4 raspunsuri la acest subiect

[dyana]

"Preacuviosul Pãrintele nostru Dimitrie cel Nou, ale cãrui sfinte moaºte se aflã în Bucureºti




Acest cuvios pãrinte, Dimitrie cel Nou, a trãit în vremea drept-credincioºilor împãraþi româno-bulgari ºi era dintr-un sat care se numeºte Basarabov, sat aºezat pe marginea apei Lomului. La început a fost pãstor de vite în satul lui, apoi vãzînd cã toate ale lumii sînt trecãtoare, a ieºit din satul Basarabov ºi s-a sãlãºluit mai întîi într-o peºterã din apropierea acestui sat, iar apoi s-a fãcut monah la mãnãstirea care era înãuntrul peºterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugãciunea ºi privegherile pe care le fãcea ºi prin care s-a învrednicit ºi de darul facerii de minuni? EI ºi-a cunoscut ºi vremea ieºirii sufletului din trup cînd, intrînd în mijlocul a douã pietre, ºi-a dat prealuminatul sãu suflet în mîna lui Dumnezeu.

Dupã multã vreme apa Lomului a venit mare încît a luat ºi lemnele ºi pietrele dimprejurul ei ºi atunci au cãzut în apã ºi cele douã pietre, care erau în apropierea peºterii, împreunã cu moaºtele sfîntului, ºi multã vreme au rãmas acolo. Vrînd Dumnezeu sã-l descopere, s-a arãtat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilã care pãtimea de duh necurat, ºi i-a zis: "Dacã pãrinþii tãi mã vor scoate din apã - ºi i-a arãtat locul - eu te voi tãmãdui pe tine". Sculîndu-se dimineaþã copila, a spus pãrinþilor sãi visul pe care l-a avut.

Adunîndu-se mulþi oameni ºi preoþi, s-au dus toþi împreunã la locul cel arãtat de copilã, unde de multe ori se arãta o luminã ºi cei care o vedeau socoteau cã acolo este ascunsã o comoarã de bani. Cãutînd cu tot dinadinsul, au aflat în apã sfintele moaºte ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mîl ºi de prundiº, ºi le-au scos întregi, strãlucind ca aurul. Luîndu-le de acolo, le-au dus în satul Basarabov. ªi strãbãtînd vestea prin toate pãrþile dimprejur despre aflarea sfintelor moaºte ale lui Dimitrie, a ajuns ºi la urechile domnului de la Bucureºti, care îndatã a trimis preoþi ºi boieri ca sã aducã moaºtele Sfîntului Dimitrie în Valahia ºi sã le aºeze în biserica domneascã. Deci, mergînd trimiºii Domnului în satul Basarabov, au luat moaºtele sfîntului ºi au purces cu ele ca sã le aducã în Valahia. Ajungînd cu dînsele pînã aproape de un sat care se cheamã Ruºi, au stat sfintele moaºte la o fîntînã ºi de acolo sfîntul n-a mai vrut a merge mai departe. Vãzînd preoþii ºi boierii acea minune ºi nedumerindu-se ce sã fie, s-au sfãtuit sã facã ceea ce au fãcut cei de altã seminþie cu sicriul mãrturiei Domnului. ªi au înjugat doi juncani tineri neînvãþaþi la carul cu moaºtele sfîntului ºi l-au lãsat sã meargã unde vor voi ei, cãci din aceasta se va ºti ºi voia sfîntului. Atunci juncanii s-au întors îndatã la Basarabov cu moaºtele sfîntului ºi au stat în mijlocul satului. Iar preoþii ºi boierii, întorcîndu-se fãrã nici o ispravã, au spus celui care i-a trimis despre toate acestea. Domnul Valahiei a trimis boieri cu bani ºi au fãcut o bisericã cu numele cuviosului Dimitrie în satul Basarabov, în care au aºezat moaºtele sfîntului. ªi multe minuni fãceau acele moaºte celor ce cu credinþã nãzuiau la el, dintre care vom consemna cîteva de la oameni vrednici de credinþã, care le-au vãzut cu ochii lor ºi care le-au scris pentru popor, spre încredinþarea ºi adeverirea celorlalte minuni.

Douã femei surori, Aspra ºa Ecaterina, din satul care se numeºte Cernavodã, au fãcut o preafrumoasã bisericã, punîndu-i hramul Adormirii Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, ºi s-au sfãtuit între ele cum ar putea face ca sã poatã lua o pãrticicã din moaºtele Sfîntului Dimitrie ºi s-o aducã în biserica lor, cãci a le lua cu totul socoteau cã nu va voi sfîntul, precum a ºi fost. Deci, venind cu smerenie ºi cu evlavie ºi închinîndu-se sfîntului, au luat în tainã o micã pãrticicã din moaºtele lui ºi vrînd sã plece cu cãruþele lor, caii nicidecum nu s-au putut miºca din locul acela, cu toate cã vizitiii îi bãteau mereu. Iar ele, cunoscînd pricina, s-au coborît din cãruþe ºi cu lacrimi au alergat ºi au cãzut la moaºtele sfîntului ºi punînd pãrticica la locul ei, s-au rugat sfîntului sã le ierte greºeala. Astfel, izbãvindu-se de nevãzuta oprire, s-au întors cu pace în satul lor.

Altãdatã a venit prea sfinþitul mitropolit Nichifor al Tîrnovului, împreunã cu sinodul lui, ca sã se închine sfintelor moaºte ale cuviosului Dimitrie. Închinîndu-se mai întîi mitropolitul ºi sãrutînd sfintele moaºte, s-a depãrtat puþin ºi s-a aºezat pe un scaun. Dupã aceea, mergînd pe rînd toþi ceilalþi din sinodul sãu ºi sãrutînd sfintele moaºte, un oarecare monah Lavrentie, în vreme ce sãruta moaºtele, s-a ispitit ca sã rupã cu gura o micã parte din moaºtele sfîntului ºi a rãmas cu gura cãscatã. Toþi, uitîndu-se la dînsul ºi vãzîndu-l cu gura cãscatã, nu pricepeau ce a pãtimit. Iar mitropolitul i-a poruncit ca sã se dea la o parte ca sã se poatã închina ºi ceilalþi. Dar el, fiind fãrã glas, abia s-a depãrtat puþin de la sicriul sfîntului, cerîndu-ºi iertare, ºi astfel i s-a dezlegat limba ºi a grãit ca mai înainte. Dupã aceea au mers cu mitropolitul la gazdã ºi atunci i-a povestit toate cele ce a pãtimit. Iar mitropolitul i-a zis: "O, pãcãtosule, cum de n-ai socotit cã de-ar fi fost sã se împartã sfintele moaºte la toþi cei care vin sã se închine, pînã acum n-ar mai fi rãmas nimic? Deci de acum pocãieºte-te, cã ai greºit lui Dumnezeu ºi sfîntului".

Un iubitor de Dumnezeu, episcopul Ioanichie al Preslaviei, cãzînd într-o boalã foarte grea ºi neputîndu-se vindeca, l-au purtat patru oameni la biserica Sfîntului Dimitrie. Acolo l-au pus cu aºternutul în bisericã ºi, slujindu-se Sfînta Liturghie, dupã trei ceasuri s-a sculat sãnãtos ºi umbla pe picioarele sale, mulþumind lui Dumnezeu ºi lãudîndu-l pe sfînt.

Acestea ºi multe alte minuni a fãcut Sfîntul Dimitrie, care însã n-au fost scrise.

Între anii 1769 ºi 1774, fiind rãzboi între Rusia ºi Poarta otomanã ºi cuprinzînd ºi pe ofiþerii þãrii noastre, generalul Petru Salticov a trecut Dunãrea ºi a pornit rãzboi împotriva Rusciucului ºi a trecut ºi prin satul Basarabov, unde se aflau moaºtele sfîntului. Generalul a luat aceste moaºte pe care voia sã le trimitã în Rusia. Iar creºtinul Hagi Dimitrie, fiind în acea vreme lîngã general, s-a rugat ca sã nu înstrãineze sfintele moaºte, ci sã le dãruiascã þãrii noastre pentru prãzile ºi jafurile ce le-a pãtimit din pricina rãzboiului ºi s-o mîngîie cu acest dar, adicã cu sfintele moaºte. Generalul, înduplecîndu-se, le-a dãruit Þãrii Româneºti. ªi primindu-le tot poporul, cu mare cinste le-a aºezat în biserica cea mare a Mitropoliei Ungrovlahiei, în zilele preasfinþitului mitropolit Grigorie. ªi îndatã a simþit tot poporul ocrotirea ºi sprijinul sfîntului, cãci nu numai cã a încetat rãzboiul dintre muscali ºi turci, ci a contenit ºi ciuma cea înfricoºatã. Mult ajutor ºi mare folos cîºtigã toþi cei ce cu credinþã nãzuiesc cãtre moaºtele sfîntului. Pentru ale cãrui rugãciuni, Dumnezeule, miluieºte-ne ºi ne mîntuieºte pe noi toþi, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.


În aceastã zi mai facem pomenirea Sfintelor Muceniþe Capitolina ºi Erotiida, uceniþa ei, care au pãtimit în vremea împãrãþiei lui Diocleþian.


Tot astãzi mai este pomenit ºi Sfîntul Mucenic Marco ºi cei împreunã cu dînsul."


http://paginiortodox...soct/index.html

[dyana]

ceva... din trecut...

"Luna octombrie in 26 zile: pomenirea Sfantului, Slavitului, Marelui Mucenic Dimitrie, izvoritorul de mir si facatorul de minuni. (+303)
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor. "

"Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila."

[dyana]

Am fost ieri la Patriarhie, cu fratele meu.
O zi frumoasa de toamna, un soare bland... Cand am ajuns la Unirii, deja am vazut cata lume era acolo... Erau calmi si se bucurau cu totii de frumoasa zi de toamna, data de Dumnezeu, in ziua de Sf. Dumitru. Nimeni nu se certa cu nimeni. Coada era formata din grupuri grupuri de femei, barbati, varstnici, foarte multi tineri, foarte multi. Majoritatea aveau crizanteme. In aer era miros de busuioc si deja de la poalele dealului se auzea slujba tinuta de preoti.
Am inceput sa urcam spre Patriarhie, erau maicutze, majoritatea tinere si blajine, frumusetea sufletului se citea pe fata lor.
Am vazut si calugari, si tineri, si batrani.
A fost ca un targ/expozitie de picturi pe sticla, icoane pe lemn, icoane pe hartie , pictate... cruciulitze... nici nu mai stiu cate am vazut.
Sufletul mi-a zambit si m-am simtit bine, linistita, i-am multumit Domnului ca sunt sanatoasa si pot avea ocazia sa cinstesc in liniste aceasta zi.
Cantarile preotilor imi alinau sufletul, parca eram vrajita/ ametita de tot, si de aerul parfumat de tamaie si busuioc.
M-am uitat la cerul senin, apoi am inchis ochii si am multumit pentru tot, si m-am rugat si pentru tara mea draga, sa-i fie bine si mai bine.
Am plecat acasa cu busuioc si cu mir.

Diana

[narancea]

aaaaaaaaaaaa cu busuioc zici ? si mir ? astea minuni si figuri.....