624 raspunsuri la acest subiect

[mariamunteanu]

1. O vizita de 7 ore pana la 11 noaptea este cu muuult prea lunga si obositoare pt. copii. Nu trebuie subestimat efectul - copiii si adultii devin obositi, iritati, se plictisesc intr-un spatiu inchis.

Nu doar ca vizita a fost prea lunga, dar fiul tau a fost nevoit sa
suporte multe ore o situatie care l-a deranjat.

2. In vizita au fost mai multi copii si adulti, deci pt. copilul gazdei "pericolul" de a-si imparti locul/jucariile cu altii este mai mare, asa ca el se "apara" mai aprig.

3. Ai incercat sa stai de vorba cu baiatul gazdei si sa incerci sa dezamorsezi conflictul fiind prietenoasa cu el ? Ai incercat sa "negociezi" cu el, oferindu-i posibilitatea sa se joace cu un lucru de-al copilului tau in schimbul ingaduintei lui ? Se stie ca [] copiii de varsta asta au un accentuat simt al proprietatii, nu trebuie condamnati pt. asta.

4. Ai luat la tine un joc/o jucarie de-a copilului tau s-o ai la indemana daca el nu are cu ce sa se joace?

5. Ai incercat sa apelezi la ajutorul gazdelor in cele 7 ore de vizita sau doar ai asistat cum fiul tau se simte inconfortabil acolo si te-ai suparat in sinea ta ?

Fiul tau nu este vinovat cu nimic, ii ceri sa se comporte ca un adult - este prea mult. Faptul ca il pedepsesti este frustrant, recunoaste ca nici nu tu ai stiut sa mediezi conflictul, atunci ce poti sa pretinzi unui copil de 8 ani ?

Maria

[filofteia]

Citat:

Acum... faza vazuta de mine. Dupa multe hartuieli, plansete si tipete, Vlad vine pe canapeaua din camera de zi (era cam 11 noaptea si clar era foarte obosit) cu un ursulet de plus (el are slabiciunea asta cu ursii) si se culca cu ursula ala in brate. Vine pustiul gazdei si sa il ia cu orice pret ca-i al lui. Si se duce la mama lui si-i spune "sa-mi dea ursul, e al meu" si parintii spun "mai lasai-l si lui putin" dar se uita la Vlad ceva de genul sa-i dea ursul. Si mie de la faza asta mi-au venit definitiv piticii.

Eu sunt transanta din fire, asa ca la faza asta ii spuneam copilului sa-i dea ursul inapoi si plecam.

Si da...l-ai pedepsit fara motiv...nu va face decat sa-i mareasca neincrederea in el.

[catale]

Eu merg pe principiul ei (copiii) se cearta, ei se impaca. Si tot ei trebuie sa gaseasca o cale de mijloc sa se joace impreuna. Evit pe cat posibil sa ma implic in disputele lor. Mi se pare aiurea sa strici o prietenie pentru asa ceva.
Si fiica-mea a avut o perioada in care tinea sa-si demonstreze simtul proprietatii. Eu o fortam (cu insistentele mele) sa ii lase si pe ceilalti sa se apropie de ce e al ei sau uneori ii luam eu jucaria si o dadeam celorlalti si se ajungea la situatia in care incepea si ea sa urle si sa planga mai tare decat celalalt copil... iesea un circ groaznic. Asa ca solutia a fost... schimbul. Si ceilalti copii cu care interactiona plodul meu aveau mereu cate o jucarie la ei, jucarie care la un moment dat o tenta pe fiica-mea. Si ii spuneam: O vrei ? Dar tu ce ii dai lui cutarescu ? In schimb, de cate ori am vazut un alt copil ca face la fel ca a mea, o descurajam eu sa-i ceara acel lucru, ii aminteam ca si ea face la fel si ii gaseam alte activitati. Daca eram la cineva acasa, colorat, desene animate etc.
Acum 7 ore de vizita mi se pare cam mult daca nu sunteti foarte apropiati... Si daca cei doi copii ar fi fost ca fratii, dupa atatea ore de joaca si oboseala, tot s-ar fi ajuns la neintelegeri. Si n-am inteles de ce ti-ai pedepsit baietelul... In ce priveste atitudinea parintilor, nu ii cunosc, insa tu le-ai judecat... privirile. Atitudinea transanta merge in cazul unui copil odihnit si care coopereaza, in general. Eu daca ii spun lui fiica-mea cand e obosita ceva pe un ton transant, nu fac decat sa o enervez si mai rau, in schimb o atitudine mai domoala ma ajuta mai mult sa gestionez situatia respectiva.

[adelamaria]

Fetita mea e mult mai mica, dar sper sa nu te superi daca imi spun si eu parerea.
Nu esti exagerata referitor la decizia pe care ai luat-o vizavi de prietena ta, mai ales daca au mai existat antecedente. Ori continuati relatia, dara va vedeti fara copii, ori nu va mai vedeti. Oricum, eu i-as spune motivul cat as putea de diplomat. Mai stii? Poate astfel o ajuti si pe ea sa remedieze ceva...daca doreste si considera necesar, desigur...
Am inteles ca pe baietelul tau l-ai pedepsit pentru ca n-a reusit sa-si exprime problema, sa gestioneze situatia, sa spuna ce il deranjeaza. Corect? Daca da, atunci mi se pare aspra pedeapsa. In primul rand pentru ca era super obosit si stresat, iar in conditiile astea uneori nici adultii nu dau randament. In al doilea rand, poate ca nu stie efectiv cum sa gestioneze o astfel de situatie pentru ca n-a mai fost expus unei astfel de situatii.
Asa ca nu cred ca se justifica pedeapsa. Dar o discutie sincera de genul "ce te-a deranjat/cum/de ce n-ai spus/cum te-ai simtit" vs. "ce m-a deranjat (ca mama)/de ce/cum m-am simtit" eu cred ca s-ar justifica. Si poate ar ajuta.

Ade, mami de Ilana
http://www.ilanaandreea.blogspot.com/

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui kariguld am inteles eu bine, ati stat 7 ore in acea vizita/ petrecere....??? foarte mult, exagerat de mult. mai ales daca era ziua unui copil! MIHAITA ESTE UN COPIL NORMAL! CU AJUTORUL MEU, AL TAU SI AL TAU SI AL TAUKari""Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"! Bernard Shaw

Era ziua unui adult. Toti adultii de acolo am venit cu copiii si cei mai multi de la mare distanta. Doua familii dormeau acolo peste noapte. Noi veneam doar de la Ploiesti (petrecerea era langa Bucuresti) si am innoptat la casa socrilor mei din Bucuresti. Dar ceilalti au ramas peste noapte. Nu este prima petrecere de genul acesta la care particip cu copilul (am facut si eu altele la randul meu dar, este adevarat, m-am ocupat de copii egal ca si de adulti in sensul ca am organizat cu ei concursuri de tras la tinta, de "pune coada la magarus", de cine arunca cele mai multe mingi in cos, etc.) si personal nu consider ca ar fi asa o mare tragedie ca stau copiii mai tarziu o data la nu stiu cate luni... Oricum ei nu vor sa se culce oricat am insista noi. De regula vin, danseaza, participa activ la toata petrecerea adultilor. Nu se vorbeste urat, nu sunt manifestari aiurea, nimic din ceea ce nu ar putea sa auda/vada copiii.alice

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui mariamunteanu 1. O vizita de 7 ore pana la 11 noaptea este cu muuult prea lunga si obositoare pt. copii. Nu trebuie subestimat efectul - copiii si adultii devin obositi, iritati, se plictisesc intr-un spatiu inchis. Nu doar ca vizita a fost prea lunga, dar fiul tau a fost nevoit sa suporte multe ore o situatie care l-a deranjat. 2. In vizita au fost mai multi copii si adulti, deci pt. copilul gazdei "pericolul" de a-si imparti locul/jucariile cu altii este mai mare, asa ca el se "apara" mai aprig. 3. Ai incercat sa stai de vorba cu baiatul gazdei si sa incerci sa dezamorsezi conflictul fiind prietenoasa cu el ? Ai incercat sa "negociezi" cu el, oferindu-i posibilitatea sa se joace cu un lucru de-al copilului tau in schimbul ingaduintei lui ? Se stie ca [] copiii de varsta asta au un accentuat simt al proprietatii, nu trebuie condamnati pt. asta. 4. Ai luat la tine un joc/o jucarie de-a copilului tau s-o ai la indemana daca el nu are cu ce sa se joace? 5. Ai incercat sa apelezi la ajutorul gazdelor in cele 7 ore de vizita sau doar ai asistat cum fiul tau se simte inconfortabil acolo si te-ai suparat in sinea ta ? Fiul tau nu este vinovat cu nimic, ii ceri sa se comporte ca un adult - este prea mult. Faptul ca il pedepsesti este frustrant, recunoaste ca nici nu tu ai stiut sa mediezi conflictul, atunci ce poti sa pretinzi unui copil de 8 ani ? Maria

1. Am explicat mai sus ca astfel de petreceri sunt destul de obisnite in zona noastra (nu numai cu acesti prieteni ci si cu altii...).

2. Copilul meu a fost invatat de foarte mic ca atunci cand este gazda TREBUIE sa imparta camera lui cu toti musafirii fara nici un fel de comentarii. Si nu au fost niciodata probleme. Nu au fost probleme nici cu alti prieteni (nu este prima petrecere de acest fel la care particip cu copilul si numai aici au fost probleme; nu spun ca nu s-au mai carait pe ici pe colo dar nimic de durata si de nerezolvat).

3,4. Nimeni nu mai cara sacosa cu jucarii dupa un baiat de 8 ani. Si nici la noi nu vine nimeni cu jucariile de acasa (nici macar pentru copiii mai mititei). Tocmi asta-i si toata distractia: sa te joci cu jucariile altuia, jucarii pe care tu nu le ai acasa. Sunt copii care cand vin la noi la petrecere spun de acasa "abia astept sa ma joc la Vlad cu Bidemanii" sau Vlad spune "abia astept sa ma joc FIFA2008 la Mircea".

5. La inceput ne-am cam dus cu randul la copii. Cand unul urla se ducea un adult sus sa vada ce se intampla. Faza aiurea a fost ca cei mari s-au inchis intr-o camera si apoi nu i-au mai lasat pe cei mici sa intre. Astia mici s-au jucat de capul lor pe sus, mai tipau, mai veneau jos sa danseze... cateva ore mi-au trebuit ca sa-mi dau seama ca baiatul meu are o problema. EU L-AM PEDEPSIT PENTRU CA NU A VENIT LA MINE CA UN BAIT MARE SA-MI SPUNA CA ARE O PROBLEMA. El s-a multumit sa urle si sa tipe si eu nu am putut identifica ce problema are el. Mai ales ca eram singura la acea petrecere - sotul era 3 zile in calatorie de afaceri.

Acum sa va spun cum a reolvat sotul gazdei problema in luna decembrie cand am fost - aproximativ in aceeasi formula - cu copiii la schi. Copiii erau intr-o camera si noi in alta. Si baiatul lui de 5 ani tot venea sa se planga de ceilalti copii ca nu se joaca cu el. Si atunci el s-a dus in camera unde erau ceilati copii, le-a inchis toate jocurile de pe Tv/computer/game boy si le-a spus ca nimeni nu se mai joaca nimic daca nu se joaca si cu baiatul lui. Puteam sa fac si eu acelasi lucru in seara cu pricina? Sau: de ce nu a facut la fel cand era gazda?




alice

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui adelamaria Am inteles ca pe baietelul tau l-ai pedepsit pentru ca n-a reusit sa-si exprime problema, sa gestioneze situatia, sa spuna ce il deranjeaza. Corect? Daca da, atunci mi se pare aspra pedeapsa. In primul rand pentru ca era super obosit si stresat, iar in conditiile astea uneori nici adultii nu dau randament. In al doilea rand, poate ca nu stie efectiv cum sa gestioneze o astfel de situatie pentru ca n-a mai fost expus unei astfel de situatii. http://www.ilanaandreea.blogspot.com/

Da, este adevarat, el nu stie sa gestioneze astfel de situatii pentru ca fiind singur la parinti nu are nevoie sa gestioneze nimic. Viata noastra e linistita si calma, el e copilul perfect in relatia cu noi, adultii, noi nu ne ducem sa-i tragem jucariile din mana (desi uite, vezi, o mama desteapta de copil unic poate ar trebui sa faca asta) deci da, el nu stie sa gestioneze conflicte.

Dar 8 ani este o varsta la care nu mai poti sa-l lasi sa se smiorcaie de fiecare data cand nu-i convine ceva (el are tendinta sa faca asta si tinde sa devina boala grea). Deja am inceput sa refuz s-i mai dau ceea ce cere sau sa-l mai bag in seama cand cere miorlait. Vorbesti ca omul vorbim, nu...

alice

[Hakimela]

Eu in situatii de genul asta as prefera sa mi se spuna adevarul, chiar daca pe moment nu mi-ar conveni. Prin urmare, si eu spun adevarul daca ma deranjeaza ceva (nu un moft, o problema reala, de care poate depinde o relatie-de prietenie, in cazul tau).
Cat despre pedeapsa, eu nu l-as fi pedepsit pe al meu intr-o situatie similara. As fi discutat cu el, cum ai facut si tu, dar fara pedeapsa.
Si nu, nu exagerezi. Sau exagerezi in masura in care esti cam exigenta cu pustiul tau. Parintii celuilalt copil au exagerat si am impresia ca stiu genul acela de parinte, care isi creste copilul ca si cum i s-ar cuveni tot. Sper totusi ca acei copii nu sunt viitorii smecheri de cartier, dar cam asa pare de unde privesc eu

[anca_a]

Citat:

citat din mesajul lui simali Sambata trecuta am fost invitata impreuna cu copilul la ziua unei prietene, ea mama a 2 copii (o fetita de 12 ani si un baiatel de 5 ani). Sotul meu nu a putut sa vina asa ca m-am dus numai eu impreuna cu Vlad. Au mai fost si alti invitati printre care o foarte buna prietena cu copiii ei (doi baieti, de 13 respectiv 8 ani). Am avut o seara de cosmar. Baiatul gazdei l-a urmarit pe-al meu ca un tigru toata seara si nu i-a dat voie sa se atinga de nimic din ceea ce este al lui. Ii intrezicea pana si sa vorbeasca. Acum... poate ca un alt copil de 8 ani (cat are al meu) era infinit mai capabil sa gestioneze conflictul cu un puradel de 5 ani. Dar Vlad nu poate. El a tinut-o numai in plans, smiorcaieli, tipete, etc. Am avut o discutie cu el dupa "petrecere" si i-am spus ca a avut dreptate sa fie suparat, ca celalalt copil nu a stiut sa fie o gazda buna, dar ca el este pedepsit (o saptamana fara TV) pentru ca la 8 ani nu a stiut decat sa urle, sa tipe si sa planga si nu a fost capabil sa vina si sa-si spuna coerent pasurile (mie mi-a luat mai multe ore ca sa ma prind care este problema din cauza ca el nu a fost capabil sa spuna ce i se intampla). Acum... faza vazuta de mine. Dupa multe hartuieli, plansete si tipete, Vlad vine pe canapeaua din camera de zi (era cam 11 noaptea si clar era foarte obosit) cu un ursulet de plus (el are slabiciunea asta cu ursii) si se culca cu ursula ala in brate. Vine pustiul gazdei si sa il ia cu orice pret ca-i al lui. Si se duce la mama lui si-i spune "sa-mi dea ursul, e al meu" si parintii spun "mai lasai-l si lui putin" dar se uita la Vlad ceva de genul sa-i dea ursul. Si mie de la faza asta mi-au venit definitiv piticii. Pentru ca eu, de cand avea Vlad 3 ani si a avut primii musafiri i-am spus raspicat "sunt musafirii tai, noi suntem gazde, este responsabilitatea ta sa-i faci pe musafirii tai sa se simta bine; nu eu am musafiri; noi TOTI avem musafiri, etc." si copilul a inteles si nu s-a pus problema sa nu-i dea unui musafir ceva. Ee nu comentez i situatia de fata un copil de 5 ani razgaiat si obosit. Comentez atitudinea parintilor care nu a fost deloc transanta fata de o situatie de genul acesta. Eu nu pot sa vin in vizita de 7 ore cu copilul de 8 ani si sa-i pretind sa stea lipit de pereti si sa nu respire. Daca copilul meu tipa si plange si este sicanat, eu nu ma simt bine. Ei nu pareau sa aiba aceasta problema. Ba mai mult, pareau sa se simta bine ca baiatul lor de 5 ani ii arata unuia de 8 ani cine e seful, ca are personalitate, etc. Am plecat cu un gust amar, decisa sa nu-i mai calc in veci pragul. Acum "prietena" ma suna, eu m-am tot eschivat sa-i raspund la telefon, ea simte ca ceva s-a intamplat iar eu nu stiu cum este mai bine sa fac. De fapt nu stiu daca nu ma comport ca o mama ultraprotectiva, nu-mi dau seama daca sunt nebuna si exagerata cand pretind ca atunci cand cineva ma invita cu copilul sa-i asigure si copilului meu ceva de facut, sa nu ma foloseasca pe mine si pe copilul meu pentru a-i exersa plodului din dotare calitatile de lider. Si metionez ca este a doua oara cand ni se intampla la fel la ei in casa. I-as spune la telefon ceva de genul "tu si sotul tau ati fost niste gazde foarte bune, v-ati straduit foarte mult sa faceti o petrecere reusita, dar din pacate Vlad s-a chinuit enorm, m-a chinuit si pe mine, moiv pentru care eu nu m-am simtit bine deloc. Nu te supara, dar eu nu mai pot veni la voi si alta data in conditiile date (trebuie sa spun asta pentru ca sunt mereu pe lista de invitati la toate petrecerile lor iar eu nu mai pot sa continui asa). Ce ziceti? alice

Pe mine m-a luat cu ameteala.
Raspunsul meu la intrebarea ta este DA.
Mi se pare de prost gust sa vorbesti asa despre un copil de 5 ani crescut altfel decat copilul tau.
Pana la urma eu nu am inteles exact...ce te-a deranjat? Ca alti copii nu sunt dresati sa socializeze si sa imparta impotriva vointei lor? Sau ca acel pusti de 5 ani n-a fost "educat" cum trebuie si i-a ramas personaliatatea intacta?

[anca_a]

Citat:

citat din mesajul lui simali Da, este adevarat, el nu stie sa gestioneze astfel de situatii pentru ca fiind singur la parinti nu are nevoie sa gestioneze nimic. Viata noastra e linistita si calma, el e copilul perfect in relatia cu noi, adultii, noi nu ne ducem sa-i tragem jucariile din mana (desi uite, vezi, o mama desteapta de copil unic poate ar trebui sa faca asta) deci da, el nu stie sa gestioneze conflicte. Dar 8 ani este o varsta la care nu mai poti sa-l lasi sa se smiorcaie de fiecare data cand nu-i convine ceva (el are tendinta sa faca asta si tinde sa devina boala grea). Deja am inceput sa refuz s-i mai dau ceea ce cere sau sa-l mai bag in seama cand cere miorlait. Vorbesti ca omul vorbim, nu... alice

Eu vad in copilul tau executantul perfect. De aici si lipsa conflictelor cu voi, parintii.
Ce ma uimeste pe mine este faptul ca, dupa ce l-ai educat sa fie ascultator si lipsit de initiativa, acuma il pedepsesti tocmai pentru asta. Offffffff...