M-am tot gandit la problema asta, oare cum se adapteaza copiii nostrii intr-o alta tara, din punctul de vedere al limbii?
Pentru noi problema e actuala, cu Victor care are 3 ani si 3 luni si Andrei 5 ani juma'! Am sa incerc sa descriu cat mai succint problemele amandurora!
Victor: a inceput relativ tarziu sa vorbeasca, acum spune de toate, construieste propozitii, etc, dar poceste cuvintele. Am tot cautat exercitii speciale, pronunta bine grupuri de litere(iau cate o consoana si-i adaug pe rand toate vocalele: ma, me, mi, mi, mu; ba, be, bi, bo, bu...) si cuvintele cand le spune rar, silabisit, dar cand vorbeste se grabeste si le amesteca. De exemplu, corectat zice "lapte", cand vorbeste liber zice "iape"... Doar "r"-ul nul zice in nici o situatie. Dar cu asta nu ma prea stresez, stiu ca-i mai greu.
Acasa vorbim romana, dar ii mai citim lui Andrei carticele in franceza, sunt desene animate in franceza, jocuri educative pe computer, pe scurt franceza e destul de prezenta.
De cand a inceput gradinita, lucrurile s-au mai complicat pentru ca de la 8.30 la 15.30 nu mai aude deloc romaneste( doar in pauze, cu fratele lui). Pana de curand, educatoarea lui(Cecile) imi spunea ca nu vorbeste deloc! Ca intelege ce i se spune, ca participa la activitati, dar nu vorbeste. Ieri cand l-am dus la gradi pe Victor m-a intampinat Cecile spunanadu-mi ca, deodata, Victor a inceput sa zica o gramada de cuvinte in franceza! Fireste, nu face propozitii mai lungi de "J'ai fini", dar si-a dat drumul un piculet, asta-i important. Altfel, la gradi nu a plans deloc si pare fericit.
- Oare la varsta lui n-ar trebui sa vorbeasca corect?
- Pronuntia defectuoasa in romana poate fi datorata si mediului bilingv?
- Ar fi utila o discutie cu un logoped? Aici e alta problema, ca un logoped roman nu am in Belgia, iar unul francofon nu-l intelege pe Victor vorbind romaneste!
Andrei: la el lucrurile par mai simple. E de doi ani la gradi', a plans mult la inceput, dupa doua luni a inceput sa-i placa si sa incerce sa vorbeasca si-n franceza. In romaneste a vorbit devreme, la 2 ani juma' construia fraze, il pronunta pe "r", nici o problema. Deci cand a inceput gradinita francofona, limba romana era stabilizata in capsorul lui. Dupa acesti doi ani de gradi', educatorul lui ne-a zis ca progresele lui in franceza sunt uimitoare, ca vorbeste 80-90% ca ceilalti copii. Mie mi se pare saracuta uneori franceza lui, frazele sunt mai simple, vocabularul mai redus. Cred totusi, ca-i normal. Dar, Belgia fiind o tara bilingva ea insasi(ma rog, chiar trilingva cu germana, dar asta doar teoretic) Andrei a inceput la scoala sa invete si olandeza(flamanda). Ca sa nu mai vorbesc si de un bun prieten de gradi care-i american si cu care vorbeste un piculet si-n engleza!!! "Mami, trebuie sa invat engleza, ca Timothy nu intelege deloc franceza!!!!" Nu-i prea mult?
Toate situatile acestea, ce efect au asupra copiilor nostrii? Ii ajuta, ii stimuleaza mai mult sau ii trag inapoi? E minoritatea intr-un fel avantajata prin aceasta stimulare suplimentara?
Karmen, sper sa ti se para un subiect interesant si-i invit pe toti parintii care au astfel de probleme sa participe la discutia noastra!
Nora, mamica lui Andrei-Mihai(20aprilie 1999) si a lui Victor-Alexandru(12 iulie 2001)
poze noi la http://community.web...user/noracosmin