85 raspunsuri la acest subiect

[ruxij]

Lucrez 8 sau chiar 10 ore pe zi in mod normal (de ex pana acum doua saptamani cand am laut vacanta, in fiecare luni, miercuri si vineri lucram de la 6 dim la 16.30-deci 10 ore jumate, iar martea si joia de la 8.30 la 16,30) pentru ca grosul activitatii nu e predatul, ci cercetarea, dar avantajul e ca nu am sef direct, deci oricand e vreo problema pot pleca sau daca e copilul bolnav pur si simplu stau acasa fara sa dau vreo socoteala. De predat nu predau mai mult de 3 ore pe saptamana si s-a intamplat sa fie copilul bolnav si sa ma duc 1 ora sa predau, timp in care a stat sotul acasa, apoi m-am intors eu. Vacantele nu sunt libere ca la profii de liceu, noi lucram si in vacante, dar nu mai stam 8 ore pe zi neaparat.

Familiile cu trei copii sau mai multi nici eu nu stiu cum se pot descurca. Mi se pare foarte greu. De la trei copii in sus nici financiar nu merita sa platesti daycare, ca vine mai scump ca leafa.

[alincic]

Chiar am gasit bune exemplele voastre,si un pic m-am incurajat........

Caci in tara am avut un servici bun(din punct de vedere al flexibilitatii,daca ceva-poti pleca) Si sotul la fel,daca ceva-putea pleca.

Dar aici sunt cam "panicata",caci stiu ca nu prea se accepta chestii cu "copipul bolnav". Si la Day Care ne costa cam scump pt 2 copii.Bine ca KinderGarten nu se plateste .

deci la noi pina ce lucreaza doar sotul,eu inca sunt in cautare de "idei" pt servici.

Tinind cont ca suntem "noi veniti" si inca ne adaptam conditiilor.

P.S. cineva imi zicea:

hei,daca te aude ca ai trei copii si nici nu sunt mari..........nu te prea ia nimeni la lucru

chiar sa fie adevarat,a avut cineva asa experienta??????????

va multumesc inca o data de exemple si experiente impartasite





Alina,nascuta in Chisinau

Sami,Evi,Lori,si taticul nostru drag

album

[Elise]

EU n-am avut parte de vreun job cu program lejer pina acum (e drept ca nici nu le-am ales pe criteriul asta).

Si cred ca de nici acum incolo, dar sper macar sa gasesc ceva care sa imi placa. Si asta e foarte complicat, pentru ca nu-s deloc genul "office" si nici n-am rabdare prea multa. Am o problema cu notiunea de "flexibilitate" in care te sucesti - si ii sucesti si pe ceilalti - de douaj de ori ca sa constati ca in final tot nu stii ce vrei. Si ma demotiveaza crunt sa fac overtime pentru ca x sau y bajbaie si au o gindire haotica.



daca privesc retrospectiv, motivul pentru care mi s-a cam acrit de job a fost compus din niste ore interminabile in care n-am facut nimic nou si revolutionar, am impins si tot impins elegant si politicos diversi debusolati, si degeaba. Poate sint eu prea repezita si n-am "spirit de echipa" suficient... nu stiu.... cert este ca n-am rabdare si nici intelegere pentru mosmondit si incompetentza cind iti tii fundul in open space pe ditamai purcoiul de bani. Trebe sa fii macar capabil sa ai niste idei clar structurate.

Numai ca politicile nu prevedeau asta: in schimb prevedeau sa fii la 8 la birou, ce pantofi sa porti, ce costum, si cum sa smile larg la toata lumea. Ca esti contraproductiv, who cares.

Asta mi s-a parut cea mai aberanta abordare.



Alta aberatie era ca juma din timp, in loc sa muncesti pe target, stateai sa impopotzonezi niste rapoarte - adik raportarea era pina la urma mai importanta decit rezultatele din piatza, ca iti lua mai mult timp sa schimbi de douaj de ori alinierea, fonturile, un anumit indent - lucruri care se invatza de la gradinitza Pentru doua pagini pierdeai trei zile, pentru ca oricine o citea (si o citeau vreo 5 persoane, fiecare dupa 4 ore de mailbox) gasea ceva de schimbat la format. Trebuia sa aiba o contributie fiecare, nu? Ce conteaza ca datele erau aceleasi... si in timpul asta stagnau.



Iar meetingurile...o, meetingurile de cite 4 ore, dupa care, inainte sa ieshim pe usha, se trezea vreun adormit si contesta tot ce s-a stabilit. Iar daca nu contesta, atunci se declara nelamurit. In marinimia nastra colectiva, mai pierdeam inca 3 ore din timpul nostru personal sa lamurim oitza razleatza, pentru ca, nu-i asa, demonstra ca e interesat si implicat in business. Si ca il preocupa nevoile companiei. Nu puteai sa descurajezi omu'.



Mie cam d'aia a inceput as mi se para scarbici si a constat ca mai bine fac altceva cu viata mea. Dar daca jobul in sine ar prezenta destule provocari si bblisa ar fi macar la gradinitza, ar fi excelent sa imbin si familia si cariera.



Insa, daca ar fi sa o iau de la capat, si sa imi bat gura de pomana pentru tot felu' de show offisti cind trebuia sa imi hranesc copilul si sa-l scot in parc in timpul ala, nu, tx.



Elise & BBLisa

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by alincic
Chiar am gasit bune exemplele voastre,si un pic m-am incurajat........Caci in tara am avut un servici bun(din punct de vedere al flexibilitatii,daca ceva-poti pleca) Si sotul la fel,daca ceva-putea pleca.Dar aici sunt cam "panicata",caci stiu ca nu prea se accepta chestii cu "copipul bolnav". Si la Day Care ne costa cam scump pt 2 copii.Bine ca KinderGarten nu se plateste .deci la noi pina ce lucreaza doar sotul,eu inca sunt in cautare de "idei" pt servici.Tinind cont ca suntem "noi veniti" si inca ne adaptam conditiilor.P.S. cineva imi zicea: hei,daca te aude ca ai trei copii si nici nu sunt mari..........nu te prea ia nimeni la lucru chiar sa fie adevarat,a avut cineva asa experienta??????????va multumesc inca o data de exemple si experiente impartasite[pup]Alina,nascuta in ChisinauSami,Evi,Lori,si taticul nostru dragalbum

---

Teoretic este ilegal sa te intrebe cati copii ai. Si eu am simtit insa discrimanrea legata de faptul ca am fost gravida sau ca am copil. Cineva la un interviu mi-a si pus intrebarea ilegala: ai copii? La care am raspuns "e atat de greu sa cresti copii in ziua de azi", dar oricum am decis in clipa aia ca nu am nici un chef sa lucrez pentru acea persoana. Deci nu le spui.Dar cu trei copii, eu zic sa astepti sa intre la scoala toti sau macar doi. Intre timp poti sa mai ai grija de alti copii, sau poate vreo idee de biznis pe net. Sau pur si simplu asteapta, nu te agita. Eu personal mai mult de unul, maxim doi, cu greu, n-as putea duce in conditii de construit o cariera.Elise, job ca cel pe care l-ai avut nu prea e usor de imbinat cu familia. Cand creste bblisa, poate iti gasesti ceva mai lejer.

[Mik]

La exemplele date de Lorelaim : si eu am trei copii, lucrez de cind ma stiu, acum sunt cu o norma redusa 4 zile din 5 pe saptamina, sunt organizata pina in virful unghiilor, nu ma ajuta decit sotul la treaba din casa.

Si fiecare lucru pe care l-am facut : alegerea jobului, a casei, a modului in care fiecare isi petrece ziua e gindit si chibzuit inainte.
(copii nu se pun caci au venit cind au vrut )
Ma simt bine in starea in care sunt.

Pe de alta parte, daca modelul fixat ar fi cel "femeia trebuia sa stea acasa", poate ca as fi facut o facultate care sa-mi dea o spoiala de cultura in societate si cursuri de bucatarie/puericultura/lucru manual. Si n-as fi facut profile tehnice si nici doctorat. Simt ca daca as sta acasa am pierdut inutil cei 8 ani cu studiile.




Mik.

[alincic]

Ruxij,nu stiam ca e ilegal sa te intrebe de copii.Dar stiu persoane concrete care au fost intrebate :citi copii ai,ce virsta au si cum te descurci cu ei.....

Pina ce eu mai stau pe acasa,dar totusi ma uit si dupa oferte,poate imi "pica" ceva bun?



Alina,nascuta in Chisinau

Sami,Evi,Lori,si taticul nostru drag

album

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by alincic
Ruxij,nu stiam ca e ilegal sa te intrebe de copii.Dar stiu persoane concrete care au fost intrebate :citi copii ai,ce virsta au si cum te descurci cu ei.....Pina ce eu mai stau pe acasa,dar totusi ma uit si dupa oferte,poate imi "pica" ceva bun?Alina,nascuta in ChisinauSami,Evi,Lori,si taticul nostru dragalbum

---

Vezi ca e ilegal sa te intrebe. Raspunde ceva evaziv, sau ceva e genul "va asigur ca situatia mea familiala nu va fi un impediment pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu". Da' oricum eu nu as acccepta sa lucrez pentru cineva care pune aceasta intrebare in mod deliberat. E clar ca are o atitudine nepotrivita, ca sa fiu blanda, fata de mame si nu te va ajuta la nevoie.Mik, esti grozava!! Sunt impresionata. Si la mine totul e programat si daca intervine ceva sau cineva care imi da peste cap programul devin irascibila si nesuferita :))

[Porumbita]

quote:

---

Originally posted by Mik


La exemplele date de Lorelaim : si eu am trei copii, lucrez de cind ma stiu, acum sunt cu o norma redusa 4 zile din 5 pe saptamina, sunt organizata pina in virful unghiilor, nu ma ajuta decit sotul la treaba din casa.

Si fiecare lucru pe care l-am facut : alegerea jobului, a casei, a modului in care fiecare isi petrece ziua e gindit si chibzuit inainte.
(copii nu se pun caci au venit cind au vrut )
Ma simt bine in starea in care sunt.

Pe de alta parte, daca modelul fixat ar fi cel "femeia trebuia sa stea acasa", poate ca as fi facut o facultate care sa-mi dea o spoiala de cultura in societate si cursuri de bucatarie/puericultura/lucru manual. Si n-as fi facut profile tehnice si nici doctorat. Simt ca daca as sta acasa am pierdut inutil cei 8 ani cu studiile.

Mik.

---

[flo][flo]

[lorelaim]

Mik - felicitari!

Daca ai un picutz de timp - te rog frumos, potzi sa ne dai mai multe detalii - de la ce varsta ai dus copii la camin, cat stau micutzii acolo, cine se ocupa de ei cand voi lucratzi peste program, etc.

Intr-adevar a fii organizat este cheia succesului nu numai in viatza profesionala cat si in cea familiala. Mare adevar ai grait!

Multa sanatate si numai bine va doresc,





Lorelai

Digital Macro 2

Digital Macro

Alte albume foto

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

[Mik]

Lorelaim, copiii au 9, 6 si 4 ani jumatate.
Acum toti se duc la gradinita-scoala, ii duc dimineata si-i iau la 5 jumatate. O doica o ia pe cea mica sa manince pa prinz ca n-o primea la cantina ca era prea mica. Baietii maninca la cantina.
Daca am ceva (sedinta, treaba prea multa), o rog pe doica sa-mi ia copii de la scoala. In fiecare luni si vineri ii duc la baschet, dupa ore.

Cind erau mici erau fie la doica, fie la cresa. Mi-am reluat destul de repede lucrul : la 4 luni pentru primii doi, la 7 luni pentru cea mica.
Nu spun ca era super simplu si nici acum nu e simplu : stiu precis cind trebuie sa plec de la serviciu, ca altfel intirzii, ce voi face miercurea cind stam cu toti 4 acasa, ce e de facut in xeek-end (unde nu mai stau totusi cu ochii pe ceas).

Ca sa fiu nitel mai precisa : implinirea inseamna clar si PROFESIE si FAMILIE. Acum e clar ca tipul de familie e conditionat de profesie, mi-am lasat jobul gras de inginer IT ca sa pot respira putin si sa pot sa am mai mult de 1 copil. Inca o data, m-am gindit foarte bine inainte de a o face.
E drept insa, ca atunci cind imi faceam studiile nu ma gindeam deloc la familie, ci numai la satisfactiile profesiei. Cred ca am facut bine.




Mik.