Mda...se pare ca nimic nu-l afecteaza.
Cred ca e timpul sa treceti la represalii.
El va trateaza cu indiferenta...raspundeti si voi cu aceeasi indiferenta.Stii ca in unele cazuri ,pana nu vede omul cum e sa fie tratat asa cum trateaza el oamenii,nu constientizeaza cat de tare raneste pe cei din jur.
Eu mai aplic metoda asta cateodata.
Fata mea,care e un copil bun si nu mi-a facut multe probleme,mai intinde coarda cateodata.Uita ca face parte din familie,uita de tot si toate.Pana recent ma certam cu ea si nu intelegea nimic.De la un timp am inceput sa reactionez prin fapte.Ea uita sa ma ajute in casa....eu ma fac ca uit sa fac piata.Vine,se uita lung ca nu mai e nimic prin frigider si atunci ma scuz ca am uitat cum uita si ea de mine.Atunci am grija sa fie de mancare ceva ce nu-i place sub nicio forma.Ea uita diverse maruntisuri....ma fac si eu ca uit ca in week-end are nevoie de bani."Nu mai am mami.Am cheltuit ieri ultimii bani sa-mi cumpar ceva".O doare de o ustura-n suflet si nu mai poate iesi nicaieri.
Cand ma supara prea tare,vorbesc de chestii serioase nu maruntisuri,ajung de n-o invit nici la masa.Pun masa,pun tot ce trebuie cu exceptia tacamului ei.Vine, se uita lung,noi ne asezam la masa si ea trebuie sa-si puna masa singura.Vorbim intre noi ,pe ea n-o bagam in seama.Ii arat ce inseamna indiferenta pe toata linia fara nici cea mai mica vorbulita de cearta.Metoda am aplicat-o de 3 ori in 17 ani si a dat rezultate incredibile.
Acum, metoda functioneaza la mine pt. ca-i stiu punctele sensibile si le speculez.Tu iti cunosti copilul,stii ce-l afecteaza,stii ce-l misca.Chiar si o intelegere cu restul familiei,sa incepeti sa-i aplicati un regim mai special prin care sa-i aratati ca daca voi pt. el sunteti persoane care nu conteaza atunci nici el pt. voi nu conteaza asa mult.
"N-ai fost azi la scoala...no problem"...nici nu te uiti in ochii lui daramite sa mai si vorbesti.Nici nu-l intrebi.
"Mi-e foame"...devii surda brusc
"Vreau bani pt. x treaba"...te faci ca nu-l auzi si-ti vezi de treburi.
Stiu ca pare dur ce spun dar,in momente de criza trebuiesc aplicate masuri de criza.
-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.
Am mare nevoie de un sfat!
Deschis de
wonderful
, feb 17 2009 10:34
52 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 21 februarie 2009 - 00:36
#23
Postat 21 februarie 2009 - 17:35
Poate ca se droga si incearca sa se lase, nu mai iese afara ca sa nu fie tentat....
Monica
http://www.community...m/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
Monica
http://www.community...m/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
#25
Postat 21 februarie 2009 - 18:16
Citat: |
citat din mesajul lui wonderful Tatal,sotul meu,este un om cu un suflet f.cald,e tandru si dedicat trup si suflet familiei dar,din pacate,fiul nostru nu-i recunoaste autoritatea,se deschidea doar fata de mine.De ca?Nu stiu.Minunea a durat doar 1 zi cand a fost la scoala,azi,am trecut pe acasa intr-o fereastra,la ora 10 si el era in casa.A cazut cerul pe mine.Acum 1 ora am terminat programul si de atunci ma chinui sa-i smulg cateva cuvinte ca sa inteleg ce vrea sa faca si de ce face ce face.Mi-a raspuns doar monosilabic si nu put spune ca sunt mai lamurita.[q]Nu stiu ce sa mai fac,incotro s-o apuc...W |
#26
Postat 21 februarie 2009 - 18:26
wonderful, daca sunteti departe de B., cred ca ar fi bine ca fratii sa poata comunica prin telefon sau email. Fratele cel mare sa tina o legatura mai insistenta si stransa o perioada de timp, pana isi mai limpezeste gandurile, mezinul.
Un consiliu al parintilor nu strica niciodata. Sa va ganditi la un plan de actiune, de atitudine.
Adevarul este ca adolescenta este o perioada f. dificila pentru ambele tabere. A parintilor si a copiilor. Trebuie sa detectezi, sa intuiesti mai mult, cunoscandu-ti bine fiul - calitati, defecte, talente - cum sa-l abordezi. Poate este mai sensibil, mai debusolat si in perioada aceasta a schimbarilor - fizice, psihice si sexuale - sa fie chiar intr-un impas. Sa nu mai stie cine este. Este trecerea aceasta de la copilarie, la pregatirea pentru maturitate. Pana acum era un copil cu responsabilitati pe masura. Poate este speriat, nu stie ce vrea, nu stie cine este cu adevarat.
Incearaca sa-i intuiesti framantarile. Poate este o persoana sensibila, desi face pe durul, tocmai pt. a masca acest lucru. Poate el este in faza in care incearca sa afle cine este, sa se dezmeticeasca. In momentul asta nu vrea nimic de la el, asculta doar pareri, pe care el le poate lua de bune. Ca este indolent... Incearca psihologia inversa, ca la copiii mici. Unui copil mic nu-i repeti ca este rau, egoist. El asa se va forma, cum spune mama, asa isi creeaza imaginea de sine, asa se va comprta.
Probabil ca si el se cauta pe sine. Cine este? Nu-l intereseaza, cum spuneai - "Concluzia:n-are nicio motivatie in viata, se complace sa ia ce i se da si sa nu faca niciun efort". Pentru ca in momentul actual, framantarea lui este de identitate. Tu esti cu un pas inainte. Ca sa ai o motivatie in viata, inainte trebuie sa stii cine esti. Ori, aici este impasul lui.
"Sunt avida sa ascult orice sfat,recomandare pt. ca nu vreau sa se rateze". Esti speriata, ca orice mama. Si eu as reactiona la fel. Dar, totusi, el este in faza in care se pregateste pentru viata. Pana la ratare este un drum f. lung. Daca-i repeti necontenit lucrul asta, mintea lui va prelua cliseul acesta si va merge pe un drum plin de gropi.
Cu scoala, cu responsabilitatile pe care - daca nu le are, trebuie sa i le dai - nu trebuie sa cedezi. Daca n-au fost pana acum, i le vei crea.
Eu totusi cred, ca el are nevoie de increderea voastra , are nevoie de a se percepe pozitiv. Incercati sa-i scoateti in evidenta lucrurile bune pe care le facea si le poate face. Eu cred ca este necesar sa auda si lucruri bune despre el, in faza asta.
Eu cred ca in momentul de fata, pt. el conteaza mai mult prezentul, regasirea, decat viitorul, ce va face cu viata lui. Da-i un ragaz la capitolul asta. Ajuta-l sa afle cine este, aratandu-i calitatile,si abia apoi porniti la planurile de viitor. Este doar un impas, il va trece si cu ajutorul vostru. Succes!
Poate te ajuta si acest articol:
http://www.romedic.r...esit_03453.html
P.S. Eu zic ca trebuei sa-i fiti alaturi.
Si eu am doi adolescenti. Fata are 14 ani si baiatul face in aprilie 17 ani.
Un consiliu al parintilor nu strica niciodata. Sa va ganditi la un plan de actiune, de atitudine.
Adevarul este ca adolescenta este o perioada f. dificila pentru ambele tabere. A parintilor si a copiilor. Trebuie sa detectezi, sa intuiesti mai mult, cunoscandu-ti bine fiul - calitati, defecte, talente - cum sa-l abordezi. Poate este mai sensibil, mai debusolat si in perioada aceasta a schimbarilor - fizice, psihice si sexuale - sa fie chiar intr-un impas. Sa nu mai stie cine este. Este trecerea aceasta de la copilarie, la pregatirea pentru maturitate. Pana acum era un copil cu responsabilitati pe masura. Poate este speriat, nu stie ce vrea, nu stie cine este cu adevarat.
Incearaca sa-i intuiesti framantarile. Poate este o persoana sensibila, desi face pe durul, tocmai pt. a masca acest lucru. Poate el este in faza in care incearca sa afle cine este, sa se dezmeticeasca. In momentul asta nu vrea nimic de la el, asculta doar pareri, pe care el le poate lua de bune. Ca este indolent... Incearca psihologia inversa, ca la copiii mici. Unui copil mic nu-i repeti ca este rau, egoist. El asa se va forma, cum spune mama, asa isi creeaza imaginea de sine, asa se va comprta.
Probabil ca si el se cauta pe sine. Cine este? Nu-l intereseaza, cum spuneai - "Concluzia:n-are nicio motivatie in viata, se complace sa ia ce i se da si sa nu faca niciun efort". Pentru ca in momentul actual, framantarea lui este de identitate. Tu esti cu un pas inainte. Ca sa ai o motivatie in viata, inainte trebuie sa stii cine esti. Ori, aici este impasul lui.
"Sunt avida sa ascult orice sfat,recomandare pt. ca nu vreau sa se rateze". Esti speriata, ca orice mama. Si eu as reactiona la fel. Dar, totusi, el este in faza in care se pregateste pentru viata. Pana la ratare este un drum f. lung. Daca-i repeti necontenit lucrul asta, mintea lui va prelua cliseul acesta si va merge pe un drum plin de gropi.
Cu scoala, cu responsabilitatile pe care - daca nu le are, trebuie sa i le dai - nu trebuie sa cedezi. Daca n-au fost pana acum, i le vei crea.
Eu totusi cred, ca el are nevoie de increderea voastra , are nevoie de a se percepe pozitiv. Incercati sa-i scoateti in evidenta lucrurile bune pe care le facea si le poate face. Eu cred ca este necesar sa auda si lucruri bune despre el, in faza asta.
Eu cred ca in momentul de fata, pt. el conteaza mai mult prezentul, regasirea, decat viitorul, ce va face cu viata lui. Da-i un ragaz la capitolul asta. Ajuta-l sa afle cine este, aratandu-i calitatile,si abia apoi porniti la planurile de viitor. Este doar un impas, il va trece si cu ajutorul vostru. Succes!
Poate te ajuta si acest articol:
http://www.romedic.r...esit_03453.html
P.S. Eu zic ca trebuei sa-i fiti alaturi.
Si eu am doi adolescenti. Fata are 14 ani si baiatul face in aprilie 17 ani.
#27
Postat 21 februarie 2009 - 19:18
perioada adolescentei
#28
Postat 21 februarie 2009 - 19:35
Am facut f. bine ca mi-am spus of-ul pt. ca ati venit cu multe pareri,sfaturi pe care incerc acum sa le sedimentez si sa le mulez pe situatia asta prin care trece familia noastra.Multumesc.
Cu riscul de a fi plictisitoare voi continua sa va spun ce s-a mai intamplat.
W
Cu riscul de a fi plictisitoare voi continua sa va spun ce s-a mai intamplat.
W
#29
Postat 22 februarie 2009 - 13:34
Ati facut vreodata comparatii intre frati, in defavoarea celui mai mic?
Ce pasiuni, interese avea el inainte de faza asta "inerta"? Ce fel de prieteni avea? Ce face el acasa, cu ce-si ocupa timpul?
Pene colorate... cate putin din toate!
Ce pasiuni, interese avea el inainte de faza asta "inerta"? Ce fel de prieteni avea? Ce face el acasa, cu ce-si ocupa timpul?
Pene colorate... cate putin din toate!