vorba mare, are un sot care crede in ea! ceea ce este imens. dar
Mindy a spus ca a reusit singura! asta din urma e cea mai grea cale, cere cu atat mai mult curaj, determinare si...dragoste pentru puii nostri. io-s slaba rau, eu vreau tot ajutorul din lume si am invatat recent sa strig dupa el, sa-l cer fara rusine. il am pe Dumnezeu, am prieteni si familie (a exului, dar o bifez la BINECUVANTARI, la partea plina a paharului), am cartile, am hobbiurile, am forumul dc, am inima care inca bate in piept. si cat bate, inseamna ca avem inca timp sa ne scoatem forta si curajul de la naftalina si sa traim frumos si liber.
Andreea, e o poveste frumoasa cu un bunic care sta de vorba cu un nepotel si-i povesteste ca in mintea noastra sunt doi lupi. unul trist, furios, dezamagit, fara nici o speranta, gata de razbunare, fara incredere in nimeni sau in viitor. celalalt lup este surazator orice i s-ar intampla, e fericit, are prieteni, iubeste, are incredere. nepotelul intreaba: si care lup va invinge? bunicul raspunde: acela pe care il vei hrani.
reclama mascata