Simali, eu te stiu de mult de pe DC si te apreciez. Chiar as vrea sa ajut cumva, desi eu n-am trecut prin genul asta de situatii...inca.
Referitor la "problema" lui Vlad, o sa-mi permit sa mai fac niste presupuneri, desi nu cunosc contextul general; imi cer anticipat scuze daca nu au nimic de-a face cu realitatea.
Poate ca fiind singurul copil ai avut tedinta cand era foarte mic sa fii o mamica f. protectoare. Ceea ce e firesc si absolut de inteles, multe dintre noi (ca sa nu zic majoritatea
) suntem asa. Ai overit un mediu f. sigur copilului, fara factori perturbatori - din nou, absolut normal. O data iesit de sub aripa ta - la scoala, cu prietenii - poate ca Vlad ajunge sa cunoasca si o alta realitate. La care poate ca ii e inca greu sa se adapteze. Si atunci are tendinta de a "reveni" la stadiul care il face sa se simta in siguranta - se comporta ca un copil mult mai mic, vine si cere permanent ajutorul tau. Poate ca e o modalitate in care vrea sa-ti atraga atentia ca ii e greu. Nu se comporta asa ca sa te supere, ca sa-ti faca in ciuda. E o reactie de aparare fata de factorii externi, parerea mea.
Nu stiu, posibil ca tot ce-am scris e o mare aberatie, dar poate ai putea incerca sa ceri sfatul unui psiholog (poate ai vreun prieten in domeniu) sau poate cauti ceva literatura pe subiectul asta. Sunt aproape sigura ca vei gasi ceva.
Nu cred ca pedepsindu-l pentru reactia lui vei rezolva mare lucru. dimpotriva, eu cred ca risti sa-l indepartezi, sa-l dezamagesti (pt ca va concluziona ca nici macar tu nu-l intelegi), sa-l frustrezi, sa-l faci sa se interiorizeze.
Din nou, te rog sa ignori mesajul meu daca vei considera ca e o mare prostie
PS> Lipsa televizorului e oricand binevenita, mai ales ca sunteti solidari si aveti si activitati placute impreuna
Ade, mami de Ilana
http://www.ilanaandreea.blogspot.com/