157 raspunsuri la acest subiect

[Arhistefy]

Cami

________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Arhistefy]

“ Dupa ce si-a scos toate oile, merge inaintea lor.” (Ioan 10:4)

Este o lucrare foarte dificila si pentru El si pentru noi – pentru noi este greu sa mergem, dar la fel de greu este si pentru El sa ne raneasca. Insa trebuie facut. Nu ar fi in interesul nostru sa stam mereu intr-un loc fericit si confortabil. De aceea El ne mana inainte. Pastorul iese din tarc, pentru ca oile sa mearga inainte spre versantul inviorator al muntelui. In acelasi fel, lucratorii trebuie scosi la seceris, altfel graul auriu se strica.

Dar intareste-te! Nici ca s-ar putea mai rau decat sa stai cand El te determina contrariul; daca mana plina de dragoste a Domnului nostru ne indeamna sa mergem inainte, asa trebuie sa fie cel mai bine. Inainte, in Numele Lui, spre pasuni verzi, ape de odihna si piscuri de munti! (vezi Psalmul 23:2). „El merge inaintea (noastra)“. Asa ca orice ne asteapta pe cale este intampinat mai intai de El, si ochii credintei pot sa distinga mereu prezenta Lui mareata in fata lor. Cand prezenta Lui nu poate fi vazuta, este periculos sa mergi inainte. Mangaie-ti inima cu faptul ca Salvatorul Insusi a experimentat toate incercarile prin care iti cere sa treci; El nu ti-ar cere sa treci prin ele daca nu S-ar fi asigurat mai intai ca aceste cai nu sunt prea dificile sau prea istovitoare pentru tine.
Aceasta este viata binecuvantata – nu sa fii nerabdator sa vezi cat mai departe pe drum, nici sa fii peste masura de preocupat de pasul urmator, nu sa fii dornic sa-ti alegi calea, nici sa te incarci pana la refuz cu responsabilitati grele de viitor, ci sa-L urmezi pe Pastor in tacere, pas cu pas.

Intunecat e cerul! si-nvaluit, necunoscutul maine!
Intunecata-i calea vietii, caci noaptea inca n-a trecut;
Mult dorita lumina n-am s-o imprumut in acest timp;
Dar aceasta stiu si cred, ca EL MERGE INAINTE.

Pericole sunt aproape! si spaime imi zdruncina mintea;
Inima pare ca se teme de ce trebuie sa mai intampine in viata;
Dar eu sunt al Lui – El stie drumul pe care merg,
Cu mult mai binecuvantat, atat timp cat EL MERGE INAINTE.

Indoielile si-arunca umbrele lor fantomatice si nepoftite peste mine,
Indoieli ca ce-i mai bun in viata – lucrurile cele mai alese ale
vietii s-au dus;
Ce m-ar putea intari, ce m-ar putea restabili mai mult decat
Cuvantul Tau
Si acest fapt binecuvantat, ca EL INCA MERGE INAINTE.

EL MERGE INAINTE! Aceasta sa fie consolarea mea!
El merge inainte! Pe aceasta se bazeaza inima mea!
El merge inainte! Aceasta garanteaza salvarea!
EL MERGE INAINTE! De aceea totul este bine.

J. Danson Smith


________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Arhistefy]

Scopul lui Dumnezeu sau al meu?

Îndatã, Isus a silit pe ucenicii Sãi sã intre în corabie, si sã treacã înaintea Lui de cealaltã parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea sã dea drumul norodului.Dupã ce si-a luat rãmas bun de la norod, S-a dus în munte, ca sã Se roage.Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mãrii, iar Isus era singur pe tãrm.
A vãzut pe ucenici cã se necãjesc cu vaslirea, cãci vântul le era împotrivã. si într-a patra strajã din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, si voia sã treacã pe lângã ei.Când L-au vãzut ei umblând pe mare, li s-a pãrut cã este o nãlucã, si au tipat;pentru cã toti L-au vãzut, si s-au înspãimântat. Isus a vorbit îndatã cu ei, si le-a zis: „Îndrãzniti, Eu Sunt, nu vã temeti!” Apoi S-a suit la ei în corabie, si a stat vântul. Ei au rãmas uimiti si înmãrmuriti(...) Marcu 6:45-52

Noi putem crede ca,daca Isus Hristos ne sileste si noi Il ascultam,El ne va conduce la biruintza.Nu trebuie sa ne gandim niciodata ca visele noastre de succes sunt scopul lui Dumnezeu pentru noi;scopul Lui poate fi exact opusul.Avem ideea ca Dumnezeu ne conduce spre o anumita finalitate,spre un tzel dorit;El nu face aceasta.Problema ajungerii la un anumit scop este de mica importanta si incidentala.Pentru Dumnezeu,scopul este ceea ce noi consideram a fi doar procesul ajungerii la un anumit scop.

Care cred eu ca este scopul lui Dumnezeu?Oricare ar fi viziunea mea despre scopul lui Dumnezeu cu mine,acesta este sa depind de El si de puterea Lui acum.Daca pot sa raman calm si neclintit in mijlocul luptei,scopul lui Dumnezeu se implineste in mine.

Dumnezeu nu merge spre un anumit sfarsit;scopul Lui este procesul-adica sa-L vad pe El umbland pe valuri,fara sa vad nici un tarm,nici un succes,nici un scop,ci doar sa am sigurantza absoluta ca totul este in ordine,deoarece Il vad pe El umbland pe mare(6:49).Procesul,nu finalul,Il slaveste pe Dumnezeu!

Dumnezeu ne pregateste pentru ACUM,nu pentru ce va fi imediat dupa aceea.Scopul Lui este pentru minutul acesta,nu pentru ceva din viitor.Nu trebuie sa ne preocupe ce va urma dupa ce ascultam de El;gresim si ne ratacim cand ne gandim la ce va urma.Ceea ce oamenii numesc pregatire,Dumnezeu numeste scop in sine.

Scopul lui Dumnezeu este sa pot vedea ca El poate pasi chiar acum peste 'furtunile' vietii mele.Daca avem in vedere un alt scop,nu acordam suficienta atentie prezentului;dar daca intelegem ca scopul este ascultarea de El clipa de clipa,atunci fiecare clipa care vine este pretioasa.



________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Arhistefy]

‚Iata,El vine pe nori!’ Apocalipsa 1:7

In Biblie norii au intotdeauna legatura cu Dumnezeu.Norii sunt acele intristari,sau suferinte,sau situatzii providentziale din launtrul sau dinafara vietii noastre personale,care par de fapt sa contrazica suveranitatea lui Dumnezeu.Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne invata cum sa umblam prin credintza.Daca n-ar exista niciodata nori in viata nostra,n-am avea credintza.

‘Norii sunt praful picioarelor Lui’ (Naum 1:3) Norii sunt un semn ca El e acolo.Ce revelatie este sa stii ca intristarea,lipsa sau suferinta sunt de fapt norii care vin impreuna cu Dumnezeu! Dumnezeu nu se poate apropia de noi fara nori,El nu vine cand cerul e senin si stralucitor.

Nu este corect sa spunem ca Dumnezeu vrea sa ne invete ceva prin incercarile pe care le avem,ci mai degraba ca prin fiecare nor pe care il aduce,El vrea sa ne dezvetze de ceva.Scopul pentru care Dumnezeu foloseste norii este sa ne simplifice credinta pana cand relatia noastra cu El este exact aceea a unui copil-o relatie doar intre Dumnezeu si sufletul nostru,in care ceilalti oameni sunt doar niste umbre pentru noi.Pana cand ceilalti nu sunt doar niste umbre pentru mine,comparativ cu importanta pe care o are Dumnezeu in viata mea,norii vor continua sa vina.Devine relatia mea cu Dumnezeu mai simpla decat a fost vreodata?

Esista o legatura intre situatile providentiale ciudate pe care Dumnezeu le ingaduie si ceea ce stim despre El,si trebuie sa invatam sa interpretam tainele vietzii in lumina cunoasterii lui Dumnezeu.Nu-L cunoastem inca pe Dumnezeu pana cand nu putem privi,drept in fatza,cel mai intunecos si negru fapt al vietzii,fara a distruge prin aceasta concepita nostra destre caracterul lui Dumnezeu(prin ganduri de genul…’Dumnezeu m-a uitat….Dumnezeu nu Isi tine promisiunile…).

‘Ucenicii s-au inspaimantat cand i-au vazut intrand in nor…’(Luca 9:34) Mai este cineva in norul tau,in afara de Isus?Daca da,el se va intuneca si mai mult pana ajungi la punctul in care nu mai esista ‘nimeni decat Isus singur’.(Marcu 9:8 )


‘Dupã sase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faþã înaintea lor.Hainele Lui s-au fãcut strãlucitoare si foarte albe, de o albeatã pe care nici un nãlbitor de pe pãmânt n-o poate da. Ilie li s-a arãtat împreunã cu Moise, si sta de vorbã cu Isus. Petru a luat cuvântul si i-a zis lui Isus: „Învãtãtorule, este bine sã stãm aici; sã facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, si una pentru Ilie.” Cãci nu stia ce sã zicã, atât de mare spaimã îi apucase.A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui; si din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El sã ascultati!”
Îndatã, ucenicii s-au uitat împrejur, si n-au mai vãzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.’ Marcu 9:2-8



________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Gina M]

Frumos ceea ce ne scrii si astazi Arhistefy! Este,asa frumos Cuvantul Domnului! Ne schimba vietile,ne umple de belsug,de pace si de bucurie...Ne creste,maturizeaza,formeaza caracterul,taria de caracter,ne mustra, indreapta,ne da intelepciune, si de multe ori gasim in El ilustratii tare hazlii...
(Marcu 2-8),pentru mine ,este una dintre acestea. Ma distrez de minune pe seama lui Petru,Iacov si Ioan,din acest pasaj. Vezi ce spune Petru,ce il impinge sa ia cuvantul,si ce anume ii apucase.Imagineaza-tii acum in aceasta stare.

Nu face un singur pas pe drumul vietii, cand pasul te desparte de Isus.Nu spune-un gand ce dragoste n-aduce,si nu privi de nu privesti duios.Si-abia atunci prin soapta noastra dulce, va suspina si va vorbi Hristos.

[Arhistefy]

“ S-a starnit o mare furtuna de vant.” (Marcu 4:37)

Unele furtuni ale vietii – un necaz foarte mare, o dezamagire amara, o infrangere zdrobitoare – se abat dintr-odata asupra noastra. Altele vin mai incet, aparand la marginea neregulata a orizontului nu mai mare decat o palma de om. Dar necazul care pare atat de nesemnificativ se intinde pana acopera cerul si ne copleseste. Dar numai in furtuna Dumnezeu ne pregateste pentru slujba. Cand Dumnezeu vrea un stejar, El il planteaza acolo unde-l scutura furtunile si-l bat ploile. In batalia de la miezul noptii cu fenomenele naturii stejarul isi dezvolta scoarta lui aspra si devine regele padurii.

Cand Dumnezeu vrea sa formeze caracterul unui om, il pune in furtuni. Istoria omenirii a fost intotdeauna aspra si dura. Nimeni nu poate ajunge desavarsit pana n-a fost scos afara in furia furtunii si pana n-a gasit glorioasa implinire a rugaciunii: „O, Dumnezeul meu, ia-ma, zdrobeste-ma, modeleaza-ma!“

Un francez a pictat un tablou al geniului universal. In pictura sa erau oratori, filozofi si martiri renumiti, toti care au dobandit preeminenta in diverse aspecte ale vietii. Un lucru remarcabil cu privire la acest tablou era acesta: fiecare om preeminent in abilitatea sa fusese mai intai preeminent in suferinta. In prim plan statea figura unui barbat caruia i s-a interzis accesul in Tara Promisa: Moise. Langa el, simtindu-si calea, este orbul Homer. Milton este acolo, orb si cu inima zdrobita. Apoi este forma Unuia care troneaza peste ei toti. Care este caracteristica Lui? Fata Lui era desfigurata mai mult decat a tuturor celorlalti. S-ar putea ca artistul sa fi numit acest mare tablou Furtuna.

Frumusetile naturii apar dupa furtuna. Frumusetea aspra a muntelui se naste intr-o furtuna, si eroii vietii sunt cei batuti de furtuna si caliti in razboi. Ai trecut prin furtuni si-ai fost maturat de vanturile furioase? Te-au lasat ele zdrobit, extenuat si batut in vale, sau te-au ridicat pe piscul insorit al unei mult mai bogate, mai adanci si mai statornice naturi umane? Te-au lasat ele cu mai multa compasiune pentru cei ce sunt batuti de furtuna si caliti in razboi?



Vantul care bate nu poate dobori
Pomul pe care Dumnezeu il planteaza;
Bate spre est si-apoi spre vest,
Frunzele delicate au putina odihna,
Dar orice vant care bate este cel mai bun.
Pomul pe care Dumnezeu il planteaza
Prinde radacini mai adanci si se inalta tot mai mult,
Isi intinde ramurile marete, caci voia buna a lui Dumnezeu
Ii implineste toate nevoile.
Nici o furtuna n-are putere sa distruga
Pomul pe care-l stie Dumnezeu;
Nici trasnetul, nici ploaia care bate,
Nici fulgerul scanteietor, nici uraganul;
Cand au trecut, ramane totusi,
Pomul pe care-l stie Dumnezeu,
In toate furtunile el ramane neclintit,
Si din prima pana-n ultima lui zi
Creste tot mai frumos.



________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Arhistefy]

“ M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc.”

(Filipeni 4:11)
Apostolul Pavel, fiind lipsit de orice fel de confort, a scris cuvintele de mai sus din celula intunecoasa a unei inchisori. Se spune despre un imparat ca s-a dus in gradina lui intr-o dimineata si a gasit totul vestejit si pe moarte. El a intrebat atunci stejarul de langa poarta care era problema. Stejarul i-a spus ca era satul de viata si voia sa moara pentru ca nu era inalt si frumos ca pinul. Pinul era suparat ca nu putea sa faca struguri ca vita de vie. Vita de vie voia sa moara pentru ca nu putea sa creasca vertical si sa faca fructe asa de mari ca piersicile. Muscata era amarata ca nu era la fel de inalta si de parfumata ca liliacul. Si uite asa, lantul se intindea prin toata gradina. Ajungand si la o violeta, imparatul a gasit-o cu fata stralucind de bucurie ca niciodata si i-a spus: „Ei, violeto, ma bucur sa gasesc o singura floare mica si curajoasa in mijlocul acestei descurajari totale. Nu pari sa fii deloc deprimata“. Violeta i-a raspuns: „Nu, nu sunt. Stiu ca sunt mica, totusi m-am gandit ca daca tu ai fi preferat un stejar, sau un pin, sau un piersic sau chiar un liliac, ai fi plantat unul. Dar cand am vazut ca preferi o violeta, am hotarat sa fiu, atat cat pot, cea mai frumoasa violeta mica“.

Altii poate fac o lucrare mai mare,
Dar tu ai partea ta de facut;
Si nimeni din toata familia lui Dumnezeu
N-o poate face mai bine ca tine.

Oamenii care sunt ai lui Dumnezeu fara nici o rezerva s-au deprins sa fie multumiti cu starea in care se gasesc. Voia Lui devine voia lor, si ei doresc sa faca pentru El orice doreste El ca ei sa faca. Ei s-au dezbracat de toate, si-n locul goliciunii vad totul restaurat insutit.


________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[alexxia]

Intr-o zi linistita de vara, o pasare se aseza pe ramura unui copac si intreba: " Ce este viatza?"
Cei care au auzit au fost surprinsi de acesta intrebare grea. Un trandafir tocmai isi deschidea spre soare petalele. El spune: "Viatza este o deschidere".
Fluturele, care zbura fara nici o grija de la o floare la alta spuse: " Viatza este numai bucurie si stralucire solara."
O furnica ce ducea un pai de grau,de zece ori mai mare decat ea se opri sa se odihneasca si spuse: "Viatza nu este decat munca... si iar munca"
Era cat pe ce sa se iste o cearta mare daca nu veni o ploaie fina care spuse: " Viatza este formata din lacrimi...da, doar din lacrimi..."
Dar deasupra lor pluti in cercuri plin de maretie un vultur care spuse: " Viatza este o nazuinta sper cele de sus."
Dupa un timp..un om mergea acasa spre strazile goale.Venea de la o petrecere si isi spuse: " Viatza este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii."
Dupa o lunga noapte venira si zorii diminetii si spusesera: " Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viatza este inceputul vesniciei. "

Cu drag

Alexxia

"Poti fi increzator in ziua de maine daca umbli astazi cu Dumnezeu!"
POZE : http://photos.yahoo....xxia_oana_bunea

[Arhistefy]

““ Domnul i S-a aratat chiar in noaptea aceea, si i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul tatalui tau Avraam; nu te teme,
caci Eu sunt cu tine; te voi binecuvanta si-ti voi inmulti samanta,
din pricina robului Meu Avraam“. (Geneza 26:24)

Era in aceeasi noapte cand Isaac s-a suit la Beer-Seba. Crezi ca aceasta revelatie de la Dumnezeu a fost accidentala? Crezi ca momentul in care a avut loc a fost la intamplare? Crezi ca s-ar fi putut intampla in oricare alta noapte ca aceea? Daca da, atunci te inseli amarnic. De ce a venit la Isaac in noaptea cand a ajuns la Beer-Seba? Pentru ca era noaptea in care in sfarsit s-a odihnit. In tara lui straveche fusese hartuit. Au fost o multime de certuri meschine pentru niste fantani nesemnificative care erau ale lui. Nimic nu este mai rau ca aceste mici necazuri, mai ales cand sunt multe. Din cauza acestor mici necazuri, chiar si dupa ce s-au terminat, locurile pastrau o amintire neplacuta pentru Isaac. De aceea a fost nevoit sa plece si sa caute o schimbare de decor. Si-a intins cortul departe de locul disputelor lui anterioare. In noaptea aceea a venit revelatia. Dumnezeu i-a vorbit cand nu mai avea nici o furtuna interioara. El nu-i putea vorbi lui Isaac cand mintea lui era preocupata. Glasul lui Dumnezeu are nevoie de linistea sufletului tau. Numai in linistea duhului sau, a putut Isaac sa auda vesmantul lui Dumnezeu trecand usor pe langa el. Noaptea lui linistita a devenit noaptea lui stralucita.

Suflete al meu, ai cantarit tu aceste cuvinte: „Opriti-va, si sa stiti…“ (Psalmul 46:10)? In momentele de intristare, nu poti sa auzi raspunsul la rugaciunile tale. De cate ori nu ti s-a parut ca raspunsul a venit mult mai tarziu! Inima n-a auzit nici o replica in timpul plansului ei, a tunetului ei, a cutremurului ei si a focului ei. Dar odata ce plansul a incetat, odata ce s-a facut liniste, odata ce mana ta nu mai zdruncina poarta de fier, si odata ce preocuparea pentru alte vieti invinge tragedia propriei tale vieti, mult asteptata replica apare. Trebuie sa te odihnesti, o, suflete, ca sa primesti dorinta inimii tale. Potoleste-ti bataile inimii pentru interesele tale. Pune furtuna problemelor tale personale pe altarul incercarilor zilnice al lui Dumnezeu, si-n aceeasi noapte, Domnul ti Se va revela. Curcubeul Lui se va intinde peste furtuna potolita, si in linistea ta vei auzi muzica eterna.

George Matheson

Urmeaza-ti singura calea,
Inima linistita si neinfricata.
Vei cunoaste lucruri ciudate, tainice,
Pe care nici un glas nu ti le-a spus.

In timp ce multimea micilor descurcareti
Alearga dupa lucruri desarte si de nimic,
Tu vei vedea rasarind o lume mareata
In care se aude o muzica dulce si sfanta.

Lasa altora drumul prafuit,
Pastreaza-ti sufletul fara pata si plin de lumina,
Ca suprafata stralucitoare a oceanului
Cand soarele isi ia zborul.

din Germanul de V. Schoffel


________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela

[Arhistefy]

Asa … a zis: „Doamne, numai Tu poti veni în ajutor
celui slab împotriva celui tare“. (2 Cronici 14:11)

Aminteste-I lui Dumnezeu de responsabilitatea Lui exclusiva: „Numai Tu poti veni în ajutor“. Ostirea care venise împotriva oamenilor lui Asa era enorma. „Zerah, etiopianul, a iesit împotriva lor cu o ostire de un milion de oameni si trei sute de care“ (v. 9). Parea imposibil pentru Asa sa-si conduca oamenii împotriva acestei vaste multimi. Nu era nici un aliat care sa-i vina în ajutor. De aceea, singura lui speranta era în Dumnezeu.

Se poate ca dificultatile tale sa ajunga la un nivel atât de alarmant încât sa fii silit sa refuzi orice ajutor omenesc. În încercari mai mici, poate ca ai recurs la un astfel de ajutor, dar acum trebuie sa te arunci în bratele Prietenului tau atotputernic. Pune-L pe Dumnezeu între tine si vrajmas.

Asa, realizând lipsa lui de putere, L-a vazut pe Yehova stând între puterea lui Zerah si el. Si nu gresea deloc. Ni se spune ca etiopienii „au fost nimiciti de Domnul si de ostirea Lui“ (v. 13), ca si cum niste luptatori ceresti s-au aruncat asupra vrajmasului de partea lui Israel. Ostirea Domnului a coplesit atât de mult vasta armata a inamicului încât acestia au fugit. Apoi, tot ce trebuia sa faca Israel era sa-i urmareasca si sa ia prada. Dumnezeul nostru este „Domnul ostirilor“ (Isaia 10:16), care poate chema întariri neasteptate în orice moment pentru a-Si ajuta poporul. Crede ca El este între tine si situatia ta dificila, si orice te tulbura va fugi dinaintea Lui, ca norii dusi de vânt. F. B. Meyer

Când nu-ti mai ramâne nici un sprijin,
Când fortaretele se prabusesc în praf;
Când nimic nu mai e sigur decât ca Dumnezeu domneste,
Acesta e timpul sa te-ncrezi.

E mai bine sa umbli prin credinta decât prin vedere,
Pe calea aceasta a ta si a mea;
Si-n noaptea cea mai neagra, când nu mai e nici o lumina
E timpul ca credinta sa straluceasca.

„Avraam a crezut pe Dumnezeu“ (Rom. 4:3), si a spus ochilor sai: „Înapoi!“ si legilor naturii: „Taceti!“ si inimii neîncrezatoare: „Liniste, ispititor mincinos!“ Pur si simplu, „ L-a crezut pe Dumnezeu“.



________________________________________________
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

Cu drag,
Mihaela