85 raspunsuri la acest subiect

[analex]

Imi cer iertare ca intervin, da' pot sa va spun doar ca de cand m-am intors la servici apreciez infinit mai mult timpul petrecut cu copilul meu, ma stradui sa fie de calitate, micile lui fitze mai mult ma amuza decat ma enerveaza, si cred ca si pentru el responsabilitatea va putea fi mai usor de insusit.
E adevarat totusi ca zilele de la inceput cand ne plimbam numai noi doi prin parc cu orele nu se compara cu nimic.

[analex]

quote:

---

Originally posted by Elise

EU n-am avut parte de vreun job cu program lejer pina acum (e drept ca nici nu le-am ales pe criteriul asta).
Si cred ca de nici acum incolo, dar sper macar sa gasesc ceva care sa imi placa. Si asta e foarte complicat, pentru ca nu-s deloc genul "office" si nici n-am rabdare prea multa. Am o problema cu notiunea de "flexibilitate" in care te sucesti - si ii sucesti si pe ceilalti - de douaj de ori ca sa constati ca in final tot nu stii ce vrei. Si ma demotiveaza crunt sa fac overtime pentru ca x sau y bajbaie si au o gindire haotica.

---

Doamne, parc'am fi lucrat in aceeasi companie!

[sorana]

Mai este un aspect pe care nu l-a sesizat nimeni (desi Ruxij l-a mentionat). Depinde si ce vrei sa-i transmiti copilului tau, ce vrei sa invete de la tine. Inevitabil copilul are parintii proprii ca modele. Mama mea a lucrat de cand eu aveam 3 luni. Mama mea a avut o cariera (stiintifica, era cercetator) si eu am admirat-o inca de copil. Pentru mine mama mea a fost cu adevarat un model de urmat si a stiut sa imbine cariera si cresterea copiilor. Tin minte cat de mandra eram (cred ca aveam vreo 10 ani si sora mea 4) cand mama a luat premiul Academiei Romane si cat de incantata era cand s-a intors de la decernarea premiilor si ne povestea.
In plus mama ne controla lectiile sau rezolvam impreuna ce era mai dificil in anii de scoala si ne spunea destul de des ca este important sa invatam bine, sa avem o cariera, etc. Cred ca mi s-a intiparit destul de bine in minte Nu ma vad casnica.
Copilul meu nu este cu lacrimi in ochi toata ziua, chiar rade tot timpul. In viata copilului meu exista un echilibru intre invatat, jucat, etc. Este si la gradinita, sta si cu bona, sta si cu mine, sta si cu tati, mai sta si cu sora mea sau cu tatal meu. De la fiecare are de invatat. Este un copil foarte sociabil, se imprieteneste imediat cu copiii si cu adultii. Si pe mine si pe tati ne iubeste mult si ne pupa des . Iesim in parc, ne jucam, mergem la dansuri, fie toti 3 fie doar eu si copilul sau tati si copilul.
Si eu si tati avem cariere.
Tot ce mi-as dori ar fi o vacanta de vreo 3 saptamani (din pacate putem pleca doar 2 saptamani si abia dupa 15 august ca asa poate tati ).
E greu, e obositor, necesita organizare si intelegere in familie dar nu e imposibil sa ai si cariera si copil. Si mai necesita si un dram de noroc, sa gasesti o firma unde sa-ti si placa si sa ai si un program rezonabil, ca totusi eu sunt acasa la 18.00 cu foarte rare exceptii (cam o data la 2-3 luni mai plec in delegatii) si daca e nevoie dau o fuga pana acasa in timpul zilei sau plec la 16-17.00.


Sorana si Monica (4 ani)

[april]

sorana, de acord cu tine

Si noi suntem tot cercetatori si fetita ne-a intrebat ce meserie sa-si aleaga ca sa ne depaseasca? asta era acum vreo 3 ani (atunci avea la 6 ani). Interesante intrebari la varsta asta.

Fiecare copil vrea sa-si depaseasca parintii si asta e un lucru minunat.

Dada

[ingeras70]

e f.imp.cariera,mai ales ptr.cei care au invat si au facut facultate pe bune-noi am fost la admitere 27 pe loc si am colege care au facut facultate la distanta ,au facut si familie,etc.Pai te mai compari?eu mi-am carat cu greu sacose,etc..la facultate,naveta,frig,nu mai spun.Ele si-au aranjat posturile cit eu am fost in facultate.In plus,vii de la servici nervos,muncesti,ele stau,se duc linistite acasa.uitati raspunsuri,sper sa nu supar pe nimeni.