Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

O singura Biserica?(8)


186 raspunsuri la acest subiect

#171
mate

mate

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 268 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 02:58

quote:
Originally posted by Andrada
Mate, dar sincer eu cred ca ai o dilema existentiala aici[:D
Deloc draga mea,religia ocupa un loc micutzel,micutzel in viata mea,asa ca dileme existentiale in legatura cu asta chiar nu am.Am insa principiul asta ca religia in care ti-a fost dat sa te nasti nu se paraseste,atat si nimic mai mult.Dar repet,se aplica numai la mine ,nu generalizez...Oricum subiectul asta pare ca seamana din ce in ce mai mult cu o reglare de conturi,asa ca ma gandesc sa iau o pauza...Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)ChristinelNew Zealand

#172
cataghe

cataghe

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.181 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 03:11

Bun, ma intorc, cum am promis, sa incerc sa explic de ce nu stiu eu pe cine reprezint.
quote:
Originally posted by Andrada

Mate, dar sincer eu cred ca ai o dilema existentiala aici[:D]. Pe de o parte nu ti-ai parasi religia pentru nimic in lume, pe de alta parte de abia te abtii sa nu zici ceva..."neserios" la adresa ei (well citeodata iti mai scapa...[:D]).


Nu stiu cum e cu Mate, dar eu recunosc cu toata sinceritatea ca am o dilema existentiala, si inca una serioasa. Eu sint nascuta intr-o familie ortodoxa si nu ori de care, ci o familie cu o indelungata traditie ortodoxa. Botezata ortodoxa, evident. Toata copilaria mea, toata viata parintilor si bunicilor mei s-a invartit in jurul unei biserici ortodoxe, in care a fost botezat si fiul meu, si in care nu voi putea intra cred ca niciodata acum, ca om matur, fara sa simt ca imi dau lacrimile, intr-atat de mult reprezinta aceasta biserica legatura mea cu trecutul si cu radacinile mele.
Daca ma limitam sa fac ceea ce fac majoritatea ortodocsilor, sa merg la biserica din cand in cand, de Pasti si de Craciun, eventual sa ma inchin cand ies din casa, totul era ok. Dar nu, mie mi-a trebuit sa stiu mai multe, asa ca m-am afundat in interminabile dialoguri despre religie si partea proasta e ca am si avut cu cine. Sincer, nu mai stiu cum am ajuns, in anii studentiei, sa merg duminica la o biserica catolica din Cluj - pana m-am dus prima data a fost mult. Ce-i drept, n-am avut nici un fel de retineri, in cursul discutiilor pe teme despre ortodoxia vs. catolicism nimeni nu a reusit sa ma convinga ca diferentele sunt atat de semnificative si de ireconciliabile. Initial mi-a placut mai mult ca era ordine in biserica, muzica era intr-adevar dumnezeiasca si imi mergea la suflet, predicile nu sunau ca adresate unei maini de neghiobi lipsiti de orice discernamant, era lumina si frumos si simteam cum mi se inalta sufletul. Si puteam sa particip la slujba si sa ma rog. Si biserica era deschisa toata ziua. Dupa cum vedeti, chestii de "organizare".
Adevarata mea problema a inceput de pe internet, pentru ca aici, si de data dstul de recenta, am intalnit primele manifestari de fundamentalism ortodox. Am intalnit atitudini cu care eu personal nu pot fi de acord sub nici o forma si care m-au confuzat teribil: asta e de fapt ortodoxia? Sau e totusi blandetea si iubirea bunicii mele? Dar bunica mea nu avea nici un fel de cunostinte teologice, era o femeie cu patru clase care il iubea pe Isus, atata tot. Nu stia de filioque. Strabunicul meu, nascut greco-catolic, avea obiceiul sa spuna ca daca te intalnesti cu un ungur, sa-i spui "ionopot kivanok", daca te intalnesti cu un sas sa-i spui "guten tag", iar evreului sa-i spui "shalom" (scuze pt ortografia cu totul aproximativa). Asta era mai mult decat o vorba goala, era un principiu de viata, cred ca acelasi cu cel enuntat de bunica Amuletei cand zicea "sa ne ingaduim, maica".
Si iaca dilema in floare: eu pe cine reprezint? In atitudinea fundamentalista ortodoxa eu nu imi gasesc locul. N-o sa pot niciodata sa cred ca ortodoxia e singura religie valabila de pe pamantul asta, suna prea aproape de convingerea soacrei mele care considera ca numai aia inmormantati cum scrie la carte dupa obiceiul de acolo din satul ei ajung in rai! Ma simt bine in biserica catolica, insa nu pot sa zic ca am ceva atat de grav cu ortodoxia asa cum am perceput-o eu, prin prisma familiei mele, incat s-o abandonez. Sint nascuta si botezata ortodoxa, dar nu ma pot ruga in biserica mea din motive mai mult decat prozaice - galagie, dezordine, etc - poate ca altii sunt mai norocosi, nu zic, eu aceste experiente le-am avut. Ma enerveaza la culme extremismul de orice fel si ascultandu-i pe unii ortodocsi, am impresia, cum am spus de multe ori, ca nu mai vedem padurea de copaci si ca de dragul unei pozitii "mai cu mot" decat altii, uitam mesajul esential al crestinismului.

Deci, asta e dilema mea: eu cu cine votez? Daca intru pe forumul ala ortodox n-o sa fiu data afara pt ca sint catolica, dar va asigur ca nu trec trei zile si zbor de acolo. [:D] Singura concluzie pe care pot sa o trag e ca sunt mult mai fericiti aia considerati de "o anumita parte a presei" "saraci cu duhul", care nu au tinut mortis sa stie cum sta treaba cu caisa. Merg din cand in cand la biserica, zic "Doamne ajuta", isi invata copiii "Ingerelul", mai dau cate o pomana de sufletul cuiva, la recensamant declara ca sunt ortodocsi - si eu personal am convingerea ca daca sunt ceea ce se numeste "oameni de treaba", se vor mantui!


_______________________________________________________
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)

#173
conchita

conchita

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 6.238 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 09:15

quote:
Originally posted by myrrha

Conchi, am exagerat cind am zis ca educatia e interzisa de ortodocsi. Dar nu e incurajata, de asta sint convinsa, si e pacat.
Dar ce zic io, educatia nu e incurajata nicaieri in Ro...[alcool]



Myrrha, care educatie nu e incurajata? studierea Bibliei si a lucrarilor Sfintilor Parinti? sau, vorba Andradei, studierea diferitelor retete de tocanita?

incep sa fac alergie la propriile mesaje, nu reusesc sa scriu si eu ceva si sa pun punct dupa aia, e plin de semne de intrebare, sa ma scuzati, va rog.

#174
conchita

conchita

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 6.238 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 09:25

si eu tot asa cred, ca Irina, ca astea-s subiecte pe care le poti vorbi deopotriva si cu strainii, vezi forumul :-)) dar cu prietenii visezi la alt gen de comuniune, nu numai de idei. dar cred ca si Andrada are dreptate, cand om fi noi insine in stare sa oferim aceeasi prietenie la care jinduim, atunci va fi cazul sa ne vaitam. drept pentru care eu am incetat sa ma mai vait. cel mai bun prieten pe care l-am avut eu vreodata a murit la putin timp dupa ce am plecat din ro. si de-atunci imi esueaza lamentabil toate preteniile. poate ca daca nu l-as fi cunoscut pe omul acela, ar fi fost altfel. dar dupa ce ai atins cerul, nu te mai multumesti cu desene pe asfalt. si nici nu-ti mai pasa asa mult ca vine ploaia si le sterge. si devii superficial, mizantrop si, cum mi se intampla mie de multe ori, meschin. adica numeri maruntisul la defecte in loc sa te bucure ce ti se impartaseste bun. si probabil ca scrisul pe forum nu ma va trata in veci de meteahna de a proiecta toate relatiile pe care le am la aceea cu batranul meu prieten, primul si probabil ultimul adevarat, exceptandu-l pe sotul meu. bey, si tipul era ateu.
quote:
Originally posted by irina.c.
quote:
Originally posted by Andrada
quote:
Originally posted by irina.c.
............fiindca nu mai exista subiecte comune.
Da ce-are frate un film, Katrina, situatia din Cecenia, acnee si flori de cimp? Pentru astea nu trebuie sa ai baza comuna decit geografic cit de cit,AL#65533;amore che move il sole e l#65533;altre stelle. Camera lui Marcu
Cand ajungi sa discuti cu cineva despre filme,meciuri si cum mai e vremea,aceasta nu iti mai este prieten,ci doar amic.Parerea mea.Irina si bb Ilinca(26apr04)Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul ILINCA


#175
irina.c.

irina.c.

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.165 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 09:53

Citind tot ce s-a scris pana acum,referitor la ortodocsi,m-am gandit sa adaug ceva care mie mi se pare ca are legatura cu discutia.Textul face parte din cartea "Ne vorbeste parintele Calistrat de la Barnova"scrisa de Danion Vasile.Ma iertati,ca e un pic cam lung,dar sper ca n-o sa va plictisiti citindu-l:



Pãrinte, aº vrea sã ne spuneþi ce este fariseismul ºi cum se manifestã el?

Problema cea mai gravã la acest capitol, fariseismul, este, ºi rãspunsul îl dã proorocul David în Psalstire, cã pe viclean urãºte Domnul. În primul rând, fariseul este omul viclean. Este omul lepãdat de orice noþiune de moralã, este omul lepãdat de orice noþiune de eticã, este omul lepãdat de orice noþiune de normã canonicã duhovniceascã. Am sã vã dau un exemplu foarte des întâlnit în viaþa noastrã de zi cu zi: existã oameni, ºi ca duhovnic cunosc multe cazuri, care cu atâta blândeþe ºi bunãtate îþi vorbesc despre Dumnezeu, despre normele legilor lui Dumnezeu ºi despre bisericã, despre mântuire, iar în momentul în care nu se mai aflã în prezenþa ta, sunt cu totul alte persoane.

Trãirea în fariseism este bigotismul absolut al societãþii. Este vorba de omul cu multe feþe. Spunea Sfântul Tihon de Zadonsk: Fariseul este ca rândunica, cât îi este bine stã cu tine, iar când a dat de rãu te pãrãseºte. Întotdeauna fariseul va fi un om cãruia îi va plãcea sã pozeze în victimã. Întotdeauna fariseului îi va plãcea sã pozeze în lup moralist, sã scoatã în evidenþã faptele sale, sã observe paiul din ochiul aproapelui ºi sã nu vadã bârna din ochiul lui, întotdeauna un fariseu va ºti foarte bine sã-ºi mascheze viciile, slãbiciunile, defectele, sau cel puþin sã le gãseascã o justificare prin care ele sã devinã o normã de moralitate. În prezenþa cercului de prieteni sau oriunde ar fi, el trebuie întotdeauna sã demonstreze cã în el existã o dozã de fineþe spiritualã.

Am sã vã exemplific printr-o formã de fariseism foarte des întâlnitã, menþionatã de obicei de Sfinþii Pãrinþi. Spune un avva: Dacã auzi de la cineva: ce smerit e fratele cutare, zice, încearcã-l cu ispita ºi vei vedea cum începe sã-þi arate cât este de smerit. ªi-n clipa în care l-ai atins ºi i-ai zis mãcar jumãtate din cuvânt sau i-ai spus ceva ce nu-i este pe plac, dacã e mândru sare ca ars. Sfinþii Pãrinþi spun despre unul ca acesta: #8Ce smerit e mândruleþul....

Se spune cã Sfântul Vasile cel Mare a întâlnit odatã o cãlugãriþã care a început sã se smereascã pe sine ºi sã spunã: Pãrinte, sunt o pãcãtoasã, sunt cea mai rea, cea mai crudã, cea mai tiranicã, cea mai nesupusã... La care sfântul i-a spus: Da, dar parcã totuºi nu eºti la fel ca ceilalþi, eºti parcã un pic mai sus.Ei, pãrinte, bineînþeles cã da, din punct de vedere spiritual, sigur cã existã o dozã de superioritate.

În momentul în care crezi cã smerindu-te din cuvinte te-ai smerit ºi din fiinþã, eºti într-o mare înºelare. În Pateric este consemnat clar cazul celui care plãtise cu bani sã fie smerit în fiecare zi la poarta târgului; ºi într-una din zile cineva l-a smerit fãrã bani ºi atunci, ieºindu-ºi din fire, acela i-a zis: Tu nu ºtii cine sunt eu, tu nu ºtii ce pot eu, tu nu ºtii cu cine stai de vorbã...ªtiu, tu eºti omul care plãteºte în fiecare zi sã fie smerit; dar ce rãmâne interesant pentru mine, pãcãtosul, este cã azi, când n-ai plãtit, parcã nu þi-a priit nici smerenia...


Alãturi de fariseism, habotnicia este una dintre trãsãturile caracteristice ale multor credincioºi...

Învãþãtura despre habotnicie a Sfinþilor Pãrinþi este cuprinsã în cartea Despre înºelare a Sfântului Ignatie Briancianinov, care trateazã foarte bine acest subiect. Dacã vreþi s-o comparãm cu lenea, care împinge la pãcat ºi la delãsare, habotnicia este extrema cealaltã care ne împinge la peste mãsurã ºi duce la nebunie. Habotnicia este ieºirea din matca fireascã a lucrurilor. Am sã vã dau un singur exemplu care sã vã facã sã înþelegeþi acest lucru.

Odatã un tânãr a venit ºi a spus aºa: Pãrinte, daþi-mi o rugãciune în care eu sã mã rog ºi sã primesc o notã bunã la examenul pe care îl am. ªi i-am spus aºa: Primul canon pe care þi-l dau este sã înveþi. Sã citeºti ºi sã memorezi ºi sã-þi dai tu douã-trei teste acasã. Iar el mi-a spus aºa: Nu, pãrinte, eu merg pe alt principiu. Rugaþi-vã sã-mi pice la examen ceea ce am învãþat. ªi atunci i-am rãspuns: Mã rog sã-þi pice la examen ceea ce n-ai învãþat. ªi el îmi rãspunde: Pãrinte, sã ºtiþi cã, dacã voi cãdea la acest examen, înseamnã cã Dumnezeu nu este ºi nu mã ajutã! ªi i-am spus aºa: Dumnezeu mergea pe cãrare ºi, împiedicându-Se de un om, a mers mai departe; dar, mergând un om pe cãrare ºi împiedicându-se de Dumnezeu, a cãzut; ºi piatra peste care a cãzut îl va spulbera. Consider cã habotnicia este mentalitatea care confundã starea de spirit a lucrurilor normale cu starea de hazard sau cu minunile fãcute la întâmplare.



Unde se întâlneºte habotnicia?

În general, habotnicia o vom întâlni la femeile evlavioase, la bãtrânele pioase, la creºtinii mai râvnitori ºi, în special, în viaþa monahalã, pentru cã aici, acest cuvânt, habotnic, este legat mai mult de strãduinþã. În esenþa lui nu este un cuvânt vicios, ci este mai degrabã un cuvânt periculos, care împinge spre extremã.

Am întâlnit multe cazuri în care femeia îi spune soþului:De tine mã las, de bisericã nu mã las#8220;. Iatã un caz de habotnicism absolut, în care Biserica trebuie sã intervinã ºi sã arate legiuirea canonicã, ºi anume faptul cã femeia trebuie sã fie supusã bãrbatului conform tainei nunþii, femeia trebuie sã asculte de bãrbat ºi bãrbatul s-o cârmuiascã dupã legea lui Hristos. Ea trebuie sã fie supusã bãrbatului în toate conform canoanelor. Femeia nu are voie sã-ºi lase bãrbatul decât în cazul desfrânãrii, iar duhovnicul care-i spovedeºte trebuie sã se strãduiascã sã-i aducã la un echilibru în care Biserica sã nu fie o plagã pentru casa lor, ci ceva normal, în care harul lui Dumnezeu sã se sãlãºluiascã.

ªi-am sã vã dau o pildã. O femeie s-a dus la duhovnicul ei ºi i-a spus aºa: Bãrbatul meu mã loveºte permanent.ªi care este motivul acestei loviri?Cred cã vorbesc uneori prea mult, s-a scuzat femeia fãrã sã spunã cã, de fapt, este cicãlitoare. ªi atunci duhovnicul i-a dat o pietricicã ºi o sticlã cu aghiasmã ºi i-a spus aºa.În clipa în care soþul tãu soseºte de la serviciu, pregãteºte-i masa, pregãteºte-i apa caldã, pregãteºte-i patul, ia aghiasma ºi pietricica în gurã ºi, când el va adormi, atunci sã înghiþi aghiasma ºi pietricica s-o pui în buzunar, s-o ai pentru ziua urmãtoare.

ªi-n felul acesta, dupã o vreme femeia a spus: Pãrinte, lucrurile decurg normal, întocmai cum mi-aþi spus, minunea s-a petrecut într-un mod extraordinar. ªi iatã cã, în momentul de faþã, soþul meu este un soþ ideal, dar mi s-a terminat aghiasma din sticlã.Poþi sã iei ºi apã din fântânã, cã are acelaºi efect. Esenþa nu era apa sau aghiasma, ci era închiderea gurii, cum spune psalmistul David: Pune, Doamne, strajã gurii mele ºi uºã de îngrãdire împrejurul buzelor mele. Cicãlirea nu este decât o extremã a habotniciei.


Pãrinte, aº vrea sã ne spuneþi câteva cuvinte depre iubirea aproapelui.

Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scripturã: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi ºi pe Domnul Dumnezeul tãu, din tot sufletul tãu, din tot cugetul tãu ºi din toatã inima ta. ªi tot Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scripturã: Iubiþi-vã unii pe alþii aºa cum v-am iubit Eu.Pacea Mea dau vouã. #8222;Iubiþi-vã, ca lumea sã cunoascã cã sunteþi ucenicii Mei.Dragostea nu cade niciodatã.#8220; Iatã de unde vom porni sã discutãm despre iubirea aproapelui.

Cine este aproapele nostru?

Nu trebuie sã vedem în aproapele nostru numai pe cel care este de aceeaºi credinþã, de aceeaºi mentalitate, de aceeaºi trãire duhovniceascã. Noi trebuie sã ne raportãm din punct de vedere social la iubirea umanã. Asta este în primul rând iubirea despre care vom vorbi. Iubirea umanã este respectarea semenului. Deci noi trebuie sã iubim orice fãpturã de sub soare, indiferent de religie, de pãrere ºi de opinie. ªi întâlnim acest lucru în societatea în care trãim. Relaþiile între statele lumii sunt bazate pe legãturi diplomatice, economice, financiare, de întrajutorare reciprocã, mass-media, crucea roºie ºi aºa mai departe.

Ei, aceastã iubire a omului de cãtre om ºi a omului cãtre om, este explicatã prin cuvântul Apostolului Pavel care spune clar: Pãgânii fac din fire cele ale legii... Mai intervine însã un lucru: aproapele meu, ca sã înþeleagã forma în care eu îl iubesc, trebuie sã înþeleagã ce este iubirea.


Ce este iubirea?

ubirea este o tainã pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu existã jertfã fãrã iubire ºi iubire fãrã jertfã.

Ne puteþi da un exemplu?

Un pãrinte al Patericului tot spunea fiecãruia: Eu, într-o zi, am sã ajung împãrat. Odatã, pãgânii au luat în robie un monah mai bãtrân. Pãrintele le-a spus: #8222;Lãsaþi-l pe el liber ºi luaþi-mã pe mine în schim#172;bul lui, cã eu vã sunt mai de folos, ºi vã dau ºi ºapte arginþi.Iar în clipa în care i-au tãiat capul, bãtrânul s-a arãtat în biserica unde preotul slujea Sfânta Liturghie la mãnãstire, ºi toþi l-au vãzut cu duhul ºi au auzit cã el a spus: Acum sunt cu adevãrat împãrat, pentru cã mi-am pus viaþa pentru aproapele. Iatã o formã de manifestare a iubirii.

Câte feluri de iubire existã?

Un mod de iubire este iubirea socialã sau iubirea agapicã, întrajutorarea. Cei ºapte diaconi din Faptele Apostolilor au fost hirotoniþi ca sã slujeascã la mese, sã se îndeletniceascã cu cuvântul, sã le protejeze pe femeile vrednice ºi care erau neluate în seamã la mesele creºtine, când se fãceau întrajutorãrile. Acolo totul era de obºte.

Un alt mod de iubire este iubirea duhovniceascã. ªi aici intrã iubirea lui Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul ºi din toatã inima. Când vorbesc de iubirea aproapelui, mã raportez numai la iubirea dintre oameni. Aceastã iubire trebuie sã aibã la bazã principiul dumnezeiesc, principiul uman ºi principiul sufletesc. Principiul uman: Dacã nu eºti om, nu poþi sã iubeºti. Om nu ca persoanã, ci ca trãire. Dacã nu eºti duhovnicesc, n-ai sã poþi iubi pentru cã ura este inversul iubirii; iar din punct de vedere dumnezeiesc, niciodatã n-ai sã poþi vorbi sau trãi în iubire dacã nu ai fost vreodatã implicat în ea.

Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea înseamnã lacrimi, suferinþã, pãrere de rãu. Iubirea înseamnã a te gândi, a te implica, a trãi, a colabora, a ajuta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Când este vorba sã-l aleg pe aproapele meu, problema se împarte ºi este foarte finã.

Chiar Mântuitorul, la un moment dat, întreabã într-una din cuvântãrile Sale: Iertãm sau facem dreptate?Când iubeºte Dumnezeu? Când iartã sau când face dreptate? În ambele cazuri iubeºte. Atâta timp cât face dreptate, pedepseºte pentru a curma pãcatul, tot din iubire, cãci, dacã nu s-ar curma pãcatul, s-ar strica ºi alþii în raport cu forma pãcatului, iar în momentul în care Mântuitorul iartã, la fel iubeºte.


Cum se manifestã iubirea?

Ca ºi creºtini, noi trebuie sã trãim iubirea creºtinã. Conform principiilor scripturistice ºi patristice, iubirea creºtinã nu-þi dã voie sã urãºti absolut pe nimeni. ªi Mântuitorul aratã clar cã cine poartã urã pe aproapele, mincinos este chiar dacã spune cã-L iubeºte pe Dumnezeu. Cine poartã urã, pãcat de moarte sãvârºeºte. În vrãjmaºul tãu sã arunci cu pâine ºi cu sare, ca sã grãmãdeºti pe capul lui cãrbuni aprinºi. Dacã el blesteamã, tu sã-l binecuvântezi, dacã el urãºte, tu sã-l iubeºti, ca sã se împlineascã legea lui Hristos.

Dar, ca sã se împlineascã legea lui Hristos, Ortodoxia are nevoie ºi de demnitate. Sunt cazuri în care noi, dacã iubim, trebuie sã ºi alegem. ªi uite ce frumos spune Mântuitorul prin gura Apostolului Pavel, în epistola cãtre Tit: De omul eretic, dupã întâia ºi a doua mustrare, depãrteazã-te. ªi iarãºi spune: De-þi greºeºte fratele tãu, iartã-l între el ºi tine; ºi de l-ai câºtigat pe fratele tãu, lucru bun ai fãcut; de-þi greºeºte fratele tãu ceartã-l între el ºi încã doi-trei; ºi de l-ai câºtigat, bun lucru ai fãcut; de-þi greºeºte fratele tãu, ceartã-l între tine ºi sobor, iar dacã nici de sfatul soborului, adicã de Bisericã, nu ascultã, sã-þi fie þie ca un strãin ºi ca un vameº.



Dar poate cã oamenii din ziua de azi au ajuns la o dragoste mai mare decât zice sfântul ºi îi iubesc pe eretici, fãrã sã se gândeascã la mântuirea acestora...

Da. S-au amestecat lor, s-au amestecat între neamuri ºi au deprins lucrurile lor ºi mâncarea fiind în gura lor, a venit peste dânºii mânia lui Dumnezeu ºi i-a pierdut pe ei, spune în Psalmi. Iar învãþãtura Scripturii ºi a Sfinþilor Pãrinþi spune aºa: Cu omul eretic la masã sã nu stai ºi bunã ziua sã nu-i dai.

Pânã unde merge iubirea de aproapele?

Avem exemplul cu femeia desfrânatã, în care Mântuitorul, iubind pe pãcãtoºi, nu vrea sã-i judece ºi sã-i piardã, ci sã-i mântuiascã. Este o iubire înaltã. Spune Sfântul Ioan Evanghelistul: Adevãrata viaþã veºnicã este ca lumea sã Te cunoascã pe Tine, singurul ºi adevãratul Dumnezeu, ºi pe Fiul Tãu Iisus Hristos pe care L-ai trimis în lume ca sã mântuiascã neamurile. Sau: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul Sãu Fiu L-a dat la moarte ºi la ce fel de moarte, moarte pe cruce.

Iatã modelul absolut al iubirii nemãrginite. Iatã modelul absolut al iubirii: Dumnezeu vine în viaþa noastrã ºi vrea sã ne arate cã, atunci când este vorba despre aproapele, noi trebuie sã mergem pânã la jertfã. Cine greºeºte una din porunci se face vinovat pentru toate celelalte. Pentru cã, dacã iubeºti pe aproapele, nu poþi sã furi, nu poþi sã râvneºti bunul lui cu vicleºug, nu poþi sã iei în deºert numele lui Dumnezeu, nu poþi sã nu-þi cinsteºti pãrinþii, nu poþi sã ucizi, sã curveºti, nu poþi sã urãºti ºi aºa mai departe.

_________________




Irina si bb Ilinca(26apr04)

Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul

ILINCA





#176
irina.c.

irina.c.

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.165 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 10:36

[flo] :



Pãrinte Calistrat, sã vorbim puþin despre motivele care-i þin pe oameni departe de bisericã. Sã începem cu fariseismul. Sunt unii care spun: "Nu vrem sã ne apropiem de Bisericã, pentru a nu deveni, la rândul nostru, farisei. Decât sã devenim farisei, mai bine rãmânem aºa, cu credinþã în inimile noastre, ºi nu ne ducem la bisericã".

Despre aceastã problemã aº vorbi într-un singur fel: aºa cum Hristos a venit în tainã în pântecele Fecioarei ºi S-a arãtat lumii ca Logos întrupat, ºi S-a rãstignit pentru mântuirea noastrã, ºi a arãtat numai fapte bune ºi trãire autenticã, fãrã a bate prea mult toba, fãrã bigotism sau fariseism în trãirea mesianicã, aºa ºi creºtinul nostru poate sã treacã prin viaþa duhovniceascã cu o trãire profundã, fãrã sã dea dovadã de fariseism. Am sã vã dau un exemplu. Spovedesc din 1994, aproape zi de zi. Niciodatã, ca duhovnic sau ca preot, n-am fost ºi nu voi fi adeptul fustelor exagerat de lungi sau a þinutelor bisericeºti prea smerite, pentru cã acolo unde intervine prea mult formalism se stricã fondul problemei.

Veþi întâlni în bisericã persoane care ºtiu sã se poarte în societate la fel ca acasã, ºi acasã la fel ca în bisericã, foarte ascunse, foarte bine tãinuite, într-o trãire foarte frumoasã ºi plãcutã lui Dumnezeu, fãrã a da mãcar de bãnuit cã au o trãire lãuntricã deosebitã.


În general, cum sunt creºtinii care vin la bisericã?

Am sã vã fac o caracterizare personalã, nu luatã din cãrþi, ci din trãirea practicã: în general, în bisericã sunt trei feluri de creºtini. Unu, partidul conservator.

Ce înseamnã partidul conservator?

Sunt acele grupuri, de creºtini sau creºtine, pe care în enorie le numim comitete parohiale. În mãnãstire, sã spunem cã este consiliul duhovnicesc, consiliul economic ºi administrativ, iar în lumea laicã, între creºtini în general, vom întâlni "bisericuþele".

Ce înseamnã aceste "bisericuþe"?

Sunt acele grupuri de oameni care în sufletul lor se considerã credincioºi ºi trãitori, care încep sã arun#172;ce cu noroi în începãtorii care intrã în bisericã.

Sã continuãm...

Doi, creºtinii obiºnuiþi sau normali. Sunt oamenii care frecventeazã biserica de parohie, mãnãstirile unde se desfãºoarã cultul divin public, Sfânta Liturghie, Vecernie, Utrenie sau orice altã ierurgie; aceºtia sunt cei mai sporiþi creºtini. Sunt oamenii care trec prin viaþã neobservaþi. Ei sunt cei mai plãcuþi lui Dumne#172;zeu: au fondul cel mai sãnãtos, tãinuit.

ªi treia, creºtinii de rutinã. Când spun "rutinã", mã refer la tot tineretul care intrã ºi se închinã la iconostasul din bisericã sãrutând icoana sau dând un pomelnic, cerând ajutor pentru examen, un serviciu, o vizã; ºi intrã în bisericã, cu batic sau fãrã batic.

Aici am eu o vorbã pe care o spun tot timpul ucenicilor mei preoþi pe care-i spovedesc: "Cred cã nu aþi rãmas la balada baticului ºi a fustelor lungi, la balada #171;fã-þi crucea drept ºi nu lua aghiasma înaintea anafurii ºi anafura înaintea aghiasmei#187;, cã atunci voi sunteþi acei preoþi de parohie deja morþi, care degeaba vreþi sã îi înviaþi pe alþii".

Sã cãutãm sã explicãm întotdeauna creºtinilor cã unul din motivele pentru care Dumnezeu primeºte rugãciunile unui creºtin mai repede sau mai târziu este ºi modul în care acesta se prezintã înaintea Lui în bisericã; ºi aici vom vorbi de buna-cuviinþã a Sfinþilor sau de sfiala pe care o cere Dumnezeu atunci când ne rugãm, "cu fricã ºi cu cutremur".

Nu poþi sã-þi permiþi sã vii în faþa lui Dumnezeu în orice poziþie, oricum îmbrãcat, sã te prezinþi oricum, sau sã spui rugãciuni în orice ipostazã. N-ai sã stai sã spui sprijinit pe o rânã sau sã stai pe scaun ori culcat pe pat sau pe o coastã. Stând la plajã, n-ai sã iei Ceaslovul ca sã citeºti rugãciuni. Sau acolo fãcând-o, trebuie sã ai o poziþie decentã, într-un ºezlong, ceva, ca sã existe ºi o marjã de bunã-cuviinþã; pentru cã unul din motivele pentru care Dumnezeu respinge rugãciu#172;nea creºtinului este ºi felul în care el îºi face rugãciunea.

Aici am sã vã dau sfatul concret: poziþia aduce umilinþa. Cum spunea Sfântul Isaac Sirul: "Este una sã te rogi în genunchi, alta sã te rogi în picioare, este alta sã te rogi pe scaun, alta sã te rogi culcat ºi alta sã te rogi în nepãsare."

Spun lucrul acesta pentru cã este legat de fariseism. Ne trezim în bisericã cu creºtini care, dupã ce sãvârºesc un anumit ritual, îºi fac canonul pe la sfintele icoane, terminã de fãcut observaþii în stânga ºi în dreapta, terminã de îndreptat pe cutare ºi cutare, zic o întreagã pleiadã de învãþãturi ºi de sfaturi tradiþionale, legate de locul respectiv, de rugãciune. Într-un fel, celor din jur li se face lehamite, ºi atunci sunt obligaþi sã stea sã asculte slujba afarã, la difuzor, sau evitã sã mai vinã la bisericã ºi spun: "Pãrinte, aº veni, dar este grupul acela de babe rele ºi spurcate la gurã ºi la limbã, care nu fac altceva decât sã judece tot timpul, ºi clevetesc ºi bârfesc pe tot creºtinul care intrã în bisericã". Iatã prima formã de fariseism.


ªi aceastã formã de fariseism sminteºte#8230;

N-ar trebui sã ne smintim. Eu nu mã duc pentru ei la bisericã, eu mã duc pentru Dumnezeu. Creºtinii obiºnuiþi, oamenii de rând, intrã fãrã sã þinã cont de acest lucru, stau ºi-ºi fac datoria lor de creºtini.

Venind mai des la bisericã, familiarizându-te cu biserica ºi cu locul de rugãciune, ai sã vezi un nou fenomen care apare în bisericã: "De ce stai în locul meu, de ce ai ocupat strana cutare, de ce te-ai bãgat acolo cã aia-i treaba mea, de ce ai aprins tu lumânarea, de ce ai pus tu sfeºnicul, de ce ai pus tu flori, de ce ai sãrutat mâna preotului?" Fiecare cautã sã iasã în evidenþã cu ceva. Asta e a doua formã de fariseism.


Existã ºi alte forme de fariseism?

Da. A treia este ºi cea mai periculoasã. Apare la acei creºtini care vin la bisericã doar pe post de observatori, de clevetitori ºi de judecãtori. Ei nu fac parte nici din prima categorie, nici din a doua; ei sunt o categorie specialã, pe care putem sã-i numim cãutãtorii de nod în papurã. "De ce s-a cântat prea repede, de ce s-a citit nu ºtiu cum, de ce a fãcut preotul aºa, de ce a stat ãla aºa, de ce e gãlãgie în bisericã?..." Sunt mii de întrebãri care încep cu "de ce?" ºi se terminã cu "nu ºtiu".

Ar trebui sã existe îngãduinþã faþã de cei care vin pentru prima datã la bisericã...

Într-o lume modernã, într-o lume plinã de mizerie, în care Satana urlã ca un leu ºi cautã pe cine sã înghitã, accepþi rugãciunea la icoanã a celei cu sânii goi sau cu capul gol ºi-i dai sfatul de folos pânã o aduci la stadiul normal, de a veni îmbrãcatã decent ºi de a se comporta decent în bisericã, decât sã o dai afarã din bisericã pentru cã e nepregãtitã. Cred cã de aici se dovedeºte încã o datã cã-n putregaiul de pãcat este un sâmbure de adevãr ºi ãla-i conºtiinþa. ªi-n loc sã fie în faþa cãrþilor de Tarot, în loc sã fie în faþa ceºtii de cafea, în loc sã fie în faþa ghicitorului, fachirului ºi a magicianului, vine aºa, în starea de destrãbãlare, ºi plânge în faþa icoanei lui Hristos.

ªi atunci, dacã ai rãbdare, ai câºtigat pe fratele tãu dupã cuvântul Scripturii care spune: "Dragostea toa#172;te le rabdã, dragostea toate le crede, dragostea toate le iartã, dragostea nu se mândreºte, nu se trufeºte, nu þine minte rãul, nu cautã ale sale. Dragostea nu piere ni#172;ciodatã". Iar în a ºasea epistolã care se citeºte la Sfântul Maslu iarãºi se spune: "Dacã trãim în Duh, în Duh sã ºi umblãm, nu iubitori de mãrire deºartã, nu pizmuindu-ne unii pe alþii, nu urându-ne unii pe alþii, ci voi cei tari sfãtuiþi pe cei slabi, luând seama la voi sã nu cãdeþi, ca aºa sã se împlineascã legea lui Hristos".


Creºtinii trebuie sã dea dovadã de dragoste...

Partidul conservator din bisericã trebuie sã-ºi punã cu toatã dragostea ºi evlavia problema venirii celui nou în bisericã, pentru a-l atrage. Oamenii se smintesc ºi nu vin în bisericã nu pentru cã slujba e prea lungã, nici pentru cã taxa e prea mare, nici pentru cã partidul conservator îºi depãºeºte uneori limitele. Mai este o scuzã: "Am trãit în vremea comunismului..." Pe vremea comunismului, la nici una dintre uºile bisericii nu stãteau ostaºii cu mitraliere.

Înainte de legea comunismului, ai avut legea familiei, ai avut educaþia celor ºapte ani de acasã. Dacã acolo nu ºi-a pus amprenta mama sau tata, restul e egal cu zero. Educaþia religioasã se face pentru prima datã în familie ºi abia apoi în bisericã. Dacã n-ai venit la bisericã sau dacã te-ai smintit, te-ai smintit din lene, te-ai smintit din comoditate, din prea multã superioritate.

Odatã, a venit la mine o doamnã sã se spovedeascã ºi am rugat-o sã stea în genunchi, cã doar nu era s-o spovedesc în picioare. ªi mi-a zis: "Vreau sã ºtiþi cu cine staþi de vorbã, sunt profesoarã". I-am zis: "Doamnã, în cazul acesta nu pot sã vã spovedesc, trebuie sã mergeþi la un profesor". De ce lucrul ãsta? Ca sã înþeleagã cã în faþa Mântuitorului Iisus Hristos sufletul trebuie sã fie gol ºi sincer.

Duhul are nevoie de dragostea lui Dumnezeu. Este duh care trebuie descãtuºat, nu în raport cu mofturile intelectuale, cu mofturile secularizante, cu mofturile postmoderniste, cu mofturile iubirii de sine ºi ale pãrerii de sine ºi ale cruþãrii de sine ºi nu în raport cu interesele fiecãruia. "Dacã te porþi frumos, vin la bisericã, dacã nu, nu vin". Biserica are uºa deschisã, iar clopotul ºi toaca cheamã pe orice creºtin.

Spune Mântuitorul: "Am venit sã aibã viaþã ºi viaþã din belºug, Eu sunt Pãstorul cel Bun, ce-ºi pune sufletul pentru oi ºi oile cunosc glasul Meu ºi mã urmeazã pe Mine". Iar cine sare pe aiurea ºi intrã în staul pe unde nu trebuie e hoþ ºi tâlhar. Aºa sunt ºi acei creºtini care trãiesc cu impresia cã s-ar putea ruga la casa lor, deºi un canon apostolic spune clar: "Cine nu merge trei duminici la bisericã sã se afuriseascã", adicã nu mai are voie sã se împãrtãºeascã, ºi cade sub blestemul Bisericii.


Mulþi creºtini vin la bisericã numai la Paºti ºi la Crãciun. Nu intrã ei sub osânda acestui canon?

Foarte mulþi creºtini sunt sub osânda afurisirii pentru lipsa prezenþei lor la bisericã. Dar cu ei preoþii trebuie sã fie foarte îngãduitori, sã foloseascã o tacticã extraordinarã de cucerire a sufletului; ºi, în special, trebuie sã-i atragã nu prin metode speculante, ci prin metode duhovniceºti.Sfântul Chiril al Alexandriei spune: "Cine face din rãu bun, gura lui e gura Duhului Sfânt, iar cine face din bun bun nu are aceeaºi platã". Adicã trebuie sã luptãm ºi sã avem un program filantropic spiritual pentru ca în fiecare parohie sã se formeze un fond de carte, un rulaj de învãþãturã religioasã care sã fie dat creºtinului. Nu numai cu o mânã a lua, ci ºi cu cealaltã a da. Pentru cã s-a obiºnuit aºa... La fel ar trebui sã procedeze ºi preoþii noºtri: pentru fiecare creºtin format mai puþin duhovniceºte sã ducã o muncã de lãmurire; sã existe un program filantropic, pentru cã ºi asta e tot o filantropie: sã înveþi un suflet. Prin învãþãturã, mãcar douã-trei ore în bisericã, începând de la tinerii care fac religia în ºcoalã, lucru extraordinar, ºi terminând cu cateheza babelor care nici nu ºtiu mãcar de ce se aprinde policandrul la Liturghie, de ce se pune lumânarea în sfeºnic, de ce se citeºte Evanghelia sau ce e Sfânta Împãrtãºanie. Ele ºtiu doar cã e slujbã.

Dar dacã aceste babe, care vin din formalism, mor fãrã sã înþeleagã ce este slujba, se mai pot ele mântui?

Dacã n-au ºtiut din slãbiciunea minþii ºi din lipsã de înþelepciune, se pot mântui, dar dacã n-au ºtiut din alte cauze... La întrebarea: "Omule, de ce nu citeºti Noul Testament?", am întâlnit rãspunsuri de genul: "Pãrinte, stai un pic, eu nu citesc pentru cã dacã nu ºtiu, nu sunt osândit!" Aici intervine formalismul mortificãrii sufleteºti.

Dacã tu ºtii cã existã o tainã mai înaltã despre Dumnezeu ºi nu vrei s-o descoperi din comoditate ºi din lipsã de implicare, atunci te duci în iad. Pentru cã nu þi se cere socotealã de ce n-ai ºtiut, ci de câte puteai sã le ºtii ºi n-ai vrut sã le cunoºti.




Irina si bb Ilinca(26apr04)

Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul

ILINCA





#177
myrrha

myrrha

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 550 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 13:09

Irina [asia], frumos articolul. Imi place mult cum gindeste parintele Calistrat (de care nu auzisem). Formalismul trebuie condamnat, altfel ritualul religios isi pierde intelesul, nu mai stim despre ce vorbim.
[asia]


#178
myrrha

myrrha

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 550 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 13:16

Conchi, iti raspund pe meserie: in Ro nu se mai face greaca si latina deloc in scoala, iar in seminarele teologice foarte putin si la nivel jos. Nu exista interes sa ii citesti pe Sfintii Parinti in original. O traducere, mai ales cind e vorba de texte sfinte, n-ar trebui sa fie suficienta pentru un teolog.
Nu exista preot catolic, oricit de provincial, care sa nu stie latina. Intreaba si vei vedea.
Am un coleg la U of T, filipinez, catolic din ordinul Augustinian (am aflat acu o saptamina ca e preot, desi ne cunoastem de citeva luni si am avut multe discutii pe teme religioase). Congregatia de la Roma ii plateste un masterat de 2 ani in clasice (ca student international, iti dai seama care sint costurile), numai ca sa invete latina clasica (nu se fac decit auroi pagini in masteratul respectiv). Filipinezul are deja doua degree-uri la Roma, in teologie si filozofie.
Si nu e o exceptie.
Majoritatea preotilor greco-catolici din Ro sint scoliti la Roma.
O sa-mi spui ca e alta tactica a catolicilor sa cistige teren.
Iti raspund sincer ca imi doresc din tot sufletul sa faca acelasi lucru si ortodocsii.

#179
Jocelyn

Jocelyn

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 876 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 13:24

myrrha si mie mi se pare normal ca teologii si preotii, pastorii in cazul meu sa aiba cunostinte aprofundate de greaca, ebraica pentru a putea citi originalele si in scopul de a lamuri anumite dileme care apar din cauza traducerilor.


If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.[flo]

#180
irina.c.

irina.c.

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.165 mesaje

Postat 29 septembrie 2005 - 13:56

Myrrha,greaca nu se face in scoala,dar latina da; si in scoala generala,iar la liceu 2 sau 4 ani,depinde de profil.



Irina si bb Ilinca(26apr04)

Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul

ILINCA






Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Ieri, 19:29

  • Vitamine preconceptie si in sarcina

    Deutzuk
    - Ieri, 14:03

  • Pregătindu-ne pentru sosirea micuÈ›ului

    AdrianaBlo
    - Ieri, 13:30

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -