Nasterea unei stele... numita Stefania

si pentru ca lipseste sfarsitul povestei( presupun din lipsa de spaziu)...am incercat sa-l recuperez din celalalt forum.

De acasa , pan' la spital cu masina, nu faceam in modul cel mai lent, mai mult de juma' de ora si iote ca n-a prins momentul
Nu a reusit. Eu tare as fi vrut sa fie prezent. Asistentele ma tot intrebau: " - Da de ce vrei tu ca el sa fie prezent?"
" - cum de ce? sa pot si eu sa-i scap macar o injuratura, si sa zic ca e de la dureri, caci nustiu alt motiv mai potrivit, el e perfect si niciodata nu-i pot reprosa nimic"
Si cum spuneam, m-am dilat imediat, nu se stie cand am ajuns la 10.
Ma tot gandesc asa, daca ar fi fost sa-mi faca epidurala, cred ca o strica degeaba, caci eu parca aveam anestezie "de la mine".
Nu pot sti de unde, dar cu siguranta de la Cel de sus.
Socant,curios ,nustiu cum sa-i spun, caci nici nu am realizat. Totul a durat o ora. Sotul, nu a mai avut rost sa intre.In momentul cand el a ajuns, fetita deja iesea
Cred ca a fost o experienta unica si pentru ei, cei de acolo, sa vada asa "fenomen".
Din momentul in care, am inceput sa ma dilat pentru mine, au fost momentele cele mai usoare.
Nici nu mi-am dat seama cand am nascut.
Ei bine, sa nu ma laud degeaba, ca nu e meritul meu ,fiica mea e protagonista si m-a ajutat cel mai mult.
Ea a fost cea care a luptat,impins.
Cred ca zicea: "- daca tot m-ati provocat sa ies, acum scoteti-ma si nu asa, repede!!!"
Cu doar doua impinsaturi si din partea mea "s-a rezolvat" totul.
Asta inseamna,zic eu, sa pornesti la drum deja hotarat!
Dar si eu pe tot parcursul sarcinii, nu mi-a fost deloc frica de nastere ca voi naste greu. Am plecat din capul locului cu ideia asta.
Voi naste usor si asa a fost!
Sincer, sincer mai mult imi era frica de vre'o complicatie, ce stiu eu, sa nu cumva sa ajung la cezariana; ca de rest, barbatoasa am plecat la drum.(mai mult ma gandeam ce voi face dupa; daca ma voi descurca cu micuta, parca nu ma vedeam capabila)

Cel mai mult a durat procedimentul de dupa,curatat si cusut(a fost necesar) dar n-am avut timp sa ma dezmeticesc bine ca mi-au si pus-o pe piept. Ce emotii!!!!!!!!!!!

Nu mai zic cat ma simteam de linistita si deloc obosita si chiar aveam chef de o cafea si o tigara, dar desi eu ma simteam in stare sa fi mers si pe jos in camera, nu m-au lasat.
Dupa ei, dupa nastere esti slabit si m-au dus in scaun.
M-au lasat sa ma odihnesc, dar jur ca eu nu ma simteam deloc obosita.
Mi-au spus ca am avut noroc. Am avut o nastere ,ca la al 3-lea copilas.

Sentimentele si gandurile de dupa, deja nu mi le mai amintesc exact. Toate se adunau si se amestecau si simteam ca explodez de fericire!!! Ma simteam goala pe din'auntru, dar inca nu realizam... Am nascut o fetita!!! Eu? A mea? Wow, am reusit!!!
Cine ar fi crezut? eu una, nu!
Ei, si multe altele, dar important e ca s-a terminat totul cu bine!

Si cum nu reuseam sa adorm, am inceput sa trimit mesaje.

Sa dea Dumnezeu sa fie si celelalte nasteri la fel de usoare!
si urez tuturor gravidutelor o nastere cat mai usoara!

Era frumoasa! Cea mai frumoasa! Minunata!
E copilasul meu cel mult asteptat!!!

Si acum, ma uit la ea cum creste, se face in fiecare zi tot mai frumoasa !!!
Si nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi, ca mi-a dat-o in grija! e superba si e a mea!!!!!!!!!!

Toate femeile ar trebui sa treaca macar printr-o singura experienta asemanatoare(a da viata unei fiinte - nu se compara cu nimic pe lume! )

Doresc tuturor femeilor , care nu au avut aceasta ocazie, ca Dumnezeu sa le ajute !
sa poata povesti mai departe experienta de neuitat!!

Stefania X2 mami si... junioara " una mamma a tempo pieno...la più bella cosa"

#21

slimatei

#22

slimatei

Panic Questions

Last Blogs

Ultimele aprecieri