Am o fetita adoptata are 16 ani si cred ca e cel mai "bun adolescent"
a stiut ca e adoptata din prima zii era si imposibil altfel avea 4 ani si jumatate.Am crescut-o mai sever cu disciplina fara tv si scoli bune,muzica,balet etc.
I-am spus tot timpul ca o iubesc si ca e speciala in fond am ales-o pentru ca nu puteam avea un copil mai bun
E o fetita iubitoare si ambitioasa . Chiar nu puteam ave un copil mai bun.
Dar, copilul este in cea mai mare parte ceea ce tu ca parinte sadesti in el.
Cand spunem copilului ca este adoptat?
Deschis de
Guest_desprecopii_*
, feb 15 2008 12:52
147 raspunsuri la acest subiect
#11
Postat 19 mai 2008 - 17:15
#12
Postat 24 mai 2008 - 18:05
Subiectul s-a mai discutat aici:
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=47353
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=51492
http://forum.desprec...TOPIC_ID=103435
http://forum.desprec...TOPIC_ID=117606
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=84861
Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=47353
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=51492
http://forum.desprec...TOPIC_ID=103435
http://forum.desprec...TOPIC_ID=117606
http://forum.desprec...?TOPIC_ID=84861
Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
#13
Postat 07 august 2008 - 21:56
Lucrurile astea par asa de dificile la inceput . Imi era asa de frica de momentul si m-ai ale modul in care ii voi povesti lui Stef pentru ca el sa inteleaga acest lucru . Desi are doar 3 ani , este foarte istet si ca orice copil la aceasta varsta pune multe intrebari . Si cum sunt asa de multi binevoitori , la camin deja stiu o multime de parinti si isi pun intrebari de genul cum o fi asa istet si vorbaret copilul asta , vai ce noroc pe el .Asa ca era momentul sa incepem discutia , pentru ca imi era frica sa nu afle din alta parte , de la colegii de gradinita .
Domnul insa le aranjeaza asa cum trebuie . Intr-o seara copilul meu a vazut urmele operatiei mele si m-a intrebat ce am la burtica . Si povestea a inceput : , Vezi , mami era burtica bolnava si asa ca barza nu a putut sa te lase in burtica ei , asa ca te-a pus sa cresti intr-o burtica sanatoasa si cand ai fost gata , pentru ca mami si tati plangeau mult dupa tine , te-a adus la ei . Si de aici , sa te tii : Si tu cum plangeai , si barza ce a zis , si tu ce i-ai spus , etc .
De atunci , reluam povestea cand avem ocazia , cu tirul de intrebari aferent .Oricum , acum vreo doua zile m-a intrebat : Mami , tu ai dat multi bani pe mine ?????? Binevoitorii lucreaza . Dar am reluat povestea cu burtica si barza , doar barza nu poate fi platita .
Povestea nu a iesit deloc asa cum o imaginasem eu , dar totul a decurs firesc , conform momentului.
Numai bine
Stef
Domnul insa le aranjeaza asa cum trebuie . Intr-o seara copilul meu a vazut urmele operatiei mele si m-a intrebat ce am la burtica . Si povestea a inceput : , Vezi , mami era burtica bolnava si asa ca barza nu a putut sa te lase in burtica ei , asa ca te-a pus sa cresti intr-o burtica sanatoasa si cand ai fost gata , pentru ca mami si tati plangeau mult dupa tine , te-a adus la ei . Si de aici , sa te tii : Si tu cum plangeai , si barza ce a zis , si tu ce i-ai spus , etc .
De atunci , reluam povestea cand avem ocazia , cu tirul de intrebari aferent .Oricum , acum vreo doua zile m-a intrebat : Mami , tu ai dat multi bani pe mine ?????? Binevoitorii lucreaza . Dar am reluat povestea cu burtica si barza , doar barza nu poate fi platita .
Povestea nu a iesit deloc asa cum o imaginasem eu , dar totul a decurs firesc , conform momentului.
Numai bine
Stef
#14
Postat 11 august 2008 - 17:46
In ultima vreme, i-am spus de mai multe ori povestea cu burtica bolnavioara si ca el a venit pe lume intr-o alta burtica a unei alte femei, ca l-am luat de la spital. Vreau sa spun ca i-am spus acest lucru mai calm cu mai multe cuvinte (practic ca o povestioara). Va spun ca nu i-a placut ideea si atunci cand isi aduce aminte imi zice:
,, Ma mamiiiiiiii, tu nu intelegi, eu n-am fost la spital, ma! N-am fost ma in burtica altei femei, eu am fost in burtica ta! Tu nu, intelegi! Ce daca, daca a fost bolnava. Fac eu o magie sa-ti treaca si apoi o pup eu.N-am fost eu."
O zice pe un tot atat de calm si atat de sensibil ca nu-l pot contrazice, ba mai mult mi-e teama sa nu-i faca rau acest adevar chiar daca el este mic, pentru tot repeta fraza de care v-am spus. Initial am crezut ca a uitat, dar in ultima vreme mi-o zice si cand suntem la plimbare.
,, Ma mamiiiiiiii, tu nu intelegi, eu n-am fost la spital, ma! N-am fost ma in burtica altei femei, eu am fost in burtica ta! Tu nu, intelegi! Ce daca, daca a fost bolnava. Fac eu o magie sa-ti treaca si apoi o pup eu.N-am fost eu."
O zice pe un tot atat de calm si atat de sensibil ca nu-l pot contrazice, ba mai mult mi-e teama sa nu-i faca rau acest adevar chiar daca el este mic, pentru tot repeta fraza de care v-am spus. Initial am crezut ca a uitat, dar in ultima vreme mi-o zice si cand suntem la plimbare.
#15
Postat 13 august 2008 - 14:41
Sa va dea Dumnezeu sanatate pentru ca sinteti extraordinare! Faptul ca ati adoptat un copil , pe care il iubiti fara a face in nici un fel diferente, este un lucru nemaipomenit! Felicitari!
Sa va iubeasca cel de sus in continuare si pe voi si pe micutii vostri!
Alecsandram...esti o persoana deosebita! Si parintii tai , la fel! Se vede asta prin modul in care te-au educat!
dana
Sa va iubeasca cel de sus in continuare si pe voi si pe micutii vostri!
Alecsandram...esti o persoana deosebita! Si parintii tai , la fel! Se vede asta prin modul in care te-au educat!
dana
#16
Postat 15 august 2008 - 20:18
in primul rand imi cer mii de scuze ca nu am mai intrat pe forum ( m-am inregistrat de la cumnata mea de acasa si nu mai stiam numele sitului pe care am postat comentul) va multumesc tuturora pentru cuvintele frumoase pe care le-ati scris. si vreau sa raspund la intrebarea : "ti-ai dori sa iti cunosti parinti naturali?". raspunsul meu este da mi-am dorit mult sa imi cunosc mama dar asta mai incoace cand am mai analizat problema si am mai discutat cu parintii mei. mama mea este un inger, nu a incercat nici macar o clipa sa o improaste cu noroi pe cea care m-a nascut. insa pana acum nu am avut ocazia sa plec in cautarea ei. motivul este urmatorul : as vrea sa vad ce fel de persoana este si sa ii ofer ocazia sa isi vada copilul. as vrea sa ii spun ca nu ii port ranchiuna si ca decizia pe care a luat-o atunci din fericire s-a dovediat a fi una buna. in plus as vrea sa vad daca mai am frati. in ce situatie traiesc, cum a fost viata lor. nu o pot iubi ca pe o mama in toata puterea cuvantului dar imi pasa de ea si pana la urma dupa spusele mamei am inteles ca a fost nevoita sa ma dea (avea doar 14 ani cand m-a nascut). nu cred ca este un sentiment trait de toti copii adoptati, acesta de a dori sa isi cunoasca parintii naturali. va pup pe toate si pe copilasi minunati pe care ii aveti. nu uitati ca voi sunteti MAMELE LOR ADEVARATE.
#17
Postat 16 august 2008 - 12:04
Alecsandram esti un inger, iar parintii tai niste oameni cu totul deosebiti. Felicitari!
Toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
Toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
#19
Postat 12 septembrie 2008 - 15:29
raspund cam tarziu la subiect, dar nu ma pot abtine. am o verisoara de vreo 40 de ani care a fost infiiata. are o recunostinta fantastica pentru parintii ei adoptivi, matusi si toate rudele din familia care a adoptata. a stiut de mica ca este infiiata, a avut momente de revolta, dar respectul si recunostinta pentru cei care au crescut-o este mai puternic decat la multi copii care au fost crescuti de parintii naturali.
cred ca e mai bine sa stie de mici ca sunt adoptati, dar fiecare ar trebui sa isi cunosca copilul si sa 'prinda' momentul proptice.
mama de gemeni Medeea si Matei (28 noiembrie 2004)
cred ca e mai bine sa stie de mici ca sunt adoptati, dar fiecare ar trebui sa isi cunosca copilul si sa 'prinda' momentul proptice.
mama de gemeni Medeea si Matei (28 noiembrie 2004)
#20
Postat 28 septembrie 2008 - 12:00
va sarut dragele mele.sunt mamica de fetita adoptata.avem 6 ani si jumatate.deja suntem domnisoare,nu?cand spunem copilului ca este adoptat?cand vine timpul.pentru ca la noi asa a fost.am vorbit despre adoptie mereu,de cand am terminat actele de adoptie.fetita mea stia despre ce este vorba.numai ca acum aproximativ o luna si-a cerut dreptul de adevar despre ea.si mai ales sa stie de la mine.i-am povestit despre acte,despre cum ne-am cunoscut amandoua.raspunsurile ei au fost mai mult decat mature.stateam si ma uitam la ea,o mogaldeata,mi-a dat raspuns mai matur decat mi l-ar fi dat o persoana matura: "NU MA INTERESEAZA.TU ESTI MAMA MEA.STIU CA MA IUBESTI FOARTE MULT,SI TU SI MAMAIE,IMI FACETI TOATE VOILE,AM TOT CE-MI DORESC,IAR EU VA IUBESC DIN SUFLETUL MEU MIC DE COPIL".acestea au fost raspunsurile fetitei mele Eugenia-Stefania despre adoptia ei.este un copil special.cu drag corina