286 raspunsuri la acest subiect

[conchita]

hai ca am timp sa mai meditez cu voi aici, in sfarsit imi pun oamenii astia podeaua la loc, maine poate imi aduc copila acasa si incepem o viata noua. macar o incepem. suna telefonul in delir si nu raspund, 36 de calls de la ex plus enspe mesaje (am ascultat doar unul, ma intreaba daca i-am spus lu' Mom "sorry", pardon, lu' S.), plus jde calls de la S. aka ex-Mom. ma simt de parca am baut ceva, o licoare de imbunatatit vederea. :-))



vedeti, daca citesc o poveste a altcuiva, rotitele creierului deja tureaza la maxim, ca mister Zoro trag un z aici, un z dincolo, din trei miscari de spada critica am legat firele, am tras concluzia si la revedere. sunt pur si simplu uimita cum nu am putut vedea evidenta in povestea mea. vedeti, grupul de suport sau terapia de grup functioneaza, nu stiu de ce va faceti mustrari de constiinta sau va incearca pareri de rau. nu m-ati vindecat din doua vorbe, dar ati ajutat la ajustat rotitele. :-)



follow de money, creca asta e deviza. :-)) cu alte cuvinte, o metoda de aflat adevarul unei situatii este chiar asta, spus cu voce tare de voi, Sabina, Lady, Nelia, rrox, olympia, gina, voi toate: cauta firul interesului personal. si cred ca asta va fi noul meu pattern de gandire. cand o sa am dubii sau o sa ma asurzeasca inima cu nevoia ei coplesitoare de dragoste, o sa ma gandesc in felul urmator: daca eu as face asta unei persoane, de ce as face-o? daca n-as avea niciun interes personal, cum as proceda. daca ar fi vorba de manipulare si control, cum ar sta lucrurile? ce se ascunde in spatele unui actiuni? exista respect in gestul asta? cam asta...



reclama mascata

[giani]

Nu pot sa ii spun tata. Au trecut 23 de ani de la moartea lui, si acum in conversatie il pomenesc impersonal. Dupa moartea lui, vreo 15-17 de ani am evitat orice discutie despre el. De curind am inceput sa discut, usor usor cu sora mea si mama. A murit cind eram in clasa a 12-a, si mi-a fost rusine de sentimentele prin care treceam atunci, si imediat dupa, nicidecum de jelire, si deznadejde. Da, pentru inceput m-am simtit eliberata, ca dupa atitia ani sa admit ca nu e chiar asa.
A fost alcoolic, alcoolismul pe fond de tulburari psihice, mama a mentionat doua internari la psihiatrie. Imediat ce s-a cunoscut cu mama, parintii lui au aranjat o nunta rapida, la un an am aparut eu. A avut un atasament bolnav pentru maica-mea, drept urmare, cind am aparut, i-am stirnit gelozia. Nu m-a placut niciodata. Nu m-a pupat, nu m-a imbratisat, n-am auzit niciodata o vorba de alint, un “La multi ani” ori “fetita mea”. Da, a fost gelos, m-a dispretuit, chiar si dupa ani de zile, cind pasiunea pentru maica-mea s-a dus, el tot nu ma suporta. In schimb cu sora mea a fost diferit: ii era indiferenta.
Alcoolismul lui cel mai ingrozitor, nu de ala de bea si se inveseleste, ori se pleosteste, era de ala in care i se activa nebunia. Avea mania sa strice: radio, tv, mobila, geamuri sparte cu tigaia, lucrurile zburind pe fereastra, am o lista lunga. Dupa care deschidea aragazul, iar la sfirsit cadea, dar cadea, ca nici la WC nu ajungea. Cind era treaz, era cu nervii in pioneze, o atmosfera de iad in casa aia. Mamei ii punea placa: daca indrazneste sa divorteze, da foc la apartament, oricum nu era nevoie de amenintari, sint si acum convinsa ca ceva s-ar fi intimplat. N-am stiut cum e sa fii in siguranta, n-am avut niciodata un loc in care sa ma simt protejata. Deseori eram tinta furiei lui, scene de nebunie indreptate asupra mea, fata lui rosie, expresia de pe fata lui, fuga dupa mine, pe scari, in jurul blocului, de multe ori din senin. Cind am ajuns adolescenta, am incetat sa il mai salut, sa mai vorbesc, sa mai comunic in vreun fel. Cu o frica de nedescris. Dar spre surprinderea mea, mi-a respectat decizia, m-a lasat in pace. In ultiimii ani se deriorase complet, pina si furia de altadata isi pierduse din intensitate. Tot liceul am fost stresata de aragaz, trebuia sa adorm dupa ce venea acasa, si sa verific aragazul.
Saracia in care traiam nu m-a afectat cum m-a afectat prezenta lui in viata mea. Nu contribuia material cu absolut nimic, mama trebuia sa isi ascunda salariul, citeodata il mai gasea. Nu imi amintesc sa fi facut ceva special pentru mine, in legatura cu educatia mea, cu dorintele mele, de fapt nici cind, cit de cit, mai comunicam. Imi tot vine o scena in cap, pe la inceputul adolscentei, eu inghesuita intr-un colt, el carindu-mi pumni, ca la box, dar nu mai stiu de ce, oricum singurul lucru pe care mi-l amintesc – era treaz. Asa cum am mai zis, era rau si dispretuitor, nu participa in nici un fel la educatia noastra, dar foarte saritor cind era vorba de pedepse.
Nu mai povestesc cum erau Craciunul, Pastele, Anul Nou. Atmosfera de cosmar. Cum am ascuns fata de toti prientenii mei cosmarul de acasa, cum am trait cu rusine fata de prietenii mei din bloc. Cea mai buna prietena, sintem prietene din clasa a 5-a, abia acum doi ani a aflat cosmarul copilariei mele. Verisorii nostri, fratii lui, bunicii, nu prea voiau sa aibe de a face cu noi, din cauza lui. Cu sotul meu m-am imprietenit la vreo doua luni de la moartea lui, dupa jumate de an de intilniri, afla prin alte cai de faptul ca eram partial orfana. Nu voiam sa vorbesc despre el. Si cum am mentionat, n-am vorbit vreo 15 ani, chiar mai mult.
Dupa moartea lui (survenita la betie, fractura de teasta), imediat am terminat liceul, am plecat la Bucuresti, la scurt timp am plecat din tara. Din afara privit, as parea o invingatoare, dar nu sint. Am trecut de 40 de ani, ar trebui sa ma bucur de viata linistita pe care o duc, de vremurile bune pe care le traiesc, de oamenii pe care i-am intilnit si nu pot. Stiu ca trebuie sa fac terapia si imi e frica. Nu imi e usor sa vorbesc despre asta. Cind cer informatii mamei, ori vorbesc cu sora-mea, invariabil bocesc. Mi se spune ca trebuie sa uit. Vreau sa uit, dar cum sa fac sa uit?

[olympia]

Conchita, am culcat fata si m-am intors sa vad cum stau "copiii" pe-aici...

E bine cand lucrurile incep sa se limpezeasca si daca ceva din ce am zis ti-a fost de folos, atunci e si mai bine!



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui conchita nu va faceti probleme ca mi-ati spus parerea voastra, m-a ajutat foarte mult. am recunoscut ca nu mi-a trecut prin minte ca asta ar fi raspunsul - ai mei nu m-au iubit (iubire sanatoasa adica). faptul ca mi se pune varianta asta in fata, terapie pe forum sau nu, imi este de folos, exact asta am cerut. ca sunt bulversata? da. ca am plans de m-am spart doar la gandul asta? da. dar nu are importanta, eu am cerut asta, asa ca nu va faceti probleme, multumesc pentru onestitate. da, vazut din afara, cam asta e concluzia logica, acum realizez si eu. dar se intampla ceva - la maturitate, am schimbat rolurile faptic si emotional, eu devenind mama mamei mele si a fratelui meu. cum as putea sa nu-i iubesc? ii iubesc, pentru ca ii cunosc. nimeni nu-i cunoaste mai bine ca mine.reclama mascata

Iti multumesc ca ai scris Conchita , eram foarte ingrijorata. Consider ca am gresit grav fata de tine si imi pare tare rau. Tu ai cerut, e adevarat, dar tu nu stiai ce o sa primesti si cum o reactionezi la ce o sa primesti... Eu cam stiam si stiam si ca nu e deloc OK sa merg mai departe. Nu e nici o terapie. Terapie inseamna in primul rand empatie, sprijin, suport, acceptare si spatiu. Inseamna oferirea conditiilor ca omul sa poata ajunge singur, in ritmul lui, la adevarurile personale. Terapia nu are nici o legatura cu ce se petrece aici.Ce am facut eu cu tine a fost amatorism plin de pasiune, plin de cele mai bune intentii, dar fara pricepere si experienta. Dar o sa am grija sa nu mai repet greseala asta. Daca tot ma pasioneaza si vreau sa ajut pe cineva ar fi bine sa invat sa o fac asa cum trebuie. La toamna ma inscriu la Psihologie. Nu vreau sa mai agresez pe nimeni cu ajutorul meu. [:-(]Iti doresc tot binele din lume si te rog din nou, cauta un terapeut! [pup]Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[conchita]

rrox, ma superi daca folosesti biciul pe tine! nu ai gresit cu nimic, absolut nimic. daca aveam nevoie de un terapeut la momentul asta, eram la terapeut. in mod sigur am avut nevoie de prietenie, de-aia pasionala de care ai tu. :-)) succes in cariera aleasa, ai vocatie pentru asta! probabil ca o sa vina si vremea terapeutului odata...desi sper sa nu. s-au decaptivizat oameni si inaintea lu' freud. instinctul de supravietuire n-a murit, nu? si nici ala de conservare.



reclama mascata

[Chuny]

Rrox, !







Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA







Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza

[olympia]

Giani. Oamenii n-o iau razna pur si simplu si nici alcoolici nu ajung peste noapte. Ceva rau a fost si in copilaria sau adolescenta tatalui tau si l-a coplesit.



Rox, foarte bine faci ca te inscrii la psihologie! Bravo tie!



Pene colorate... cate putin din toate!



album

gradina

[nelia]

dar imi vine sa cred ca problema este de fapt legata de fratele ei pentru ca, desi i-a spus ce a avut de spus, confruntarea cea mare cu el se pare ca nu a avut loc...



Conchita stii ce am scris aici, dupa ...? Dar am sters pentru ca mi s-a parut prea departe, ca nu despre asta discutam... asa ca, am zis sa te intreb intii ce anume a declansat tot acest proces de confruntare... Uite: ...sau cu cineva care e in locul fratelui, cu cineva care e in locul mamei si cu altcineva care e sau poate fi in locul fetitei Conchita... Nu m-am gindit la sot si la mama lui, dar acum ca scrii, imi dau seama ca ar fi trebuit sa-mi dau seama ca trecutul ti-a fost adus din nou in prezent pentru ca anumite lucruri se repeta:



...pana deunazi am crezut ca am o familie, a exului, chiar daca el e ex. dar de cand cu introspectiile legate de persoana mea, descopar si la ei care e de fapt sursa auto-distrugerii la care s-a supus si exul meu. pentru ei, sentimentele sunt dovada de slabiciune, iar exprimarea lor este un fel de lipsa de clasa... nu stiu cum sa explic. Mom (mama soacra) te aude daca zici ca ai o problema si ea mai degraba pune mana si ajuta, decat sa auda despre feelings. parca o incurca, o jeneaza, hm...ea fiind fiica cea mare care a avut grija de surorile si fratii mai mici, apoi exul meu fiind iarasi fiul cel mare...amandoi trebuie sa se afle in control in permanenta. si io la fel. dar la ex se manifesta caderile astea prin agresivitate si violenta, la mine prin depresie si anxietate si mutenie. si prin flagelarea de care zici tu, rrox3, convingerea ca nu am nevoie de empatie care, de fapt, poate fi convingerea ca nu o merit - am comis ceva ireparabil, si anume nu am reusit s-o salvez pe mama.



pentru toate fetele care au scris si cele care au citit si sper ca vom ramine aici, la acest subiect si sa privim lucrurile prin prisma viitorilor adulti, acum copiii nostri!



CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

[nelia]

Giani, ! Multe din ceea ce povestesti acolo, au fost si in casa la mine, numai ca nu au fost niciodata indreptata aceasta furie la betie asupra noastra, ci doar asupra obiectelor. Nu trebuie sa uiti, trebuie sa afli, tot ce a fost, tot ce s-a intimplat, sa-ti accepti trecutul si sa mergi mai departe, sa te bucuri de viata. Nu sa uiti, nu sa ierti... ci doar sa accepti faptele. Si pentru asta ai nevoie de un specialist si/sau de tine insati! Mai vorbim, unde anume in Canada esti?



CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

[rrox3]

Nu folosesc biciul Conchita, m-am lasat de cativa ani de sportul asta. Sunt realista, atata tot. Imi asum o greseala si iau masuri.
Iti multumesc Nu stiu daca va fi o cariera noua - am deja alta si mai am si 38 de ani - dar macar ma voi instrui intr-un domeniu care ma pasioneaza de ani buni si calcatul in strachini in cazul tau m-a ajutat sa ma hotaresc. Asa ca iti multumesc si pentru asta. Pana la urma cred ca mai mult m-ai ajutat tu pe mine decat eu pe tine.
Da' tot trebuie sa-ti mai zic odata ESTI EXTRAORDINARA!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)