199 raspunsuri la acest subiect

[toriceli]

Hristos a inviat! Va doresc sanatate si sa vi se implineasca visul !


Toriceli 14+

[Eseea]

Aveti nevoie de incurajari? Pana acum un an si eu am trecut prin toate starile de care povestiti voi ( 5 ani am asteptat acest copil, 2 sarcini pierdute, multaaaaa disperare si lacrimi,infertilitate inexplicabila, schimbat doctori, investigatii, laparoscopie homeopatie, acupunctura, apicole ), asa ca va inteleg ff bine....acum imi privesc neincetat MINUNEA mea si imi doresc sa aiba parte de ea toate femeile care isi doresc asta. Veti avea cu siguranta, sperati chiar daca ACUM va e f greu si nu va vine sa credeti! Iar intr-o zi veti lasa in urma toate astea si veti trai prin copilul VOSTRU. Iar ceea ce traiti acum va fi doar ca un vis urat.



my baby



[bibe]

[_Bianca_]

Scuzati-ma ca sunt un pic offtopic....

Eseea, cum te pot contacta (prin mail, telefon, mesaj privat pe forum)?

[Eseea]

Bianca, activeaza-ti pm sau imi poti scrie la E_seea@yahoo.co.uk.



my baby



[bibe]

[simonia]

primiti-ma si pe mine intre voi, povestea mea am sa v-o spun putin mai tarziu, este la fel de trista ca si a voastra, nu are nimic in plus, doar singuratate

[luci.eilm]

Eu m-as duce la un psiholog specializat in cazurile de ‘infertilitate’. Stiti pe cineva bun? [help] Fiindca nu mai pot trai doar intre (si pentru) monitorizari, ovulatii, proceduri, testari. Chiar cred ca detasarea REALA de problema m-ar ajuta. Daca nu obtinerea sarcinii macar in gasirea linistii. Fiindca, nu vreau regretul ca trec anii pe langa mine, ani pe care nu i-am simtit. Iar ceaiul de sunatoare si magne B6 sunt 'apa de ploaie'.[q]



Binecuvantati animalul fara stapan si copilul fara parinti!

[montytaiana]

eu as spune infertilitatea cauza de depresie
eu una cel putin in starea asta am ajuns
incet dar sigur
unicul scop in viata e acum sa avem un bebe
bebe ce se lasa asteptat iar eu nu mai reusesc sa imi revin emotional
nu mai pot sa ma bucur de nimic
nereusitele imi unbresc orice moment din viata
sunt f trista
nu mai simt paste, craciun ziua mea
sunt toate fade

[ioana_p76]

Buna fetelor!

Eseea multumim pentru incurajari!

Stiu ca trebuie sa credem in continuare in sansa noastra, dar la un moment dat nu mai poti sa crezi nimic si poate singurul lucru care ar trebui facut este sa te impaci cu soarta ta, ca sa poti trai totusi omeneste, fara depresii si altele.

Simonia, cand poti sa ne povesteti despre tine, suntem aici!

Luci-elm nu stiu ce sa zic despre psihologi, oricum nu cred ca exista vreunii specializati pe infertilitate si nu stiu cat de mult ne pot intelege. Eu m-am inteles cel mai bine cu fete care exact prin aceleasi stari ca si mine, si nu as putea merge la un psiholog care in mod sigur, m-ar judeca pentru starile mele, ar vedea poate dorinta prea mare de a avea copii drept egoism, tristetea mea la vederea copiilor mici drept invidie si poate uneori chiar asa ma gandesc si eu ca nu e normal ce simt, dar vazand ca toate fetele trec mai mult sau mai putin prin aceleasi stari, cred ca din pacate, toate astea sunt stari normale cauzate de infertilitate si care cred ca vor disparea in doua moduri, poa' sa-mi zica orice psiholog ca nu e asa, dar cred ca astea doua moduri ar fi: ori ramanem insarcinate si devenim mamici (inclusiv sa devenim mamici prin adoptia unui copilas) ori ne resemnam si ne traim viata asa cum e.

Eu deocamdata sunt prinsa la mijloc, inca mai sper ca voi deveni mama vreodata (dar nu prin adoptie, pentru ca nici eu nici sotul nu ne dorim , cel putin deocamdata), iar pe de alta parte incerc sa pot trai cu gandul ca poate nu e dat sa avem copii nostri si sa incerc sa-mi fac viata placuta asa cum e, alaturi de sotul meu, care si el trece prin aceleasi lucruri, pe care incearca sa nu le arate, dar imi dau seama ca si el e foarte afectat..

Monty, la un moment dat am trecut si eu prin ce zici tu , nu ma mai puteam gandi decat la bebe, sufeream ingrozitor, nu mai aveam chef de nimic, dar m-am trezit vrand-nevrand, pentru ca riscam sa-l indepartez pe sotul meu (care de altfel mi-a fost mereu alaturi, dar nu mai putea sa ma vada asa fara chef de viata) si mi-am dat seama ca pana la urma daca nu reusim sa avem copii nostri, macar sa ne avem unul pe altul, oricum daca stau si plang nu rezolv nimic..

In continuare suntem afectati, desi incercam sa trecem peste, dar il vad in continuare trist cand ma joc cu nepotelul, cand vedem familii cu doi copilasi asa implinite si devine trist la gandul ca noi nu vom fi asa poate niciodata..

Parca faptul ca il vad pe el asa ma afecteaza mai mult, parca eu as trece mai usor peste asta, dar cand il simt ca e asa trist, ce mai, mi se rupe sufletul..









Ioana -the new me!

animalutele mele iubite



SEMNEAZA SI TU petitia pentru legea mamelor!

[ioana_p76]

Fetelor, deschid un capitol nou pentru ca vreau sa trec pe prima pagina niste link-uri la articolele postate in acest prim capitol, foarte frumos scrise si care descriu asa de bine starile noastre.



Ioana -the new me!

animalutele mele iubite



SEMNEAZA SI TU petitia pentru legea mamelor!

[ioana_p76]

Avem capitol nou AICI



Ioana -the new me!

animalutele mele iubite



SEMNEAZA SI TU petitia pentru legea mamelor!