49 raspunsuri la acest subiect

[geniest]

quote:

---

Originally posted by flaviutza
Toti sunt cei mai cei. parerea mea.unul urca prin copaci la 3 ani, altul deseneaza frumos,altul recita,etc.problema este (de cand cu gradinita o realizez pe deplin) ca se incurajaza competitia la varste cand nu ar trebui sa se faca.si se cere prea mult de la ei...parca le luam dreptul de a mai fi copii.Zau daca mai vezi copiii liberi,care sa faca sotiile pe care le faceam noi...care sa joace prinselea prin scari si sa isterizeze vecinii,care sa faca batalii zdravene pe tabere iarna(care iarna?), care sa puna dulceata in papuci...Copilul lui Creanga s-a dus...acum copiii saluta respectuos, sunt educati , nu mai au voie sa se harjoneasca, sa faca galagie,harmalaie in spatele blocului...sunt niste adulti in miniatura.Pana si vestimentatia...cel putin in cazul fetitelor...prea devreme o copiaza pe cea a domnisoarelor..ce naiba..blugi cu sclipici pt 2 ani, fuste franjurate...Alexia 02.05.2004(filmulete)mami si Ale

---

Citind ce-ai scris mai sus mi-am dat seama ca baietelul meu pastreaza ceva din Creanga. Chiar imi faceam probleme ca nu stau cu gura pe el cand se joaca cu ceilalti copii in parc sau in fata blocului. Ma simteam un pic vinovata ca nu intervin de fiecare data cand are un mic conflict.....

[Alexa Ioana]

cand eram mica, maica'mea se lauda cu mine, da' nu exagerat... adica si ea gandea ca nu are un copil exceptional, ci doar un copil normal. ii era cumva jena sa ma tot ridice in slavi. auzind'o, o prietena de'a ei, psiholog, i'a zis ca fiecare mama trebuie sa isi considere copilul ei ca fiind cel mai grozav, cel mai destept, cel mai frumos. si daca'l creste in spiritul asta, copilul va avea mai multa incredere in sine si va putea ajunge, prin forte proprii, mai departe decat altii copii care nu sunt laudati si "ridicati in slavi" de catre parinti...
eu am trait cativa ani buni in state, si din ce am observat, copiii de acolo sunt mai increzatori in fortele proprii, parca cumva mai dezghetati... si faptul ca sunt laudati cred ca contribuie la treaba asta... si faptul ca sunt respectati ca oameni. pe cand aici rar am vazut copii care sa fie respectati de parintii lor... la multa lume am observat ideea ca un copil este ca un fel de ...proprietate a parintelui...
acu sa nu exageram, normal ca nu o sa'mi laud copilu' daca sparge laptopu lui tati... dar cred ca nimeni nu o patit nimic rau de "prea multa vorba buna"...
si extrapoland putin... si la scoala si la job in state, mi s'a spus des, in diverse ocazii, "you've done a great job", si va spun sincer ca tare bine mi'a cazut. pe cand aici, nici in facultate, nici la serviciu, nu am prea auzit asa ceva... cred ca laudele, aprecierile (pe merit, normal) ajuta foarte mult si pot sa impulsioneze...

si eu imi laud fetita pentru orice lucru bun pe care il face (inca e micuta, dar cand reuseste de exemplu sa se incalte singurica, sau se spele pe dintisori, sau orice altceva, si o pup si o laud... are atata bucurie si multumire in ochisori... ). normal ca daca greseste ii spun ca a gresit, si ii explic de ce, dar incerc sa nu exagerez... prefer sa exagerez cu laudele...

[Sabina]

eu am crescut laudata(si apostrofata) pana pe la 17 ani cand am primit educatioe de la profesorii mei de specialitate ...bazata in primul rand pe ironie fina.Si tare mi-a mai folosit.

Pt castiam bine caatunci and am facut cevaexceptional era laudat pe masura...cand doar imi scriam acolo paginile la compozitie se cunostea imediat..

Nu sunt pt you're great toata ziua bunaziua....dar cred ca pana la o anumita varsta e necesar.De pe la adolescenta medie(16-17-18 ani, depinde de maturitatea celui in cauza)) e necesar realismul.



______________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

______________



Sabina si Sofia Galagia

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[speed]

quote:

---

Originally posted by Alexa Ioana
eu am trait cativa ani buni in state, si din ce am observat, copiii de acolo sunt mai increzatori in fortele proprii, parca cumva mai dezghetati... si faptul ca sunt laudati cred ca contribuie la treaba asta... si faptul ca sunt respectati ca oameni. pe cand aici rar am vazut copii care sa fie respectati de parintii lor... la multa lume am observat ideea ca un copil este ca un fel de ...proprietate a parintelui...
acu sa nu exageram, normal ca nu o sa'mi laud copilu' daca sparge laptopu lui tati... dar cred ca nimeni nu o patit nimic rau de "prea multa vorba buna"...
si extrapoland putin... si la scoala si la job in state, mi s'a spus des, in diverse ocazii, "you've done a great job", si va spun sincer ca tare bine mi'a cazut. pe cand aici, nici in facultate, nici la serviciu, nu am prea auzit asa ceva... cred ca laudele, aprecierile (pe merit, normal) ajuta foarte mult si pot sa impulsioneze...

---

exact...

nici aici nu te lauda nimeni daca ai facut o boacana dar daca ai facut si cel mai mic lucru cum trebuie atunci esti laudat.
ideea e ca daca cineva face o greseala sau nu face un lucru cum trebuie-adult sau copil fiind-daca pui persoana respectiva la pamint nu cistigi mare lucru.pare chestie de nuanta dar suna mult mai bine pentru persoana in cauza sa i se spuna "mai este loc de imbunatatire" decit "ai dat-o in bara" si ce ai facut "nu e bun de nimic,e sub limita" etc etc. acuma normal daca te adresezi unui dusman n-ai decit sa-l pui la pamint dar daca te adresezi unui copil sau unui coleg de munca ideea e sa-l impulsionezi si sa-l incurajezi sa dea rezultate mai bune.

[ruxij]

Critica nu e constructiva, nu duce la rezultate bune. Ganditi-va si voi. Cand sunteti incurajati lucrati mai bine. Cand sunteti tot timpul criticati, puteti ajunge la concluzia ca nu are rost sa mai incercati, e demoralizant si duce la scaderea productivitatii. Asa si cu copilul. Nici eu nu am fost prea laudata ca si copil si cred ca nu mi-a prins deloc bine, mai ales ca am fost un copil timid.

[Adela99]

sabinel ca mare adevar graiesti!

fimiu (17) si acum rade (cu o oareshce mandrie) de mine cum ii afisham io la birou "mazgaliturile" si erau chiar mazgalituri: rotocoale si linii si liniutze :-) nu, nu e un nou Picasso, da' sunt convinsa ca l-a ajutat pe alte planuri

[Elise]

dar daca nu-l lauzi nu e obligatoriu sa-l critici.

Daca face un desen... mediu, sa zicem , poti sa il intrebi ce reprezinta, samd, sa discuti ep baz alui, fara sa-i spui nici "e urit, nu-mi place!", nici "bravo, nemaipomenit...excelent, samd!"



Cred ca si lauda asta are rolul ei si daca o folosesti tot timpul isi pierde orice sens si ramine un bla-bla: copilul stie ca orice iti spune e "bravo". Asa, ca forma de bagat in seama.



Elise & BBLisa

[ruxij]

Ma rog, sigur. Dar mai multa lauda cred eu ca in general e mai buna decat mai putina. Ajuta copilul sa aiba mai multa incredere in el. Depinde si de copil. Eu cred ca personal as fi avut nevoie de cat mai multe laude si parintii m-au laudat, da' nu chiar atat cat ar fi trebuit,cica sa nu mi se urce la cap :)) Abia tarziu am scapat de neincrederea in fortele proprii, din cauza careia am pierdut destul de mult in tinerete. De exemplu, desi eram f. buna la mate, nu m-am prezentat niciodata la olimpiade pentru ca mi-a fost frica. Am fost convinsa ca sunt urata, desi eram f. draguta. Acu' cand sunt baba si grasa prea tarziu ca mi-am dat acum seama ca eram draguta cand eram tanara Samd.

[Alexa Ioana]

elise, nu stiu ce sa zic, da' mai vorbim peste cam un an, cand o sa o apuce si pe ea desenatu'
o sa vezi tu ce minunate ti se vor parea "rotocoalele, liniile si liniutele" (vorba adelei), si cat de tare o sa o mai lauzi cand vine la tine si'ti intinde, plina de mandrie, ultima ei opera de arta !!! si crede'ma, nu o sa'ti vina sa o intrebi ce reprezinta...
sau ma rog, mie chiar nu'mi vine...
(pe urma, fii'mea fuge repede repede la masuta ei, se avanta in focul creatiei, si peste 2 minute iara mai apare cu o capodopera... )

(sorry, asta o fost cam offtopic )

dar ca si concluzie, cred cu tarie ca, cu vorba buna si cu o lauda-doua, bine plasate, se poate rezolva mult mai mult... si o leaca de incredere in sine nu strica la nimeni...

[Alexa Ioana]

quote:

---

Originally posted by ruxij

Ma rog, sigur. Dar mai multa lauda cred eu ca in general e mai buna decat mai putina. Ajuta copilul sa aiba mai multa incredere in el. Depinde si de copil. Eu cred ca personal as fi avut nevoie de cat mai multe laude si parintii m-au laudat, da' nu chiar atat cat ar fi trebuit,cica sa nu mi se urce la cap :)) Abia tarziu am scapat de neincrederea in fortele proprii, din cauza careia am pierdut destul de mult in tinerete. De exemplu, desi eram f. buna la mate, nu m-am prezentat niciodata la olimpiade pentru ca mi-a fost frica. Am fost convinsa ca sunt urata, desi eram f. draguta. Acu' cand sunt baba si grasa prea tarziu ca mi-am dat acum seama ca eram draguta cand eram tanara Samd.

---

subscriu la absolut tot. si mie mi se aplica... (eu din cauza lipsei de incredere nu mi'am urmat visul de o viata de a da la medicina... si traiesc cu regretul asta... )