122 raspunsuri la acest subiect

[try]

Miha, ai uitat din concluziile tale comunicarea pe care o tot propovaduim cu totii la toate subiectele.
Simplul fapt ca tu nu vrei sa discuti nimic deocamdata cu el poate insemna ca ai pornit gresit in aceasta noua abordare a relatiei dintre voi.

Te rog sa mai reflectezi la ideea de a vorbi cu el. Tacerea ta nu cred ca ii transmite nici un mesaj clar sau puternic sotului tau. E posibil ca dupa 2 ani de eforturi tacite din partea ta de a fi o sotie model, sa te trezesti ca de fapt nu s-a schimbat nimic: el inca te inseala (cu aceeasi sau cu alta), iar tu te straduiesti din rasputeri sa te ridici la un nivel care sa te puna mai presus de impulsul de infidelitate al sotului. Iar in acesti 2 ani, posibil ca singurul efort pe care el il va face ar fi cum sa se ascunda mai bine de tine, crezand ca poate tu inca nu stii nimic.
Tocmai pt ca am tot citit in ultimul timp atat de diverse situatii aici, realizez ca barbatii au o alta perceptie asupra lucrurilor de genul asta si ceea ce uneori li se pare femeilor firesc sau logic sa nu fie la fel de logic si firesc pt barbati si invers. Tu pleci in presupunerea ta ca, poate, daca tu te schimbi, asta va determina schimbarea in bine si-l el.

Nu spun sa-i faci bagajul si sa-l dai afara pe usa, ci spun doar sa porti o discutie omeneasca impreuna cu el. Fara sa pornesti de la "stiu eu ca tu ma inseli", ci sa ii spui ce te framanta si cum ai ajuns la anumite banuieli, fara a-l acuza de altceva in afara de sinceritate si transparenta fatza de tine. Nu uita ca nu orice dat in vileag al sotului si nu orice confruntare a sotului infidel (sau pe cale de a deveni infidel) se termina intr-un divort. Se impaca ei oameni care au avut zeci de dovezi de infidelitate si au ajuns la scandaluri monstru. Atat timp cat reusesti sa pastrezi discutia intr-o anumita matca, nu se poate intampla nimic rau.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[anaism59]

cmiha - bravo tie pentru modul in care tratezi situatia si tine-o tot asa.. nu-ti pierde niciodata calmul si stapanirea de sine pentru ca vei pierde multe alte lucruri atunci cand iti pierzi calmul...
Eu personal cred ca cele care scriu aici scriu in primul rand pentru a se descarca, si nu neaparat pentru a urma sfaturile lui x/y .. Tu stii cel mai bine ce ai de facut .. si se pare ca o faci foarte bine. sa ne tii la curent cand se va intampla finalul fericit ...

[cmiha]

Va multumesc teribil pentru raspunsuri, ma bucur ca mai e cineva care gandeste ca si mine in toata nebunia asta prin care trecem.

Eu incerc sa mi-l reapropii, sa vedem daca am pierdut ceva pe drum de cand cu copilul, sa incerc sa vad cat de mult ne iubim de fapt.

[madau]

sa ne tii la curent cu schimbarile....sper eu in bine



pup



Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)

poze pana la 1 an, de la 1 la 2 ani, PARTY 2 ANISORI , de la 2 la 3 ani

povestea nasterii Mirunei

filmulet aniversar

filmuletze poznase 1 si 2

[cmiha]

Pentru cele care se gandesc sa procedeze asa cum procedez eu, sa stiti ca e foarte greu... am inceput un fel de reconstructie a relatiei, incercam sa stam mai mult timp impreuna, si cu copilul nostru, dar sincer de multe ori imi trece prin cap sa-i spun pe sleau ca stiu tot, ca de ce s-a intamplat.

Sigur, nu te mai poti uita la fel la sotul tau. Si e foarte greu sa te abtii si sa incerci sa faci totul sa para ok, cand stii mai mult decat arati.

Insa partea buna e ca lucrurile incep oarecum sa se imbunatateasca, sper ca tot efortul asta sa nu fie in zadar. S

[andreea81]

Off topic, sa ma scuzati! Madau, m-am uitat la ultimele voastre poze...aveti o fetita foarte frumoasa, are gagicutza niste ochi si niste sprancene, mama-mama ...banuiesc ca pozele nu ar mai fi fost facute daca tu nu treceai peste clipele de cosmar, in primul rand pentru Mirunica....imi pare rau ca ai sters pozele de cand erai graviduta, de cand te pregateai sa pleci la spital(cele facute in masina), si cele din sala de nastere...(sper sa nu te confund), atunci erai mai grasunica si mai brunetica), dar primele postari citite de pe DC au fost cele scrise de tine, si mi-ai ramas foarte draga, am citit si rascitit experienta nasterii Mirunicii(si eu imi doresc un copil, o fetita, dar...cam greu cu tati )...cred ca esti o femei taaareeee inteleapta si ma bucur ca nu ai pus mai presus orgoliul decat copilul...io mi-s taaareee curioasa, (stiu, nu e treaba mea), ce-o fi avand amanta aia mai mult ca tine????tzatze, fund???!!!!! timp liber?????!!!! Offfff...ce bine ca stii sa lupti si cum sa lupti pentru casnicie....
Cmiha, iti tin pumnii sa te mai tina nervii in continuare...

~Este mai importanta pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca)

~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca asteptam asa de mult sa o începem.

[sabinel]

eu si sotul avem 2 luni de cand suntem casatoriti cu acte, 6 ani inainte. am ajuns cu el la o intelegere inainte de-a spune da: daca ceva nu merge, sau daca unul are o dilema luam 2 pachete de tigari, filtrul de cafea plin, ne punem la masa discutiilor si nu ne ridicam de acolo pana nu ajungem la un consens. se pare ca pana acum a functionat. nu e un sfat, e doar maniera in care procedez eu. multa bafta si sper sa va fie bine intr-un final

40+

[Aprilie]

cmiha,

spui ca ti-e greu...iti doresc sa-ti fie mai usor in viitor...

Orice efort conteaza...daca ai fost atit de diplomata pina acum,incearca sa continui pe aceeasi coarda...relatia se va imbunatati si abia apoi,dupa ce tu simti ca totul e bine,ca la inceput,abia atunci poti deschide (poti incerca sa deschizi) subiectul. Fara patos,fara agresivitate ci doar cu interes,curiozitate daca vrei,intelegere.Poti avea o surpriza ... placuta.

Numai bine iti doreste Aprile

[cmiha]

am citit enorm de multe povesti, si despre amantele care "iubesc" si despre sotiile inselate, si uneori mi se pare incredibil.

vazand intr-un fel minciunile altor barbati, ma gandesc ca poate si al meu face la fel. adica... una spun acasa, alta fac, uneori mai mult decat atat pleaca si lasa totul in urma.

in alta ordine de idei am aflat "cumva" ca aceasta relatie a sotului meu dureaza de aproximativ un an, e o femeie cu copii, nu stiu daca e maritata sau nu. mi se pare incredibil sa fie adevarat, dar nu pot nega dovezile !!!

am retinut ce spun multe pe aici, si anume sa vezi daca il mai vrei. ei bine, eu una inca nu stiu, nu mai sunt asa de sigura ca la inceput. e usor sa fii tare 1-2 zile, cand trec saptamani, e mai greu, cand te gandesti ca chiar daca e cu tine, poate se gandeste la ea.

imi e tare teama de tot ce va urma. si daca continuam si daca nu, tot imi e teama.

[dymomo77]

Cmiha Parerea mea deloc avizata(pt ca nu am trecut prin ce treci tu) ci am fini care au trecut prin asa ceva si nu "au ramas fericiti pana la adanci batraneti".
In primul rand gandestete serios dc iti mai iubesti cu adevarat sotul sau vrei doar sa ramai cu el din diferite motive(copil, societate, familie etc.). Asta cred eu ca e punctul de plecare...
Apoi incearca sa afli dc intr-adevar are pe altcineva si dc e ceva serios( nu e o idee prea buna dar fina mea si-a urmarit sotul cand iesea de la serviciu si se ducea la antalnire cu amanta- nu zic ca e o idee buna dar vreau sa zic ca tb sa afli cu certitudine dc acea relatie pe care tu o crezi exista cu adevarat.
Apoi da cartile pe fata ii spui ce stii si incerci sa afli de la el cum stau lucrurile(dc are sentimente pentru ea, cu ce ai gresit tu sau el in relatia voasta). Poate atunci lucrurile se vor schimba(si as vrea sa fie asa) si el isi va da seama ce vrea cu adevarat pe tine sau pe ea.
Dc el ezita si nu stie ce vrea cu adevarat parerea mea e ca cel mai bine e sa va separati pt un timp. Atunci isi va da seama cu adevarat ce pierde. (Aici fina mea a gresit si e de inteles tinand cont de faptul ca a aflat de relatie cand era insarcinata in 7 luni si a facut presiuni asupara lui eu sau ea. Apoi a plans, a implorat si in final el a plecat... dupa 10 ani impreuna, 5 de casnicie si un copil).
Acum ti-am zis eu nu am trecut prin asa ceva deci sfatul meu poti sa il iei sau nu in considerare. Oricum multa putere si sa iasa asa cum iti doresti tu.