mi-as dori un grup de suport. intr-un fel sau altul, toti suntem copii captivi pana la un moment dat, unii sunt mai puternici si mai intelepti si aleg sa se rupa de trecut si sa mearga mai departe. altii ne scaldam in postura de victime si, in loc sa acceptam faptul ca avem o copilarie de care nu suntem responsabili (adultii din viata noastra au fost responsabili de asta), lasam trecutul sa ne defineasca, sa ne modeleze obiceiurile, sa ne creeze o zona de confort formata din reflexe negative, eventual distructive sau auto-distructive. eu lucrez de ceva vreme la capitolul asta si am descoperit ca toate alegerile mele in viata post-copilarie s-au bazat pe doua directii fundamentale: 1. m-am bagat sa fiu "caretaker", cum zic americanii, de fiecare data, incercand sa "am grija" si "sa schimb" in bine, bineinteles
![[8D]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/icon_smile_cool.gif)
am invatat enorm in ultima perioada, incercand sa ma regasesc si sa ma re-descopar dupa un divort straniu, pentru ca am fost mereu convinsa ca am partea mea de vina. vina a stat in alegere, nu in cauza divortului. dar daca m-as fi eliberat din captivitatea patternurilor dezvoltate in copilarie inainte sa aleg, as fi ales diferit. alegerea asta diferita in mod sigur nu mi-ar fi garantat o familie pentru eternitate, dar cel putin lucrurile care mi-ar fi stat in control s-ar fi petrecut altfel.
spun ca am invatat enorm si de aceea as vrea sa impartasesc cu alti copii captivi, acum adulti, faptul ca exista o cale de iesire din captivitate. plus ca sunt o multime de psihologi pe forum care ar putea sa ne ajute. una dintre cerintele vindecarii este sa-i ajuti pe altii, ca o metoda de detasare de victimizarea proprie. mai stiu si ca dupa o vreme devine confortabil sa ramai in suferinta, este ceva cunoscut, la pachet cu dezamagirea anticipata si, dupa o vreme, premeditata de propriile fapte. dar scopul grupului astuia de suport nu este sa ne plangem durerile la nesfarsit, ci sa le identificam, sa le rezolvam si sa iesim din grup cat mai repede, copii liberi aka adulti.
desigur ca shrinkul este cea mai logica metoda, dar poate nu toti constientizam ca suntem copii captivi, iar grupul asta poate ajuta in acest sens, sau altii pur si simplu nu au acces, nu se impaca bine cu ideea de shrink. pe de alta parte, chiar shrinkul recomanda grupurile de suport.
importanta majora a acestui grup, pe langa aia sa ne ajutam reciproc, este insa sa nu perpetuam captivitatea asta la adresa propriilor copii. sa incetam sa repetam modele de comportament si reactie inradacinate in copilarie, fie acestea cauzate de abuz, molestare, abandon, neglijenta, violenta, divort, moarte, etc.
e randul tau acum.
![[flo]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/floare.gif)
reclama mascata