poveste de bebelina-zibelina Sara

In burtica ne era greu sa-i spunem pe nume, asa ca de la Balacila, Bebe, Stranutacioasa, Impingacioasa, Jucausa, am ajuns la Bebelina, si ca sa rimeze, Iustin a adaugat si Zibelina. Acum ii spunem Zibe. [:)]

Pe Sara o asteptam cam de-un an, analize multe, tanti endocrinoloaga ne-a spus ca fara tratament nu merge, hormonii mei sunt aiurea. [bang]

Ok, am iesit de la ea si-am zis hai sa nu ma bag la tratamente hormonale, poate ma reglez, sa avem rabdare. Rabdare am avut, dar tot faceam teste in fiecare luna, stiti voi, senzatia aceea `acum sigur sunt gravida`. Intr-o zi de martie, 16, trecem pe langa o farmacie, `Iubire, hai sa-mi iau un test, trebuia sa-mi vina zilele astea`. Cu o seara inainte avusesem un vis ciudat: bunica, care nu mai e, boteza o fetita intr-o biserica. Dimineata mi-am dat seama ca menstra mea intarziase, daca era un semn? Buuuun, ce mai conta unul in plus sau minus, doar facusem tone, de puteam deschide eu fabrica de facut teste... Ajunsi acasa, ritualul, las testul in baie, inainte sa ies parca se iteau doua liniute, insa n-am avut curaj, am fugit in camera `Iubire , nu mergi tu sa vezi testul? E in baie.`. Se uita tamp la mine, `Anca, ce-ti veni, du-te si adu-l`...il aduc, amandoi paralizati, 2 liniute!...pauza...ne uitam unul la celalalt, mie mi s-au inmuiat genunchii, m-am asezat, lui la fel, si-am inceput sa plangem de fericire, `o sa fim parinti`.

Sarcina a decurs normal, am descoperit odiseea de nov-dec, cateva greturi la inceput, nerabdarea de la fiecare eco, primul fluturas in burti - semn de la zibe, teste peste teste, nici un test nu ma multumea, dublu test, vroiam triplu, triplu, vroiam morfofetala, insa m-am oprit. Stiam ca pana nu-mi tin minunea in brate n-o sa fiu linistita.
Numele parca-l stiam dintotdeauna. Sara. Aveam pregatit si nume de baietel, insa cand am aflat ca e fetita, am stiut ca Sara o sa i se potriveasca de minune, si asa este.

38 de saptamani plus. Joi fusesem la eco, ginecul spune lejer `Pai daca nu nasteti pana pe 19 dec (DPN + ziua mea), veniti si va rezolvam`, inca mai si zambeste. Cum adica sa ma rezolve? Eu nu mai pot, nimic nu mai pot, trebuie sa vina ca deja e mare. In gandul meu, ajung eu acasa si sar pe soatza... N-a fost nevoie si nici voie [8D]

ca mi-a dat ovule pt o micoza rebela, bune si alea, ceva sa fie sa vina odata zibe.
Duminica. Sora mea venise de la Cj cu cercelusii. Tot in gand `Acum are si cercelusi, poate veni`. Spre seara inainte sa plece mergem la o ceainarie, ma uit pe lista de ceaiuri, iau ceva cu frunze de zmeur si alte plante excitante, da` de vine zibe. Mergem la cumparaturi, iau banane. Vazusem eu in lista pt spital a cuiva de pe forum banane. [:D]

Buuuun, acum am si banane. Noapte, 12, mananc de zor, poate e ultima masa si maine e nevoie de forta... Somn adanc, simt un poc. O fi? Naaa, nu cred, e vreun os ca tot pocnesc de-o vreme. 3 noaptea, ceva caldut, hopa sus si la baie, `caldutul` nu se mai oprea...
`Iubire, cat e ceasul?`, `3 si un sfert`, `Ok, cred ca mi s-a rupt apa`, iar pauza..ca aceea cand vasuzem liniutele. El, somnoros, lejer, intinzandu-se `asta inseamna ca nasti azi? nu e posibil sa vina doar maine?` [alcool]

Deja ma lua cu agitatie `Cum sa nasc de-abia maine daca mie mi s-a rupt apa? Hai sus sa ne pregatim ca tb s-o-ntindem`

Emotii nu ai cum sa nu ai, oricat ai fi de pregatita. Era asa o neliniste plina de entuziasm totodata. Nu stiam insa daca sa merg inca sau nu la spital. Intru pe forum, nimeni, dau un google, nu aflu mare lucru, imi fac toaleta, bagajul, la 6 fara iesim, eu cu un prosop mare intre picioare. Mergem la un nonstop, luam apa, ciocolata. Ajungem la spital, 6 jumate, lumea se dezmeticea. Ma primeste o doamna, ii spun ca mi s-a rupt apa, `oare e posibil sa nasc`? [alcool]

Zambeste, spune sa-mi aduc tot bagajul, sa ma dezbrac si hainele sa le dau soatzei. Ma-ntreaba la ce medic sunt, ma cantareste, (Jesus, aveam 84 de kile!) o-ntreb daca sa-mi sun medicul, imi zice ca-l suna ea, il si vad intrand pe usa, Slava Domnului, era chiar el de garda, unele lucruri chiar nu sunt intamplatoare. [asia]

Sus pe masa, dilatatie 2, clisma, urcat la etaj, instalat si-ncepe asteptarea. Hi hi, ce ma mai temusem eu de clisma si-a fost o nimica toata... Se face schimbul de asistente si moase, se face cafea, mmmm ce bine miroase, imi vine sa le cer o gura, totusi ... ma abtin.

In toata graba negrabita imi luasem cu mine o carte, `Supa de pui pt suflet`, sunt doar povestioare pentru suflet, deschid la `Obstacole`, ma gandesc ca e cel mai potrivit capitol si ma pun sa citesc, cum oameni de peste tot trec peste greutati de tot felul cu credinta si putere. Se face 9, contractii sunt cam la 10 minute dar mici, vine moasa, vede ca citesc, ma-ntreaba daca am contractii, zic ca da `Aaaa, pai daca cititi nu cred ca aveti...` [bang]

Eu contrariata, cum adica-mi spune ca n-am?, dar de unde sa stiu eu ca pe cele de 5 minute deja nu mai poti citi povesti pentru suflet....
Vine medicul, pe masa, dilatatie 4, `buuun, va mutam in sala de nasteri sa punem perfuzie`, cara tot bagajul cu moasa, instalat in sala de nasteri. Atmosfera rece, sumbra, mai vin gravide, mai consulta pe una-alta, incep contractiile mai nasoale, incep sa respir adanc.
Incepea contractia trageam aer luuuuung si-mi spuneam `ma dilat, ma dilat, ma dilat`, trecea incet, expiram luuuuuung `vine Sara, vine Sara, vine Sara`. Ma uitam la ceas si le cronometram, erau deja la 7 minute pe la ora 10. Apoi, incet incet nu le mai puteam cronometra, imi propuneam la fiecare inceput de contractie sa vad cate secunde dureaza, insa se sfarsea, eu respiram adanc si-mi dadeam seama ca de durere uitasem iar sa ma uit la secundar. Era o lupta cu creierul meu si cu durerea. Imi spuneam tot timpul, nu ma invinge durerea, tb sa cooperez cu ea, mai venea moasa, ce ma enerva cel mai tare era ca-mi spunea sa stau pe stanga. Cum sa stau doar pe stanga cand eu vroiam sa ma tavalesc? Vine o alta sa monitorizeze si bebelina si-mi spune ca am grasime pe burta si nu se pot auzi bine bataile inimii copilului [alcool]

, cumva prinde bataile mai bine, si timp de-o jumatate de ora o aud si pe Zibe, mai rare, mai dese, imi dau seama ca se lupta si ea, imi spuneam `haide Zibe, sa tragem impreuna si sa ne intalnim mai repede`.

Iar pe masa, dilatatie 6-7.
Din nou singura, masca de oxigen imi e cea mai buna prietena, o iau doar pe contractii, vine moasa si-mi spune s-o tin tot timpul ca are nevoie si copilul de oxigen, eu zic ca ea si fac ca mine, in micile pauze deja ramase n-o puneam. La un moment dat simt ca ceva se rupe, o durere imensa, incep sa strig dupa moasa, nu aude nimeni... ma gandesc `cum sa ma ridic, daca a inceput sa iasa si-o strivesc, mai strig de cateva ori, vine, ii spun, se uita, lejera `ei, cred ca s-a angajat capul copilului`, pleaca.
Doamne, e cea mai importanta zi din viata mea, e o zi sfanta, de ce e facut sistemul atat de rece? De ce e atata rutina si nepasare? Imi dau seama apoi ca sunt doar eu, Zibe si Dumnezeu si... mergem mai departe.
Din sala alaturata se aud urlete, cineva naste, medicul si moasa tipa la ea, o cearta, apoi o incurajeaza, se naste David - numele baiatului sotului meu.

Se muta `gasca` la mine, iar sus pe masa. Uitasem sa va spun ca eram ca pe banda. Tarziu mi-am dat seama ca de fapt nu noi hotaram cand nastem ci picaturile de perfuzie. Erau reglate ca sa ne declansee contractiile mai dese sau mai rare in functie de cum trebuie sa nastem, una dupa cealalta.
Una din moase, cea draguta - tot timpul tb sa fie si una din cealalta tabara [:D]

- venise inainte sa ma-nvete sa imping, pe pat. Imi tinea mana pe burta, imi spunea cand sa trag aer, sa las contractia sa fie la pragul cel mai inalt de durere, si de-abia atunci sa imping, daca pot si de 3 ori pe contractie.
Pe masa, vine echipa, control, dilatatie 8-9. Cineva il suna pe medic, sotia sau mama, el spune `Nu pot veni acum, naste sotia lui I.` Ma gandesc, oare chiar nasc, se termina toata nebunia asta? Vine cu pra

sa iti traiasca bebelina zebelina si sa va bucurati de ea...sa va aduca numai bucurii si impliniri sufletesti [bis]

cred ca ai dreptate toate au un sens si rost in viata...ziceai de sistemul rece, numai conteaza cred acum se uita in urma raman numai faptele frumoase sau cele pe care dorin sa ni le amintim...s-au obisnuit sa vada nasteri e ca la noi in inv...mereu spunem aceleasi lectii incat la un momentdat devine automatism
sa fiti fericiti caci fericirea omului este aproape de cei dragi sufletului lui [flo]

Eliza mamica de inger Ionut Pavel [flo]

si de
[copil]Dimitrie Gabriel 12.11.2008 [il]

****************************************************
Fericiti cei a caror inima cunoaste pasiunea prieteniei.

Numai ea stie sa ne faca singuratatea mai putin ucigatoare si viata suportabila.

#1

anca_27

#2

Otiliav

#3

anca_27

#4

alra

#5

mamiseli_11

#6

Roxie

#7

anca_27

#8

elilov3

#9

Biancas

#10

maitreyi

Panic Questions

Last Blogs

Ultimele aprecieri