(HeimatPost, Hanau, 14 februarie 2008)
La seminarul pentru siguranta si practici de confruntare pentru copii intre 8 si 12 ani din Hanau au participat 22 de copii.
La seminarul tinut de Monika Baumgartl au participat ca spectatori si parintii copiilor, care astfel si-au putut face o imagine clara despre metodele de antrenament ale psiholoagei.
"Citi dintre voi au auzit deja de la parinti indemnul Nu te duce cu cineva strain!?" i-a intrebat M. Baumgartl pe copiii asezati intr-un cerc. Toate mainile se ridica. "Si citi au auzit de la parinti propozitia Nu lua nimic de la straini?". Toate mainile se ridica. "Si cine asculta de indemnul Dupa scoala/antrenament/vizita la prieteni se merge direct acasa?". Din nou, toate mainile sunt sus. Parintii respira usurati.
"Cum va imaginati voi un om rau, care rapeste copii, care le face rau si poate si abuzeaza de ei sexual?" a fost urmatoarea intrebare.
"Un om intunecat la fata si cu o privire rea" - unul din raspunsuri. "Un om cu o masca de ciorap pe fata", spune Nicklas, 10 ani. "Un om rau si care iti face frica", spune o fetita. Monika Baumgartl ii roaga pe parinti sa retina raspunsurile, dupa care pregateste sala pentru un joc de roluri, asezand mai multe scaune ca intr-un autobuz. Copiii sunt rugati sa ia loc pe scaunele respective din "autobuz".
Baumgartl le explica situatia copiilor: "In autobuz se urca un cersetor, un om de varsta mijlocie, cu ochi albastri, cu haine ponosite, nebarbierit, care miroase a nespalat." Baumgartl il interpreteaza apoi pe cersetor, care se aseaza printre copii. Ragaind, scobindu-se in nas, 'cersetorul' incepe sa injure societatea asta nenorocita, nedreptatea vietii, scoate zgomote neplacute, apoi coboara din autobuz furios.
Urmatorul 'pasager' este un batranel intre 60 si 70 de ani, care are nevoie de o carja, are pantaloni maronii, o camasa bej, o barba blonda taiata scurt si ochi albastri. Acesta isi cauta loc intre fete si incepe imediat o conversatie cu ele. In timpul conversatiei, bunicul cel inofensiv le atinge pe fete, le pune mana pe picioare, face complimente referitoare la tinerii din ziua de azi, apoi coboara din autobuz.
Baumgartl ii lasa pe copii cateva minute, apoi ii intreaba care dintre cei doi 'pasageri' era omul cel rau. Majoritatea copiilor raspund ca 'cersetorul'. Doar 5 copii din 22 raspund ca de fapt 'bunicul'. "Cine v-a molestat?", intreaba ea. "Cersetorul", raspund aproape toti copiii la unison. "Si cine v-a pipait?" "Cersetorul", raspuns din nou majoritatea copiilor.
Parintii sunt socati. 'Cersetorul' nu se atinsese de nici un copil, iar 'bunicul' pipaise majoritatea copiilor si totusi copiii retinusera evenimentele altfel. Intrucat 'cersetorul' corespundea cel mai bine imaginii de "om rau" din mintea copiilor, in timp ce 'bunicutul' le reamintea de propriii bunici, copiii intre 8 si 12 ani nu au fost capabili sa realizeze ce se intamplase de fapt.
In acest seminar de 2 zile, Monika Baumgartl a reusit prin mai multe asemenea "jocuri" sa-i sensibilizeze pe copii la adevaratii "oameni rai". I-a pregatit pe copii sa reactioneze adecvat, sa puna limite la comportamentul potential abuziv al adultilor, a exersat cu ei pana si lovituri cu pumnul si cu picioarele pentru cazuri mai agresive.
Copiii au fost incantati in final. Parintii au plecat acasa multumiti, dar si pusi pe ganduri. Realizasera ca ritualul lor preventiv obisnuit, banal si placativ, nu protejeaza nici un copil, indiferent cat de frecvent este repetat.
Ca fost copil abuzat sexual de catre rude (bunic, unchi), ma intereseaza foarte mult acest aspect. Se stie ca pedofilul clasic nu scoate flacari pe nas si nu e un monstru pe care sa-l putem recunoaste la prima vedere. Se stie de asemenea ca aproape toate abuzurile sunt comise de membri ai familiei, de vecini, de cunoscuti, de prieteni de familie etc.
Voi va ganditi la aceste aspecte? Sunteti atente/atenti la potentiale semne de abuz (nu numai fata de copiii vostri)? Vorbiti cu copiii vostri despre aceasta realitate? Cum incercati sa-i protejati?