Eu chiar nu mai inteleg nimic...noi ne dam de ceasul mortii, s-o sfatuim pe Dora ce ar trebui sa faca, etc, si iata ce am gasit, o postare a Dorei, din decembrie 2008, la subiectul "Ce te mai tine in relatie..." (urmeaza postarea Dorei)
" Eu: relatie de circa 3 ani finalizata cu un copil. L-am prins ca m-a inselat de 3 ori (odata de la vecinu, odata a lasat un mesaj pe messenger, odata de la cea careia i-a lasat mesajul respectiv). Cele 2 persoane de care stiu sunt una muta si alta mai batrana ca el cu vreo 7 ani (mica, grasa si proasta daca e sa ma iau dupa descrierea lui). Sunt absolut sigura ca au mai fost si alte dati de care nu am aflat (ca n-o fi prost sa recunoasca). Motivul? Avea chef si i s-a oferit ocazia. Nu era prost sa n-o faca. Sincer, asa cred ca sunt toti. Asta a fost mai prost ca s-a lasat prins, daca era putin mai precaut puteam sa jur ca nu m-a inselat niciodata. Asa ca, fetelor, nu vad ce puteti sa faceti decat sa fiti cu ochii pe ei si sa ii supravegheati strict. Fara ca ei sa stie, fireste!"
Deci...mi se pare mie sau cineva minte in toate povestile astea de adormit copiii ? In topicul deschis astazi, Dora nu pomeneste nimic de cele 3 ocazii in care l-ar fi prins...
Va rog, astept parerile voastre...
Sunt dependenta de sotul meu...
Deschis de
popescudora
, ian 28 2009 12:01
106 raspunsuri la acest subiect
#11
Postat 28 ianuarie 2009 - 18:14
#12
Postat 28 ianuarie 2009 - 18:33
si ce frumos scrisesem..
if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/
if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/
#13
Postat 28 ianuarie 2009 - 18:50
Din amindoua postarile putem deduce din pacate o persoana bolnava care are nevoie de psihiatru. Cind ai avut deja doua tentative de sinucidere esti deja cu mult peste puterile unui psiholog si probabil ai nevoie si de medicatie.
Este clara contradictia intre a nu dori omorirea unui embrion dar nu are probleme morale cu luarea propriei vieti. Si se mai mira de ce sotul crede ca a pastrat copilul ca sa-l "tina".
Si solutia ei la faptul ca a fost inselata (parca mai are importanta de cite ori) este sa "ii supraveghezi".
Get professional help!
Mihaela
"Never argue with idiots cause they'll drag you down to their level and beat you with experience."
Este clara contradictia intre a nu dori omorirea unui embrion dar nu are probleme morale cu luarea propriei vieti. Si se mai mira de ce sotul crede ca a pastrat copilul ca sa-l "tina".
Si solutia ei la faptul ca a fost inselata (parca mai are importanta de cite ori) este sa "ii supraveghezi".
Get professional help!
Mihaela
"Never argue with idiots cause they'll drag you down to their level and beat you with experience."
#14
Postat 28 ianuarie 2009 - 19:10
Nu are nevoie de nici un psiholog/ psihiatru, are nevoie sa si gaseasca un servici si sa traiasca pe picioarele ei. Odata cu serviciul vin si legaturi amicale cu cei care lucreaza si uite asa invata sa fie independenta.
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.web...er/corinaraluca
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.web...er/corinaraluca
#15
Postat 28 ianuarie 2009 - 19:42
Nu cred ca minte, probabil a inselat-o. Numai ca, din cauza carentelor afective din copilarie, sufera de o dependenta bolnava fata de el. Si nu a reusit sa se desprinda, chiar si in conditiile in care a aflat despre infidelitatea lui. Gandeste-te cum a scris despre momentul cand el a parasit-o:
Deci, eu inteleg de aici ca el a plecat in concediu, nu o parasise definitiv. A lasat-o singura, insarcinata in 7 luni, iar ea, in loc sa se intrebe ce fel de om are alaturi, de ce nu e langa ea atunci cand are nevoie de el, ce face? Sufera, plange, e disperata, e gata sa se sinucida pentru ca el sa se intoarca, fara sa-i pese macar de propriul copil!
Eu cred ca ea are o stima scazuta de sine, nu-i pasa ce se intampla cu ea, traieste pur si simplu parazitandu-l pe acest om, singurul care, cum scrie ea
(care probabil realizau ca ceva e in neregula cu aceasta dependenta si alegeau sa iasa din aceasta relatie, in cele din urma). In acest moment e clar ca ea nu se vede pe ea traind viata de una singura, pe picioarele ei. De asta de agata de el cu disperare. Nu crede ca va mai gasi pe altcineva ca el, avand in vedere experientele anterioare. Nu crede ca se va descurca singura. Si atunci nu-l va parasi pentru ca a inselat-o, va ramane alaturi de el in orice conditii, va cauta sa-l aduca inapoi, luand cate un pumn de pastile, de cate ori el pleaca de acasa... Parerea mea e ca are probleme foarte mari, care nu se vor rezolva cu niste sfaturi primite pe un forum, oricat de bine intentionate ar fi ele, ci numai prin ajutor de specialitate.
Citat: |
“Cand eram in luna a 7-a ne-am certat, el a plecat singur in concediu, eu am bocit cateva zile in care nu am putut sa mananc nimic si am luat iar pastile. De data asta am fost aproape sa mor. Nu concepeam viata fara el, nu ma interesa copil, nu nimic.” |
Eu cred ca ea are o stima scazuta de sine, nu-i pasa ce se intampla cu ea, traieste pur si simplu parazitandu-l pe acest om, singurul care, cum scrie ea
Citat: |
”mi-a raspuns la afectiune fara sa se sperie cum faceau cei dinaintea lui” |
#16
Postat 28 ianuarie 2009 - 19:55
Citat: |
citat din mesajul lui CorinaDani Va rog, astept parerile voastre... |
E simplu. Povestea se insira pe mai multe topicuri pt ca autoarea nu o poate sistematiza si nu poate gasi cauza singura. De aceea am indrumat-o catre un specialist.
Precis vor urma sfaturi peste sfaturi sa fie pe picioarele ei, pe care nu le va urma.
Nu sta in puterea noastra sa rezolvam pe forum si de aceea este ultima mea postare la acest subiect.
Maria
#17
Postat 28 ianuarie 2009 - 20:14
Dependenta de orice e periculoasa. De ceva nociv e chiar dramatica.
Dupa cum ai scris pe forum, eu nu consider ca ai chiar o viata implinita. Si, probabil, ca incepi si tu sa vezi chestia asta.
Ca de orice dependenta, ve scapa de a ta in momentul in care vei dori sa o faci, cu ajutor specializat, vointa, suport.
Ce ma ingrijoreaza cel mai tare la tine este faptul ca spui ca nu ai pentru cine trai, daca domnul dispare din peisaj. Desi mai sus spui ca-ti iubesti copilul, lucru pe care-l cred, fireste.
Tot ce trebuie tu sa retii este ca sotul tau poate fi pasager in viata ta, ca-ti convine sau nu. Copilul tau, insa, va fi pentru totdeauna al tau si, deocamdata, esti datoare lui. Ca-i mic...nu?
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Dupa cum ai scris pe forum, eu nu consider ca ai chiar o viata implinita. Si, probabil, ca incepi si tu sa vezi chestia asta.
Ca de orice dependenta, ve scapa de a ta in momentul in care vei dori sa o faci, cu ajutor specializat, vointa, suport.
Ce ma ingrijoreaza cel mai tare la tine este faptul ca spui ca nu ai pentru cine trai, daca domnul dispare din peisaj. Desi mai sus spui ca-ti iubesti copilul, lucru pe care-l cred, fireste.
Tot ce trebuie tu sa retii este ca sotul tau poate fi pasager in viata ta, ca-ti convine sau nu. Copilul tau, insa, va fi pentru totdeauna al tau si, deocamdata, esti datoare lui. Ca-i mic...nu?
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
#18
Postat 29 ianuarie 2009 - 00:57
Salut,
Citind povestea ta, mi-am adus aminte de filmul "Modigliani" . Poate daca il vezi , ai sa privesti "din afara" ca dependenta de o persoana nu este sanatoasa deloc ...si poate ai sa te reevaluezi .
:) Numai bine,
Criss
Citind povestea ta, mi-am adus aminte de filmul "Modigliani" . Poate daca il vezi , ai sa privesti "din afara" ca dependenta de o persoana nu este sanatoasa deloc ...si poate ai sa te reevaluezi .
:) Numai bine,
Criss
#19
Postat 29 ianuarie 2009 - 01:31
Ba, eu cred ca o persoana care are tentative de suicid la activ, are nevoie de ajutor specializat. Plus ca nu a vrut sa faca avort si totusi a luat pastile in luna a 7-a fara sa se gandeasca atunci la bebe.
Dora, sa ceri ajutor nu e rusinos, e sanatos! Tu nu trebuie sa te gandesti cine o sa il creasca pe bebe, tu trebuie sa te gandesti cum sa faci sa fi o mama cat mai buna pentru el.
Dora, sa ceri ajutor nu e rusinos, e sanatos! Tu nu trebuie sa te gandesti cine o sa il creasca pe bebe, tu trebuie sa te gandesti cum sa faci sa fi o mama cat mai buna pentru el.
Good things happen to good people.
#20
Postat 29 ianuarie 2009 - 09:33
Multumesc tuturor pentru raspunsuri. Intr-adevar am mai scris pe un topic si este perfect adevarat ce am pus si acolo. Daca vin acum cu aceasta uintrebare e pentru ca relatia noastra se zguduie serios si chiar n-as vrea sa o iau de la capat cu disperarea si incercari de a-mi pune capat zilelor, macar citind raspunsurile voastre ma ajuta sa ma gandesc ca exista si alte optiuni.
Vad ca toate ma acuzati ca am pus in pericol viata copilului si aveti dreptate. Dar in momentul acela, dupa 3 zile pustii in care il sunam zilnic sa il conving sa se intoarca la mine, in care nu stiam de ce mai respir si mai continui sa umblu, chiar nu eram in stare sa mai gandesc asa de lucid. Imi parea rau pentru copil, dar ceea ce vroiam era pur si simplu sa dispara durerea si sa nu mai simt nimic. Nu mai eram rationala.
Un control psihiatric am facut si nu m-au diagnosticat cu nimic. Nu sunt o persoana depresiva. Pur si simplu cand dau de greu am tendinta sa fug si sinuciderea pae cea mai simpla metoda. In general sunt o fire vesela si optimista. Tentative de genul luat pastile, taiat venele am avut inca din copilarie, cand luam o nota proasta si nu vroiam sa afle mama, sau cand sufeream din dragoste. O fac mai degraba din lasitate.
In ce-l priveste pe sotul meu...are destule defecte, dar nu imi imaginez viata fara el pur si simplu. Daca v-as povesti mai mult, primul sfat ar fi sa il las balta, am vazut care este tendinta pe forum pentru relatiile abuzive. Asa ca mai bine tac.
Va multumesc inca o data celor care au facut efortul sa scrie pentru mine. Si bune si rele.
Vad ca toate ma acuzati ca am pus in pericol viata copilului si aveti dreptate. Dar in momentul acela, dupa 3 zile pustii in care il sunam zilnic sa il conving sa se intoarca la mine, in care nu stiam de ce mai respir si mai continui sa umblu, chiar nu eram in stare sa mai gandesc asa de lucid. Imi parea rau pentru copil, dar ceea ce vroiam era pur si simplu sa dispara durerea si sa nu mai simt nimic. Nu mai eram rationala.
Un control psihiatric am facut si nu m-au diagnosticat cu nimic. Nu sunt o persoana depresiva. Pur si simplu cand dau de greu am tendinta sa fug si sinuciderea pae cea mai simpla metoda. In general sunt o fire vesela si optimista. Tentative de genul luat pastile, taiat venele am avut inca din copilarie, cand luam o nota proasta si nu vroiam sa afle mama, sau cand sufeream din dragoste. O fac mai degraba din lasitate.
In ce-l priveste pe sotul meu...are destule defecte, dar nu imi imaginez viata fara el pur si simplu. Daca v-as povesti mai mult, primul sfat ar fi sa il las balta, am vazut care este tendinta pe forum pentru relatiile abuzive. Asa ca mai bine tac.
Va multumesc inca o data celor care au facut efortul sa scrie pentru mine. Si bune si rele.