141 raspunsuri la acest subiect

[joanna]

Sa continuam cu multa ingaduinta aici.
Roxana.Noua, ieri, parintele ne spunea cum sa avem grija de pamintul asta pe care se dezvolta sufletul si sa-l udam cu rugaciuni,milostenie,dragoste,citirea de carti ziditoare si cate si mai bune stiti si voi.Tot parintele Samuel zicea ca pacatu-i ca o urzica pe care daca o strivesti in mana doare si pisca atunci pe moment dar moare.Daca nu face seminte si iar seminte..pacate si rodul lor alte pacate si mai mari.
Irina ,sa va ajute Bunul Dumnezeu sa infaptuiti ce doriti.Cred ca multa lume va va multumi.

Desi cunoasteti textul acesta foarte bine,sa ma iertati,da eu tot il scriu:

Pr. Rafail Noica:

Rugaminte, marturisire si indemn

''Nu-mi spune nimic. Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-mi inima ta! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.

Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu! In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau ca sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.

Daca vei astepta pana cand ai sa fii desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, Care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-Ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul Meu. Desigur, cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.

Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria “virtutilor” tale, ci dintr-o inima smerita, pe care o poti curati oricand. N-am nevoie de “virtutilor” tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu “virtutile” tale doresc; daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu Ma cauti si stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste! Unui fier negru flacarile unui foc nu numai i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si tu vei fi fericit. Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat – asta ar fi din nou o mandrie pentru tine – ci pentru ca Eu vreau sa odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta. As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-Mi poti da ceva. Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.

Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia – pe care numai Eu ti-o pot da – ci o inima gata sa Ma iubeasca oricand si pana la capat. Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine. Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu. Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura cu care tu te apreciezi. Nu te framanta ca n-ai “virtuti”. Am sa iti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui. Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.

Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.

Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti…In acest fel tu nu M-ai iubi niciodata.

Si acum, du-te!…

Eu sunt cu tine!!!''

Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

''In our days it is impossible to be a half-hearted Christian: either you are fully there, or not at all''
hieromonk Seraphim Rose

[amuleta]

Roxana, frumoase spusele parintelui Noica ! Cum ajungi la iubirea aceea continua, fara urma de indoiala ? nu stiu dar nu cred ca prin forte proprii, adica e tot taina lui Dumnezeu lucrind. Ce poti face tu cu vointa ta este sa nu deznadajduiesti si sa te iubesti pe tine. Sa stii ca e greu sa te iubesti pe tine cu adevarat, nu-i tot una cu egoismul, ala e doar autoconservare fizic-emotionala. Eu am observat ca atunci cind slabeste "suflul", ca sa zic asa, este pentru ca nu ma mai intereseaza persoana mea spirituala, ma disociez de ea si chiar cind ma uit in spate, nici n-o mai iubesc. Ala cred ca e primul pas al indepartarii de Dumnezeu. La inceput, asta ma facea de ma simt vinovata si "jenata", adica stiam ca e o problema dar mi-era sila s-o iau de coarne si aminam. Cu cit aminam mai mult, cu atit mi-era mai sila si jena, pina ajungeam la disperare. Ce e disperarea ? Lipsa caii de intoarcere.
Dupa aceea am citi ca multi calugari priceputi au cazut si s-au ridicat. Si din toata caderea lor s-au folosit, adica data urmatoare au capatat experienta cum s-o evite. De aceea cred cu tarie ca viata spirituala tine de exercitiu, a invata din propriile greseli si a persevera in ciuda lor.
Ca una care trece prin acelasi lucru mereu, iti spun ca aminarea e cea mai mare greseala, cind e vorba de spovedanie. Si sentimentul de pacatos irecuperabil nu-i de la Dumnezeu, e de la celalalt, Nu te invinovati, invinovatirea nu-i totuna cu smerenia, prima vine din orgoliu, a doua din iubire. Eu numai contemplu vorbele astea, chiar m-am indoit daca sa le scriu, ca n-am nici o cadere sa dau sfaturi altora in materie de lupta crestina dar ia-le ca pe o incurajare sa te duci la spovedit si daca o sa reusesti atunci m-o ierta Dumnezeu.
Irina, ma unge la suflet cind aud ce vreti sa faceti pentru ca de cite ori merg in Romania am probleme sa gasesc carti ortodoxe pentru copii, tare frumoasa ideea, va doresc succes.

[sofiabebe]

Sarumana, foarte frumos! M-a mangaiat iar caldura cuvintelor pe care le-a m citit.

Din pacate (ale mele, probabil:) nu pot scrie mai multe, incerc sa cred ca nu e lene, ci cumpatare, caci daca nu ma cenzurez, ajung sa stau si ziua si noaptea pe net si sa-mi las copiii de izbeliste - iar daca asta, grija de copii, e treaba mea deocamdata si nici pe asta nu o fac bine, unde ajung?

Irina, bravo! Zicea Bogdan ceva de cartea asta de inceput. Ati "facut rost" de un grafician? Unul care sa multumeasca "exigentele estetice" de rigoare? Daca mai aveti nevoie, la anu' (sau poate anul celalalt) cu voia lui Dumnezeu va pot sta la dispozitie. :)



bebe si puii:



Ziua lu' Sofia

La mare la Neptun

Ziua Filiponului

[bagoiu]

Multumim de incurajari! Sper sa iasa ceva bun si de folos!
Sofiabebe, am gasit o desenatoare, care, de fapt, e ceramist, dar la origini grafician[:D]Oricum, cred ca ne intelegem, cel putin la prima carte, sa vedem si la urmatoarele. Lucreaza in tempera si aiesit bine. Daca veniti la Rusa o sa o vedeti. Asteptam pareri de profesionist.
Daca va voi Dumnezeu sa continuam, iti dai seama ca vom avea nevoie de mai multe forte, mai multe colectii, eheee!

Irina & trupa

Ceea ce la oameni nu este cu putinta la Dumnezeu este cu putinta.

[conchita]

Roxana, ma rog si eu pentru linistea ta, sa-ti revina zambetul pe buze si sa prinzi puteri.

Amuleta, sa nu-ti para rau ca ai scris, ai darul sa surprinzi in cuvinte nuante ale trairilor si harul sa prescrii si doctoria potrivita. si eu cred ca spovedania e leacul pentru amaraciune si deznadejde.

Irina, super ideea de afacere, felicitari si sa va ajute Dumnezeu sa publicati carti care sa schimbe destine in bine.

Joanna, tulburator pasajul, multumesc si eu.

Gandaciculeeeeeeeeee, bine ai revenit, cum ce sa ne povestesti? macar spune la ce revista o sa scrii, vreau si eu sa te citesc! pupe la Ile si Ioachim.

[Mirunda]

Irina, (bagoiu), eu sunt CONVINSA ca veti reusi, in planurile voastre, pentru ca ele vin din sufletele voastre pline de credinta si de bunatate...
Am vazut pozele cu puiutii vostri, sunt tare SCUMPI! Doamne ajuta, sa creasca mari si sa fie sanatosi, ca sunt tare scumpi!!!
[pup]Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Ne-am mutat in Franta......URAAA!!!

[scarmanus]

Fetelor dragi,



Am ales sa scriu aici, sa-mi deschid inima voua, caci de 3 zile nu-mi mai gasesc linistea. Va rog sa nu ma alungati, chiar daca atat de puerila poate sa para durerea mea. Sambata mi-a murit un pisic. O moarte absurda, a cazur de la balcon, de la etajul 3 unde locuim. Era un pisic pe care l-am luat de pe strada, tare tare bolnav, si pe care am vrut sa-l indravenesc putin ca sa-i pot gasi un culcus primitor la cineva sau undeva. A stat la noi pe balcon 2 saptamani incheiate, timp in care l-am spalat de 3 ori cred, in asa hal era, l-am dus la doctor, l-am tratat. Din pisoiul letargic care era, s-a transformat in timpul asta intr-un tiganus cu nasul carn care manca de cate ori il hraneam. Il auzeam in balcon cum rostogolea o jucarie pentru pisici, il vedeam dimineata cum motaia in soare, ii auzeam torsul recunoscator cand ma duceam sa-l hranesc si sa ma joc cu el in putinul timp liber pe care-l am dupa serviciu. Se indravenea, era fericit. Sambata dupa ritualul de rigoare ma pregateam sa ma duc la tuns, trancaneam cu sotul si cand am deschis usa de la intrarea in bloc am vazut intr-o fractiune de secunda chipul desfigurat de soc al sotului meu, apoi l-am vazut pe el, pisicul. Zacea pe caldaram fara suflare. Nu cred c-am mai plans asa de la inmormantarea bunicului meu, Dumnezeu sa-l ierte.

Sunt deja 3 zile de atunci si eu nu mi-am revenit. Nimic nu mai e la fel, ma simt neputincioasa, fara mangaiere, neconsolata. Ma doare dincolo de orice inchipuire, imi vin mereu in minte niste ochisori atintiti asupra mea si un trupusor plapand care s-a abandonat in bratele mele, torcand fericit. Nu pot sa inteleg ce a a vrut Dumnezeu sa-mi spuna si eu n-am inteles. Care e planul lui cu mine si la ce foloseste moartea asta absurda. Culmea, a unui pisoi. Stiu, o sa-mi spuneti ca n-a fost decat un animal, sau ca oamenilor li se intampla drame si orori de o mie de ori mai crude. Eu insa sunt zdrobita de moarte pisoiului...

Iertati-ma pentru mesajul paralel cu discutia, dar am simtit ca nu pot scrie la nici un alt topic...



pisici, flori si jucarele



______________________________

When the heart is full of love, the world is full of beauty

[adriana]

Scarmanus, imi pare rau . Nu poate nimeni sa zica ca a fost doar un animal, si el tot de la Dumnezeu vine, si ne e dat noua(unora) pentru a ne insenina sufletele. Eu nu stiu ce sa zic, imi aduc aminte doar un fel de banc.. sau nu stiu cum sa zic, nici nu-l mai tin minte decat in mare. Se zice ca odata un om avea un caine foarte credincios si s-a intamplat ca si el si cainele lui sa moara intr-un accident. Si ajung ei la poarta raiului si acolo era un afis mare pe care scria "No pets allowed". Atunci omul a stat putin descumpanit si s-a intors si a plecat, a zis ceva de genul "fara cainele meu nu intru in rai".. Nu mai stiu cum era bancul, dar la sfarsit s-a dovedit ca era un fel de test, de fapt se incercase dragostea stapanului pentru animalul sau. A fost bineinteles primit in rai datorita sentimentului de dragoste care il lega de animalul acela neajutorat. Acum nu stiu sigur cum e cu sufletul animalelor dupa moarte.. poate ne dumireste cineva
Poate ca pisoiul tau era unul din aceia care nu putea rezista junglei din afara, sensibil si bun, si a murit incredintat ca uite, oamenii sunt si buni, nu numai rai..
Iarta-ma, nu am gasit cele mai bune cuvinte, dar inteleg drama ta.

Irina, am cumparat si eu cartea ta, mie mi-au placut ilustratiile si mai ales culorile alese, care sunt intr-o tonalitate fooarte calda, i-am si citit-o azi lui Codrin, numai ca nu stiu daca a inteles ceva, decat sfarsitul l-a impresionat, (o alta drama). Ma gandeam ca limbajul e putin greoi pentru copii mici, poate daca ar fi folosite cuvinte mai simple.. ar fi mai digerabil.. Doar o sugestie, sau poate Codrinul meu e prea mic . Mai incerc peste cateva luni sa i-o citesc..

Adriana, mamica lui [cavaler]Codrin si a[8**]Olgutei

[Mirunda]

Irina, cartea voastra e deci gata, si poate fi cumparata? De unde?

scarmanus, imi pare rau, de tine si de durerea ta, si de pisoiasul tau...un gand bun, si catre tine...

Cu drag,

MIRUNDA

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
Ne-am mutat in Franta......URAAA!!!

[amuleta]

Scarmanus, si o masea cind te doare, iti intoarce viata pe dos si nu mai esti om. Tu pesemne ca ai niste resurse mari de iubire si mila si pisicul acela a fost o tinta. Ca sa uiti, ai putea sa-ti indrepti resursele astea spre altceva sau altcineva si asa durerea trece mai usor. Fii ocupata, fa-te ocupata daca nu esti, de multe ori oboseala fizica sterge durerea inimii.