Citat: |
citat din mesajul lui andaluna si eu ma consider un copil abuzat. toata viata mi-am analizat traumele si am ajuns, asa mi se pare, la esenta psihologica a ce-mi ingreuneaza viata: capacitatea nelimitata si, in urma evolutiei, invatata, de-a rabda suferinta. unde altii au o toleranta scazuta, eu nu am limita, tocmai pentru ca am invatat de mica sa supravietuiesc traumelor sufletesti. nu e esential ce a determinat totul, ci e esential sa poti discerne ce ai adoptat ca si comportament in urma evenimentelor, daca nu s-a dezvoltat o a doua natura a ta, in contra naturii tale. la majoritatea "survivar-ilor" s-a dezvoltat un stoicism pe de-o parte, vis-a-vis de sine si o maximala toleranta vis-a-vis de ceilalti, care nu este neaparat naturala, sincera, din afect. asta da o senzatie permanenta de inechilibru, de celebrul " iti ceri tie, ce nu ceri de la ceilalti", o grava injustete, greu de suportat. ce mai cred eu, intre timp: victimele devin victime, deoarece instinctul agresorilor le indica substanta sensibila a lor. devii victima, deoarece esti mai sensibil ca celalalt. devii victima, daca nu te poti distanta de cineva care este "altfel", incapabil de control si discernamant. e un truism, e la mintea cocosului in fond, dar asta e mecanismul. din punctul asta de vedere, pentru mine nu se mai pune problema iertarii sau neiertarii, negarii. un om sensibil va ajunge intotdeauna victima agresarii unui om insensibil, egocentric si neatent, fara obiectivitate si empatie, victima unui individ nedezvoltat si infantil, daca ii este expus, sau ale unor imprejurari dominate de asemenea oameni. daca asta e raportul intr-o familie, e fatal. ce se invata intr-o asemenea familie, si anume sa te sacrifici, sa fi nelimitat in caretaking, trebuie, eu zic, sa fie investit. asemenea oameni sunt, daca si-au reflectat experientele si si le fructifica, parinti minunati si stalpii morali ai societatii. |
In ce am ingrosat prima data ai dreptate, sunt critici cu ei insisi pentru ca au fost criticati si neacceptati asa cum sunt, au fost nevoiti sa performeze pentru a putea spera la afectiune. S-au calificat sa faca pe plac celor din jur, stiind ca numai asa vor fi acceptati.
Dar cu ce scrii despre victime nu sunt de acord. Agresorii exploateaza vulnerabilitatea, nu sensibilitatea. Copiii sunt vulnerabili prin natura lor.
In cazul adultilor situatia se schimba. Un adult sensibil nu este neaparat o victima sigura. Exista tipologia de "Victima" - celebrul triunghi Agresor - Victima - Salvator. Nici unul dintre ei nu e un om liber. Vorbesc aici despre persoane care se situeaza mai mereu pe pozitia de Victima, care chiar provoaca situatii in care se pot victimiza pentru a fi salvate, in felul asta obtinand beneficii in sfera importantei. Atrag in jocul lor (e vorba de "joc psihologic" - punere in scena cu reguli clare si beneficii) atat Agresorul, cat si Salvatorul. In orice grup de terapie pot fi observati in actiune.
Revenind la tine, exact efectele astea ramase sub forma de comportamente, mecanisme de aparare la origine - foarte bine adaptate la vremea lor, dar incapacitante la maturitate - se prelucreaza intr-o terapie. Sigur ca introspectia te ajuta si fara terapie, dar intr-o relatie lucrurile merg mult mai usor.
Bine i venit in grup!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)