106 raspunsuri la acest subiect

[CorinaDani]

Dora,

Greseala ta a fost ca ti-ai "investit" toate sentimentele in aceasta relatie, fara sa-ti cunosti prea bine partenerul. Practic ai inlocuit relatia dinainte cu o alta noua, crezand ca ai gasit fericirea si implinirea...asta dupa 3 saptamani de cand l-ai cunoscut...

Ai asteptari prea mari de la el, in schimb el nu se ridica la inaltimea asteptarilor tale - ca dovada, cele cateva ocazii in care te-a inselat sau a incercat sa te insele, plus abuzurile pe care le face asupra ta atunci cand nu-i convine ce spui sau ce faci...In plus, ai tendinta de a-ti idealiza relatia, cand in realitate lucrurile stau mult mai prost...Ba ai o viata implinita, cu un sot care te iubeste si un copil pe care il iubiti amandoi, ba relatia se zguduie serios...

La fel, si in celelelalte relatii pe care le-ai avut inainte, doar tu te-ai implicat - deja este un tipar in tot acest comportament al tau, te agati cu disperare, trup si suflet, de un om, care poate nu merita sau se simte sufocat, ingradit in acest tip de relatie, si cauta cu disperare o gura de "aer proaspat" in patul altei/altor femei...

Ce ti-a lipsit sau iti lipseste, de esti asa disperata sa te agati de un om ? Parintii nu te-au iubit, au fost severi cu tine ? Ai scris la un moment dat ca decat sa afle mama ta ca ai luat o nota proasta, mai bine iti taiai venele sau luai pastile - te-a abuzat fizic sau psihic in copilarie ? Ce pedeapsa primeai daca greseai fata de ea ? De ce ti-era asa frica de ea ?

Si stii ce mi se mai pare mie ciudat in tot ceea ce scrii ? Copilul tau nu apare deloc, ai scris cam de 5 ori cuvantul copil sau bebe, nici macar nu stim daca e fata sau baiat, nici ce varsta are, nu spui ce sentimente ai pentru el...Sa fie dependenta de sot asa de mare incat nu te lasa deloc sa-i acorzi puiului tau toata dragostea si atentia de care are nevoie ? De ce nu este copilul ratiunea ta pentru a trai, centrul universului tau ? L-ai facut doar ca sa-ti legi sotul si mai tare de tine ?

Uita-te in oglinda si incearca sa-ti raspunzi in cel mai cinstit mod cu putinta la aceste intrebari...esti doar tu si oglinda !

Te-ai gandit ca, poate, tu pentru sot nu contezi prea mult ?

Asadar, tu de ce pui asa mare pret pe el ?!?

Daca a fost in stare sa te paraseasca o data, sa te insele de atatea ori (si o va mai face, poti sa fii sigura 100% de asta !!!), inseamna ca la un moment dat, in viitorul foarte apropiat, te va parasi de tot. Chiar ti-ai raspuns singura la un moment dat: "M-am saturat de povestea asta, adica eu ce sunt? Un fel de Hopa-Mitica pe care il invarte cum are el chef?". DECI ? El poate face ce vrea si tu accepti ? Si daca maine te da afara din casa, ca sa-si aduca amanta, tu ce faci ? Sau baga divort si pleaca ? Taci si inghiti ? Dar tu nu ai orgoliu, mandrie, personalitate ? Ia incearca o data sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, sa vezi ce reactie ar avea...

Si iarasi nu inteleg de ce nu incerci sa faci ceva pentru tine, ca OM : gaseste-ti un job, part-time sau acasa, imprieteneste-te cu mamici in parc,lasa copilul cateva ore cu cineva si mergi la shopping cu prietenele, sau du-te la coafor, fa-ti manichiura, acorda-ti timp doar pentru tine, macar cateva ore pe saptamana, fa-ti un cerc de prieteni care au si ei copii, vizitati-va...intr-un cuvant ocupa-ti mintea si trupul cu diverse activitati placute, incearca sa fii mai independenta, astfel incat gandurile negre sa nu aiba timp nici macar sa se formeze...

Si neaparat, discuta cu un specialist, ai nevoie de terapie...asta pana nu e prea tarziu si nu faci un nou gest necugetat...

[Clori]

Nu poti sa stai deschis de vorba cu el? Nu cand va certati. Eventual sa rugati pe cineva sa stea cu copilul si sa iesiti la un restaurant undeva, numai voi doi... Explica-i ca tu ai nevoie de stabilitate in relatia voastra. Spune-i si celelalte lucruri pe care ti le doresti. Nu sub forma de repros, ca el sa se simta atacat. Nu sub forma: „simt ca nu-mi oferi stabilitate” de exemplu. Ci sub forma: „imi doresc o casnicie frumoasa, alaturi de tine, care sa-mi ofere stabilitatea de care am nevoie, care e importanta pentru mine”... Ai rabdare sa asculti si ceea ce-si doreste si asteapta el de la relatia voastra... Comunicarea e foarte importanta intr-o casnicie. Oricum, incearca sa nu-l presezi cu nimic, nu vorbi de dependenta ta fata de el... Numai atat: de lucrurile care iti doresti tu sa se intample intre voi si ai nevoie de ele.
Pe de alta parte, daca s-a ajuns la situatia ca el sa te insele cu prietena ta, in casa ta, poate ca el nu-si da seama ce implica o casnicie adevarata. Pare ca nu a luat lucrurile in serios. Tu ce reactie ai avut cand ai aflat? Pentru ca nu e normal sa se intample asa ceva, sub ochii tai! Mai ales ca el nu e la prima greseala... Parerea mea e ca el e foarte constient de faptul ca tu nu poti sa te desprinzi de el si profita de acest lucru ca sa faca ce vrea. Nu trebuie sa accepti sa se intample asemenea lucruri. Intreaba-l ce ar simti el daca i-ai fi facut tu lui ceea ce ti-a facut el tie. Si reevalueaza-ti relatia cu prietena ta... Daca a raspuns la avansurile sotului tau, mai mult ca sigur ca nu-ti este prietena cu adevarat...

Citat:

„Problema este ca nu stiu ce m-as face fara el. Eu nu am viata mea. Stau cu el si bebe, ma invart in cercul lui de prieteni, ma distrez cu el, dorm cu el in brate, imi petrec fiecare moment liber cu el, vacantele la fel...pur si simplu daca ne-am desparti eu nu as mai avea nimic si pe nimeni pentru care sa traiesc.”

Aici este o mare problema. Incearca sa lucrezi putin la tine. Sa te inveti sa nu mai fii atat de dependenta de el. Stai cu copilul acasa? Nu ai alte prietene cu care ai putea iesi seara, cand vine el de la serviciu si poate sta cu copilul? Gaseste ceva care sa-ti placa sa faci si sa fie numai al tau. Nu e bine sa stai numai cu el, sa iesiti numai impreuna, sa faceti totul numai impreuna. Va sufocati unul pe celalalt, va lipseste libertatea de care orice om are nevoie. Chiar si intr-o relatie, doi oameni raman tot doi oameni, chiar daca pun in comun ceea ce ii defineste. Nu sunteti identici. Sunteti doi oameni diferiti, cu gusturi diferite, cu placeri diferite... E normal ca, la un moment dat, sa va placa sa faceti si alte lucruri, in care celalalt nu trebuie neaparat implicat.

Citat:

“Dar atunci cand nu e langa mine simt ca am sufletul gol si ma misc ca un automat. Imi vin in minte numai clipele frumoase si dau vina pe mine, nu mananc, nu beau, plang. Mi-e frica pentru ca nu ma simt in stare sa depasesc asa ceva.”

Orice om trece prin asta, mai devreme sau mai tarziu. Pentru orice relatie incheiata trebuie sa-ti asumi partea ta de vina. Si normal ca, dupa o vreme, ajungi sa te gandesti la trecut si uiti multe din lucrurile care au fost urate. Atunci cand o relatie se incheie, este absolut normal sa acorzi o perioada de doliu pentru ea. Dar trebuie sa faci tot ceea ce tine de tine ca perioada asta sa nu se prelungeasca la infinit. Trebuie sa cauti in tine resursele de a merge mai departe. Incepe sa-ti faci o viata a ta, care sa fie numai a ta si in care sa primesti tu pe omul pe care-l iubesti, in loc ca el sa vina sa umple locul gol care se gaseste in tine. Si, in felul asta, in cazul unei despartiri, nu vei mai avea acea senzatie de vid. Si nici nu vei mai accepta lucruri prin care nimeni n-ar trebui sa treaca, doar de dragul de a pastra pe cineva langa tine.

[alice2004]

Citat:

citat din mesajul lui popescudora Acum am ramas si fara prietena, si copilul fara nasa. Imi pare rau ca nu i-am smuls parul cand am avut ocazia.

Asta da tragedie !? Sincer, eu in locul tau i-as fi smuls intii parul sotului, pentru ca el este vinovatul numarul 1 pentru tot ce s-a intimplat (ca tot e mai jos subiectul cabotinului, hehe !!) si apoi ei, asa zisei tale prietene !!



Alice si Andrei

Poze 2004 2005 2006-2007 Filmulete

[Clori]

Citat:

“Nu o sa loveasca niciodata copilul, nu e chiar atat de nebun, iar eu recunosc ca sunt insuportabila uneori. As vrea totusi sa invete si el sa-mi dea replica sau sa tipe, fara sa recurga la violenta de alt fel. O sa discut cu el pe tema asta, desi am facut-o de nenumarate ori si degeaba, poate gasesc un mod de abordare pe care sa-l inteleaga.”

Nu, Dora, n-o sa inteleaga. Nu asa se desfasoara scenariile de abuz. O sa continue sa te loveasca, din ce in ce mai des, din ce in ce mai tare, tu o sa continui sa te invinovatesti pe tine... Sau o sa se ajunga si mai rau, cum am citit la alte subiecte pe forum, sa te bata cu copilul in brate... Chiar daca n-o sa loveasca niciodata copilul, tu crezi ca e bine ca el sa traiasca in mediul asta? Sa-si vada parintii certandu-se, tatal lovindu-si mama, mama plangand?... Inceteaza sa te mai gandesti ca “meriti” toate lucrurile astea din partea lui. Nimeni nu merita asa ceva! Chiar daca tu esti “insuportabila” cateodata, el poate alege sa faca o plimbare pe afara, sa se calmeze, nu e nevoie sa te loveasca. Te rog, gandeste-te la copilul tau, pe care nu se poate sa nu-l iubesti: el merita sa aiba o altfel de viata, nu trebuie sa plateasca pentru alegerile pe care le faci tu acum pentru tine si pentru el.

[popescudora]

Copilul e baiat si fireste ca il iubesc foarte mult. E un copil dragalas foc si cuminte, pe care il iubeste toata lumea.
Uneori mai iesim si noi in oras si las copilul cu bunicul lui, cu el nu pot sa-l las ca n-are rabdare sa-i dea un biberon, daca plange il pune pe burta si gata, asa ca prefer sa-l las cu taica-su ca macar are grija de el. Am o singura prietena, dar nu prea ne vizitam pentru ca are si ea copil mic si stam departe una de alta. In rest iesim cu prietenii lui, in vacante la fel, la un gratar sau in cluburi la fel.
Pe amica mea n-am ciufulit-o pentru ca m-a luat cu texte gen: "Fata, cum poti sa zici asa ceva despre mine sau sa ma banuiesti de asa ceva?" si am vrut sa nu par paranoica si sa ma fac de ras degeaba. In dimineata respectiva a ramas chiar la un film, timp in care se pipaiau pe sub patura, fara ca eu sa vad nimic. Restul mi l-a zis chiar el cand s-a intors de la metrou, unde a condus-o si s-au sarutat si acolo minute bune.
Stiu ca o sa ma mai insele, lui i se pare o chestie masculina si se mai si lauda la prieteni cu asta in fata mea. Macar sa nu mai aflu eu!
Banuiesc ca totusi ma iubeste ca altfel nu mai statea cu mine. Imi dadea papucii si avea liber la prietena mea, ca tot ma acuza ca le stateam in cale si eu sunt de vina ca nu a reusit sa se culce cu ea. Presupun ca ar trebui sa imi cer si scuze pentru asta? E imatur si face si spune niste chestii fara sa realizeze consecintele, are impresia ca daca ma pupa dupa aia si vorbeste frumos eu sterg totul cu buretele ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar pe mine ma debusoleaza rau toate oscilatiile astea si nu mai stiu ce sa mai cred si ce sa mai fac. Cum sa realizez ca intr-un moment nu ma iubeste si nu il interesez, ca pe urma sa ma obisnuiesc cu gandul ca n-a vorbit serios si a zis si el asa..la nervi. Eu de unde sa stiu cand minte si cand imi spune adevarul? Daca as sti ca ma iubeste cu adevarat nu as pune deloc problema despartirii, cand e vorba de dragoste adevarata oamenii se pot schimba si toate isi gasesc rezolvarea. Dar daca ma trezesc intr-o zi ca totul a fost o iluzie si din partea lui a fost doar comoditatea de a sti ca are o femeie la dispozitie fara sa faca nici un efort?

[Ancuta-Maria]

cat de naiva esti...

-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)

[stefania_97]

Citat:

citat din mesajul lui popescudora te jigneste, bea, loveste copilul, iti face viata un iad...Ce sfaturi crezi ca vei primi? Divorteaza si ia-o de la capat...sa vezi ce bine e sa stai linistita cu copiii tai fara sa te injure nimeni sau sa te terorizeze! Si barbati mai sunt, slava Domnului!

Cred ca ar trebui sa iti urmezi propriul sfat. Sotul tau te jigneste, te bruscheaza (deocamdata doar pe tine dar dupa 7 ani mai vedem), te face din om neom. Mi se pare total ipocrit sa dai un astfel de sfat si sa nu fii in stare sa iti controlezi viata ta. Sfatul tau a fost bun, se vede ca stii ca e gresit ca sotul te bruscheaza, inseala sau te trateaza oribil.Stefania mamica Buburuzei CatarinaPoze CatarinaO romanca in Danemarca

[CorinaDani]

Bravo Dora,

Deja ti-ai raspuns singura si foarte corect la multe intrebari...lui ii este foarte comod sa te aiba acasa, pe post de gospodina si mama, iar amantele ii satisfac poftele fizice...ce simplu pentru el, te pupa, iti vorbeste frumos si tu stergi totul cu buretele...ai scris in primul mesaj ca el a vrut o femeie stabila, ca sa nu existe complicatii...tradus in viziunea lui, o proasta care sta acasa, la cratita si cu copilul, in timp ce el isi face de cap cu alte femei...apropos, ce stii despre trecutul lui, despre relatiile anterioare ?

Te-ai gandit macar o secunda, ca din toate aventurile astea ale lui, cu tot felul de tipe, exista riscul sa ia o boala venerica sau, mai rau, SIDA ?!? (in situatia in care nu se protejeaza). cum poti sa stai asa indiferenta ?!?

Dora, trezeste-te !!! Nu merita sa stai langa un astfel de om...

Nu mai sta pe ganduri, discuta foarte clar si calm cu el, spune-i ca tu te-ai saturat de fazele lui, sa se gandeasca si sa-ti raspunda foarte sincer ce are de gand : ramaneti o familie in continuare sau el isi vede de drum, cu aventuri cu tot, iar tu ramai cu copilul, pe care va trebui sa-l cresti intr-o atmosfera calma, destinsa, fara certuri, abuzuri, etc. Acum copilul este mic, dar pe viitor va fi foarte afectat daca voi continuati aceasta relatie nefireasca, abuziva, care tie nu-ti aduce decat nefericire...

Dintre toate relele posibile, alege-l pe cel mai mic, salveaza-te pe tine si pe copilul tau, da-l naibii de obsedat...nu s-au terminat barbatii pe lumea asta si cu siguranta vei gasi pe cineva, care sa te accepte cu tot cu copil, sa te iubeasca si sa te aprecieze pentru ceea ce esti tu cu adevarat - un OM, nu carpa de sters pe jos...

[XIO]

Citat:

citat din mesajul lui popescudora Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Intr-adevar am mai scris pe un topic si este perfect adevarat ce am pus si acolo. Daca vin acum cu aceasta uintrebare e pentru ca relatia noastra se zguduie serios si chiar n-as vrea sa o iau de la capat cu disperarea si incercari de a-mi pune capat zilelor, macar citind raspunsurile voastre ma ajuta sa ma gandesc ca exista si alte optiuni. Vad ca toate ma acuzati ca am pus in pericol viata copilului si aveti dreptate. Dar in momentul acela, dupa 3 zile pustii in care il sunam zilnic sa il conving sa se intoarca la mine, in care nu stiam de ce mai respir si mai continui sa umblu, chiar nu eram in stare sa mai gandesc asa de lucid. Imi parea rau pentru copil, dar ceea ce vroiam era pur si simplu sa dispara durerea si sa nu mai simt nimic. Nu mai eram rationala. Un control psihiatric am facut si nu m-au diagnosticat cu nimic. Nu sunt o persoana depresiva. Pur si simplu cand dau de greu am tendinta sa fug si sinuciderea pae cea mai simpla metoda. In general sunt o fire vesela si optimista. Tentative de genul luat pastile, taiat venele am avut inca din copilarie, cand luam o nota proasta si nu vroiam sa afle mama, sau cand sufeream din dragoste. O fac mai degraba din lasitate. In ce-l priveste pe sotul meu...are destule defecte, dar nu imi imaginez viata fara el pur si simplu. Daca v-as povesti mai mult, primul sfat ar fi sa il las balta, am vazut care este tendinta pe forum pentru relatiile abuzive. Asa ca mai bine tac. Va multumesc inca o data celor care au facut efortul sa scrie pentru mine. Si bune si rele.

Pentru ca am purtat o discutie cu prietenul meu despre sinucigasi si mi-a spus sa o incheiem pentru ca il enervez ma voi abtine sa-ti scriu aici ce cred eu despre asta.

Iti spun doar ca data viitoare cand mai ai de gand sa te sinucizi pt. ca un barbat fara care ai trait linistita 20 de ani te paraseste sa te gandesti la copiii bolnavi de cancer care spre deosebire de tine isi doresc sa traiasca , la cei care au ramas amputati si s-au zbatut sa traiasca pentru cei dragi.
sa te gandesti ca sunt unii care ar da orice sa traiasca , si tu-ti bati joc de viata asta pentru ca nu ai taria de caracter necesara sa-ti dai seama ca in viata mai primesti si suturi in fund si ca nu e totul miere , da' uite ca mergi inainte daca nu pt. tine , din respect fata de omul de langa , sa nu-i arunci in carca moartea ta si frustrarile tale, din bun simt fata de parinti care te-au crescut si pentru care esti tot.


"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**



http://www.flickr.com/photos/greecky/

[Clori]

Cum poti tu sa spui atat de senina: „Stiu ca o sa ma mai insele, lui i se pare o chestie masculina si se mai si lauda la prieteni cu asta in fata mea. Macar sa nu mai aflu eu!”? Cum poti sa ai o casnicie fericita cu un om in care nu numai ca nu ai incredere dar esti convinsa ca mai are si alte relatii cu alte femei in afara de tine? Pe tine nu te doare ceea ce-ti face? De ce nu reactionezi? Daca nu rezolvi problemele astea tu singura, n-o s-o faca nimeni altcineva in locul tau! Iar rezolvarea lor nu sta in a-ti astupa urechile si ochii ca sa nu mai afli de infidelitatile lui...

Citat:

Banuiesc ca totusi ma iubeste ca altfel nu mai statea cu mine. Imi dadea papucii si avea liber la prietena mea, ca tot ma acuza ca le stateam in cale si eu sunt de vina ca nu a reusit sa se culce cu ea.

Nu, eu nu cred ca poti sa ranesti in felul acesta un om pe care-l iubesti. Nu cred ca poti sa-l inseli si sa vii sa te lauzi in fata lui cu asta. Nu cred ca iubesti cu adevarat cautand sa-l umilesti mereu. Dora, cum visai tu sa fie casnicia ta? In mod sigur nu ti-ai dorit asa ceva. De ce accepti acum toate lucrurile astea, pe care nu ti le-ai dorit? Eu te sfatuiesc sa sa-ti pui in ordine sistemul de valori, care, dintr-un motiv sau altul, a fost rasturnat. Gandeste-te ca daca acum, la inceputul casniciei, ii accepti asemenea lucruri, mai tarziu ce se va intampla? Se va gandi ca-si poate permite orice fata de tine si va fi din ce in ce mai greu sa aveti o explicatie si sa ajungi sa obtii respectul lui. Daca acum a ajuns sa te acuze ca n-a reusit sa se culce cu prietena ta din cauza ta, mai tarziu ce se va intampla? Cred ca ti-ai dat singura raspunsul:

Citat:

Dar daca ma trezesc intr-o zi ca totul a fost o iluzie si din partea lui a fost doar comoditatea de a sti ca are o femeie la dispozitie fara sa faca nici un efort?

In mod sigur nu va gasi o alta sotie care sa-i suporte un asemenea comportament. E pentru el o relatie comoda, atata timp cat poate face ce vrea, dupa care totul se rezolva cu tine. Dora, tu te iubesti pe tine insati? Sau pur si simplu astepti ca asta sa vina de la altcineva?