88 raspunsuri la acest subiect

[SSerafiotti]

Draga Nicoleta,

M-am inscris poate prematur pe acest forum, in ideea de a lega prietenii cu viitoare mame cu care as avea interese in comun. Am 31 de ani si in urmatorii 2 ani vor urma casatoria cu dragostea vietii mele si (Doamne ajuta)primul copilas. Am calatorit mult,am avut numeroase experiente si din multe puncte de vedere ma situez peste medie (scriu chiar o pagina de sfaturi/lifestyle foarte po****ra pentru un ziar din orasul predilect al protipendadei americane- dar asta e alta mancare de peste, aici pe forum doresc sa traiesc anonim).

Nu aveam intentia de a incepe sa contribui la subiectele de discutie deja, ci doar de a lua pulsul comunitatii (chiar si virtuale)de mame din Romania de azi, insa mesajul tau mi-a rupt inima, intrucat in el m-am regasit pe mine.

Sper doar ca ce scriu acum sa ajunga la tine la timp si ideal sa te ajute sa eviti o tampenie (sau mai multe).

Din perspectiva mea, a legii si chiar a bunului simt, la 19 ani jumatate esti capabila fizic de a te bucura de o relatie sexuala implinita. Insa doar faptul ca poti vibra din pdv fizic nu inseamna si ca vrei sa o faci sau ca trebuie sa vrei sa o faci, si nici ca esti pregatita- or toate aceste conditii este ideal sa fie indeplinite pentru un debut sexual optim.

Sper ca te va ajuta putin povestea mea. O sa o spun pe sleau. Primul meu sarut a fost cu cea mai buna prietena- eram curioasa si nu cred ca a fost o alegere proasta (si da, sunt fata...). Aveam vreo 15 ani.La 17 ani am sarutat prima data (si foarte sofisticat, hahaha)un baiat care imi placea- am facut-o din proprie initiativa si a fost tare bine!

Problema este ca si atunci, prin 94-95, era 'moda' ca fetele sa nu prea scape virgine la sfarsitul liceului,iar eu preferam sa imi petrec timpul cu prietenele (baiatul sarutat era de unde se agata harta in cui) si nici nu eram la nivelul celor care isi pierdeau virginitatea beti turta in tabara sau seara in curtea scolii.

Mentionez ca nu am fost tinuta din scurt-nu as fi avut voie sa raman peste noapte intr-o casa straina sau sa umblu prin discoteci noaptea, insa mergeam la colegi acasa la ore rezonabile fara sa fiu obligata sa dau raportul si mai mergeam si in nenumarate tabere si excursii, pe care de altfel le primeam drept premiu la olimpade.
Erau, sa zicem, cel putin 15 ocazii pe an de a-mi petrece vremea printre cei de o varsta cu mine, departe de casa, uneori pentru zile in sir. Mi-au placut diversi baieti, faceam cate o pasiune, puneam botul, mai scriam o scrisorica si totul se termina acolo.Tot prietenele cele mai bune erau personajele cele mai de marca din viata mea.

Problema a fost ca in clasa a 12-a mama mi-a gasit un jurnal in care scriam ca mi-as dori o viata alternativa- pe care as fi vrut sa mi-o petrec cu prietenele, intr-un fel de comunitate stransa in care sa adoptam copii impreuna. Asta era gandirea mea de atunci, in urma unor dezamagiri care isi gaseau sursa in probleme grave de familie (mama violenta si colerica la a treia casatorie, 'tatal vitreg' care ma pipaia de la 9 ani etc etc.)Mama a tras concluzia ca sunt lesbiana si a declansat un scandal monstru, facand cel mai urat lucru pe care il putea face- a confiscat jurnalul, pe care eu il cautam innebunita, si l-a scos de fata cu bunicul meu (cum nu avusesem niciodata un tata, imi adoram bunicul si il respectam nespus). N-o sa uit cat oi trai incordarea extrema din momentele in care a citit bunicul acele randuri in fata mea si a mamei, si nici usurarea fantastica auzindu-i verdictul (adresat mamei): 'Calmeaza-te, pentru ca exagerezi'.

Buuuun. Mi-am petrecut urmatorii 3 ani jumatate muncindu-ma cum sa scap de tara oribila de a nu ma fi culcat cu cineva, in conditiile in care mamei nu i-a trecut o data prin cap sa imi spuna ca neculcatul ala cu un barbat era un lucru de pret cu care m-as fi putut mandri si care ma facea deosebita, sau ca ar fi existat posibilitatea reala sa ma bucur mai incolo ca am asteptat, cand ar fi urmat o dragoste mare sau, si mai bine, casatoria (tot din dragoste- si alte motive bune, cumulate). Ce conta ca prietenele isi pierdeau/pierdusera virginitatea
cu niste imbecili in conditii insalubre, ca nu avusesera bani sa isi cumpere nici sticla de cola de 'dupa', daramite el ei o floare, ce conta ca o sfecleau lunar si ca eu eram aia care avea curaj sa le ceara testul 'barza' la farmacie...nuuu, toata lumea, incepand de la mama, avea o problema, si anume ca eu eram o ciudata pentru ca nu aveam un prieten (i.e. nu mi-o trageam cu nimeni).

Cum timpul trecea si un baiat/barbat tanar cu care sa se infiripe vreun romeo-julietism sau pe care sa il doresc fizic nu aparea (desi nu eram total inocenta, stiam ce inseamna dorinta, chiar si rafinatete, eram toba de carte... de fapt de diverse carti, treceam in anul 2 de facultate, ce dracu),am facut-o pur si simplu.

Lucram deja ca traducatoare/interpret, cunosteam 4 limbi straine, calatoream mult. Am cunoscut un italian cu 32 de ani mai in varsta (eu aveam 21 si 10 luni)si intr-un hotel deosebit, dupa o seara de gentileturi, undeva cu fructe de extrasezon si sampanie-s-a intamplat.

Acum, eu fusesem setata ca trebuie sa scap musai de a fi nf, fiind acest fapt de interes public, dar, asa cum nimeni nu se obosise sa observe ca virginitatea e un atu si o protectie in plus, nu un handicap, tot asa nimeni nu mi-a spus ca dupa ce te f..., nu capeti instantaneu experienta, placere, lauri de po****ritate, ci pentru o vreme tot neexperimentata ramai, iar daca treaba s-a produs fortat, in urma unor presiuni de a o face, nu doar ca nu te simti femeia fatala, ci magarul in ceata- si un magar mizerabil at that.

Povestea devine si mai sinuoasa- un inceput prost declanseaza de obicei un continut prost-, italianul indragostindu-se lulea de mine (debutul sexual neprecoce si lipsa unui cavaler de brat nu trebuie asociate automat cu un aspect dizgratios: eram o frumusete clasica, inalta, cu piele creola, ochi de Bambi, gropite in obraji, un par superb si corp sculptural). Au urmat 2 ani f****i in care el tragea de mine sa raman intr-o relatie pe care n-o doream, si care ma impiedica sa imi intalnesc o dragoste pe potriva. Motivul? Efectiv n-a fost nimeni langa mine care sa imi spuna ca faceam deja suficient de multe lucruri, eram deja destul de independenta, de ocupata si de atragatoare ca exemplu de viata incat sa nu am nevoie sa imi validez permanent existenta printr-o relatie sexuala in dorul lelii. Mentalitatea era sub linia de plutire si suma intelepciunilor societatii se invartea in zona 'Femeile nf sunt ciufute' (parerea mamei), 'E cool sa ti-o tragi' (just about anyone else), 'E trendy sa fii cu cineva' (tinerii de orice varsta', 'Cand te mariti???' (generatiile mai incercate).

Ca sa iti dau o idee despre persoana mea de atunci- lucram part-time ca interpret pentru cateva firme bucurestene, ceea ce insemna ca vedeam des ministri si eram in apele mele la protocoale inalte, ma imbracam de la Dika (eheiii...in 1999???are you serious?), mergeam la una din facultatile alea de stat la care se intra cu 9.40,publicam, ingrijeam animale parasite si de curand luasem la mine (pentru a o creste pana intra la scoala) o fetita saraca de 4 ani de la sat, in ideea ca intre timp ai ei sa lucreze in strainatate si sa se mai puna pe picioare.

Eram descurcareata, culta, desteapta si superba- in nici un caz nu as fi avut nevoie de un domn mult mai in varsta care sa imi cadoriseasca chiloti La Perla si cu siguranta as fi putut trai inca 8 ani fara sa stiu cum e sa faci sex pe masa- dar deh, prietenele, colegele si, aveam eu senzatia, o lume intreaga facea si statea cu ochii pe mine sa vada daca stiu si eu cum sa fac.

E incredibil cum in toata aceasta perioada premergatoare dezastrului nu am nimerit macar o persoana care sa imi spuna ca ma respecta pentru alegerea de a nu fi avut relatii sexuale inainte de a intalni persoana vietii mele. Mai erau prietene care nu faceau sex- dar cot la cot cu mine, umilite, complexate, tematoare de misto-ul altora si gata sa sacrifice mult ca sa fie, sau macar sa para, in 'randul lumii'. Iar eu, cu toate calitatile mele, aveam marele handicap de a fi crescut fara tata, sau mai degraba abuzata de mama si de o serie de tati, si de a fi fost constant intimidata si terorizata. Cand cresti asa nu prea iti vine natural sa te valorifici si sa tii fruntea sus contra curentului- nici macar a unui curent imbecil.

Pana aici desprind doua concluzii care ti-ar putea servi si tie:
1)Daca nu exista nimeni in jurul tau care sa iti spuna ca virginitatea, si in fond viata ta in perioada premergatoare debutului sexual are o valoare in sine, nu inseamna ca valoarea nu exista, nu e reala. Sunt momente in care multi oameni laolalta, societati intregi chiar, neaga anumite valori- dar asta nu le face sa dispara. Si mai pe sleau: Tampitii pot fi multi, si se pot aduna- you'd be impressed! Dar TU esti ok.

2)Daca eu, care mi-am pierdut virginitatea printre flori si cocktailuri, cu un om de o calitate pe care nu i-o pot contesta, am ramas traumatizata pana astazi...pentru ca am facut-o ca sa demonstrez ceva cuiva, inchipuie-ti cu cat mai rau ar fi sa o faci pe unde apuci, cu cineva mai lipsit de exerienta si consideratie si mai concentrat pe propria placere (cum ar fi fost prietenul despre care mentionai ca facea presiuni asupra ta). Sa te culci cu cineva pentru ca exista presiuni (in sensul ca fie sa o faci, fie sa nu o faci, si indiferent de unde vin ele)este nu doar gratuit, ci si daunator.

Mai departe. La fix 24 de ani am trait, in sfarsit, Romeo-Julietismul.A fost ceva apropiat de un basm- (pana cand n-a mai fost: ca toate basmele).Eram proaspata absolventa, profesoara la o scoala privata din, sa-i spunem, Orientul Mijlociu iar el, la doar 20 de ani, student la studii politice, avea deja o cariera de succes in turism.Fiindca nu aveam atatia bani sa ne cumparam o casa si sa ne casatorim, si nici minte sa strangem inca nu aveam, cheltuiam ce aveam- flori, haine, cadouri, bijuterii (mai ales el mie...sau eu mie!), restaurant zilnic si excursii cat incapea (ti-am spus in ce domeniu lucra).Pana in ziua de azi nu cred ca m-a adorat cineva vreodata precum baiatul acela, nu cred ca am avut parte de o pretuire mai pura si cred ca exista sanse reale sa nu ma mai bucur niciodata de o relatie la fel de pasionala.Abia atunci am realizat cat mi-as fi dorit sa mai am acea virginitate pe care as fi putut-o pierde intr-un context care ar fi avut sens- eram amandoi indragostiti pana peste urechi, nu depindeam de nimeni, traiam iubirea ca pe un har de la Dumnezeu.

Prima dragoste implinita a fost sa fie doar atat- o dragoste-, dar am sentimentul clar ca atunci imi fusese menit sa inteleg si sa ma bucur de sexualitatea mea, nu cu doi ani si ceva in urma cand fortasem nota pentru a dobandi ok-ul celor din societatea mea.
Eu si 'Romeo' ne-am despartit dupa trei ani (era musulman si asta incepuse sa se remarce si altfel decat prin faptul ca imi dadea bucata cea mai buna din farfurie), si desi relatia nu a avut o finalitate pe are sa o pot pune acum pe masa ca pe o carte castigatoare, a fost 'gradinita' mea emotionala, locul in care am crescut ca femeie si unde mi-am definitivat ideile despre ce fel de barbat imi doresc pentru toata viata (pentru cine mai are dubii- nu, la 14, 15 sau 16 ani nu poti sti ce barbat iti doresti pentru toata viata, ba de multe ori nu stii nici ce baiat iti doresti sa iti dea martisor sau sa te ia la dans la petrecerea de sfarsitul anului scolar. Mie frecvent imi placeau 2-3 in acelasi timp!!!)

Culmea e ca la 30 de ani, anul trecut, dupa destula (nu cantitativ, ci calitativ) expertiza sexuala si destula expertiza umana (de data asta si cantitativ)incat sa ii cer eu unui barbat sa faca dragoste cu mine daca asa imi doream, si sa se intimideze, iar eu sa il bat pe umar binisor 'nu te teme, o sa te respect si maine!'...am intalnit, venita fiind in Ro intr-o scurta vacanta de la NY, un fost coleg de scoala. Si el e ala. Si punct.

Il iubesc atat de mult- cu dragostea aceea egala,nefurtunoasa,adanca, de la 30 de ani- si ne iubim atat de mult incat ne calculam pasii cu multa atentie si rabdare, fiindca amandoi stim ca celalalt este unicul pentru noi. Am pornit intr-o calatorie ca nici o alta dinainte, din care vrem sa iesim de cel putin opt ori mai multi- e dragut sa faci mai multi copii cand exista multa iubire. Stim ca n-o sa ne petrecem viata pe roze, si oricum roze pentru noi nu inseamna ursuletul de Valentine's day, been there, done that, ci mai degraba o carte buna pe care sa avem timp sa o discutam impreuna.

Ei, si aici vine bomba. Despre mine deja iti inchipui ca, daca voi regreta mereu ca nu am avut pe cineva care sa ma fi sfatuit sa astept pana cand l-as fi intalnit pe frumosul si dragul Romeo, cu care totul s-a intamplat atat de natural, cu atat mai mult acum fac spume la gandul ca as fi putut sa ofer prima mea experianta sexuala barbatului vietii mele, care imi va fi sot. Si ce daca ar fi fost la 30 de ani? Ce daca n-as fi avut orgasme intre timp- stai linistita ca si alea uneori vin dupa ani buni, si de multe ori, vorba lui Frankee, 'you have better sex all alone'? Ce daca? Ar fi meritat totul, ar fi capatat sens totul pentru ca dragostea mea fizica sa ii apartina in totalitate cui i se cuvine de fapt- iubirii vietii mele.

Ok. Intarzii cu bomba...iat-o: baiatul, din generatia mea (noi am terminat generala in 1992), a inceput devreme (si ma refer la sex complet-nu la joaca). Foarte devreme. Nu va spun la ce varsta, pentru ca e socant- numai eu stiu cum reusesc sa trec peste chestia asta in fiecare zi. Practic putin mai tarziu, in clasa a 7-a facea exact ca in filme...tot-tot...si nu cu fete mai mari ca el. Ba uneori cu unele de clasa a cincea. Asta apropo de afirmatii de genul 'generatia de azi e schimbata, se maturizeaza mai repede sexual, au alte nevoi etc.' Aiureli. Mereu au fost copii care au facut tampenii, nu ca ar fi avut 'drepturi' sau 'nevoi'- pentru ca asta sunt, tampenii, si sunt tampenii mari la varstele astea. Nu copiii s-au 'schimbat', ci parintii, deveniti de o permisivitate excesiva, defensivi in fata copiilor, disperati sa nu apara mai 'rai' sau mai 'incuiati' ca altii. Dar ma rog, revenind la subiect- iti dai seama ca daca la 13 ani pustiul asta era in scenarii porno, Dumnezeu stie cate fete/femei au ma fost dupa aceea (mi-a povestit multe, dar ascultam doar cu juma' de ureche pentru ca imi facea rau). Si concluzia lui acum e ca 'ar sterge cu buretele totul'. Ar da orice sa nu fi facut nici unul din lucrurile alea. Sa fi fost doar al meu. Daca nu s-a putut atunci pentru ca nu ne-am intalnit, macar acum. Sa fi asteptat pana acum, pana la marea dragoste, pentru ca ea este cea care merita totul.

A fost o marturisire socanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat a venit nefortata in vreun fel si neconditionata de nimic (adica nu ca raspuns la o observatie a mea sau mai rau, la o intrebare gen 'Nu e asa ca ti-ai dori sa fi fost singura femeie din viata ta? Nu e asa? Nu e???'.Nici nu cred ca vorbeam atunci cand mi-a spus asta. Pur si simplu stateam unul langa altul, obositi morti, lihniti de dragoste dar fara puterea de a o face, mutilati de suferinta prin care treceam eu de a-mi vedea persoana cea mai veche si mai draga pe lume topindu-se de un cancer terminal.

Si stii ceva? Si eu as da orice ca fiecare din noi sa fi fost primul din viata celuilalt. In noaptea nuntii, sau aproape de acea noapte, sau chiar si la o saptamana dupa nunta daca am fi fost prea stresati imediat dupa eveniment.Chiar daca ar fi ajuns la 'destinatie' in cateva secunde si nu m-ar fi facut sa lesin de placere.Am fi avut tot timpul din lume sa ne perfectionam dupa aia, oricum. Dar am fi stiut ca trupurile noastre au ajuns acasa- fara tot felul de abateri care au atras incalciri dubioase ale vietii noastre si, fara sa stim, ne-au tinut departe unul de celalalt.

Acum, cu povestea mea faci ce vrei. Sfaturile mele strict pentru tine sunt urmatoarele: baga pe toata lumea in p...ma-sii, in afara de parinti, iar daca iti vara in cap lucruri inacceptabile, baga-i si pe ei (uneori n-ai ce sa le faci mai bun).Inacceptabil este orice in afara de a-ti spune ca virginitatea nu este un handicap si ca sexul trebuie sa aiba o baza morala, pentru ca asa e cel mai bine pentru tine si partener.

Un parinte trebuie sa-ti spuna musai ca pentru sex ai nevoie atat de varsta potrivita, de maturitate (care nu se suprapune perfect varstei)- cat si de persoana potrivita. Varsta o ai. Matura devii. Mai ramane de gasit baiatul. Asta poate lua timp. Nu trebuie sa te descurajeze. Experianta de viata oricum se acumuleaza, si ea e cea mai importanta. Asa cum spuneam, dupa ce faci sex cu cineva cu care nu esti sigura ca vrei oricum nu te poti considera experimentata.

Nu invidia prietenele care rup patul la camin sau profita de plecarea parintilor la bai, ca dupa doua saptamani sa astepte sa ia bursa (sau mai rau...alocatia) sa cumpere test, prezervative (coz the gentleman can't be bothered) sau ora la domnul acela simpatic care se uita si iti spune ce e cu alunitele mici care au aparut pe la pasarica. Tu le esti superioara, chiar daca traim intr-o lume cu fundul in sus care te ridiculizeaza pentru chiar superioritatea ta.

Nu cred ca trebuia sa te culci cu baiatul pe care l-ai mentionat (=ai procedat corect). Din doua motive: 1), asa cum frumos a spus cineva pe aici...daca te-a lasat ca nu te-ai culcat cu el, nu crezi ca te-ar fi lasat si ca te-ai culcat??! Dragostea este altceva...indelung rabdatoare...e o epistola in Noul Testament care o descrie in detaliu (si nu, nu sunt genul care citeaza din Gospels cand nu e absolut necesar).
2)Daca ar fi trebuit intr-adevar, si ai fi vrut intr-adevar, si ai fi fost convinsa ca el e cel care trebuie sa primeasca darul asta de la tine ai fi facut-o deja, cu convingere si bucurie, fara sa mai pui intrebari pe aici.

De fapt,draga mea, am scris atata amar si am povestit atatea ca sa iti spun doua cuvinte simple: jos palaria. Departe de 'desueta' si nu mai stiu cum te-ai numit tu, esti o persoana onorabila, preocupata de sentimentele celorlalti, delicata fata de parinti, repectuoasa fata de sine. Ce faci mai departe cu aceste calitati este treaba ta- eu una te-as clona daca as putea.

Ramane hotararea ta daca astepti pana la casatorie sau doar pana intalnesti o persoana valoroasa pentru tine intr-un mod care te intereseaza pe tine, spre exemplu un mentor, un bun amic sau pur si simplu un tip caruia nu ii poti rezista. Treaba mea a fost doar sa subliniez ca ai si aceste optiuni- nu doar varianta de a ceda presiunilor intr-un context sordid doar pentru ca alte fete proaste facute gramada (asa cum am fost si eu odata din punctul asta de vedere)o fac.

[SSerafiotti]

Draga Nicoleta,

M-am inscris poate prematur pe acest forum, in ideea de a lega prietenii cu viitoare mame cu care as avea interese in comun. Am 31 de ani si in urmatorii 2 ani vor urma casatoria cu dragostea vietii mele si (Doamne ajuta)primul copilas. Am calatorit mult,am avut numeroase experiente si din multe puncte de vedere ma situez peste medie (scriu chiar o pagina de sfaturi/lifestyle foarte po****ra pentru un ziar din orasul predilect al protipendadei americane- dar asta e alta mancare de peste, aici pe forum doresc sa traiesc anonim).

Nu aveam intentia de a incepe sa contribui la subiectele de discutie deja, ci doar de a lua pulsul comunitatii (chiar si virtuale)de mame din Romania de azi, insa mesajul tau mi-a rupt inima, intrucat in el m-am regasit pe mine.

Sper doar ca ce scriu acum sa ajunga la tine la timp si ideal sa te ajute sa eviti o tampenie (sau mai multe).

Din perspectiva mea, a legii si chiar a bunului simt, la 19 ani jumatate esti capabila fizic de a te bucura de o relatie sexuala implinita. Insa doar faptul ca poti vibra din pdv fizic nu inseamna si ca vrei sa o faci sau ca trebuie sa vrei sa o faci, si nici ca esti pregatita- or toate aceste conditii este ideal sa fie indeplinite pentru un debut sexual optim.

Sper ca te va ajuta putin povestea mea. O sa o spun pe sleau. Primul meu sarut a fost cu cea mai buna prietena- eram curioasa si nu cred ca a fost o alegere proasta (si da, sunt fata...). Aveam vreo 15 ani. La 17 ani am sarutat prima data (si foarte sofisticat, hahaha)un baiat care imi placea- am facut-o din proprie initiativa si a fost tare bine!

Si atunci, prin 94-95, era 'moda' ca fetele sa nu prea scape virgine la sfarsitul liceului,iar eu preferam sa imi petrec timpul cu prietenele (baiatul sarutat era de unde se agata harta in cui) si nici nu eram la nivelul celor care isi pierdeau virginitatea beti turta in tabara sau seara in curtea scolii.

Mentionez ca nu am fost tinuta din scurt-nu as fi avut voie sa raman peste noapte intr-o casa straina sau sa umblu prin discoteci, insa mergeam la colegi acasa la ore rezonabile fara sa fiu obligata sa dau raportul si mai mergeam si in nenumarate tabere si excursii, pe care de altfel le primeam drept premiu la olimpade.
Erau, sa zicem, cel putin 15 ocazii pe an de a-mi petrece vremea printre cei de o varsta cu mine, departe de casa, uneori pentru zile in sir. Mi-au placut diversi baieti, faceam cate o pasiune, puneam botul, mai scriam o scrisorica si totul se termina acolo.Tot prietenele cele mai bune erau personajele marcante din viata mea.

Problema a fost ca in clasa a 12-a mama mi-a gasit un jurnal in care scriam ca mi-as dori o viata alternativa- pe care as fi vrut sa mi-o petrec cu prietenele, intr-un fel de comunitate stransa in care sa adoptam copii impreuna. Asta era gandirea mea de atunci, in urma unor dezamagiri care isi gaseau sursa in probleme grave de familie (mama violenta si colerica la a treia casatorie, 'tatal vitreg' care ma pipaia de la 9 ani etc etc.)Mama a tras concluzia ca sunt lesbiana si a declansat un scandal monstru, facand cel mai urat lucru pe care il putea face- a confiscat jurnalul, pe care eu il cautam innebunita, si l-a scos de fata cu bunicul meu (cum nu avusesem niciodata un tata, imi adoram bunicul si il respectam nespus). N-o sa uit cat oi trai incordarea extrema din momentele in care a citit bunicul acele randuri in fata mea si a mamei, si nici usurarea fantastica auzindu-i verdictul (adresat mamei): 'Calmeaza-te, pentru ca exagerezi'.

Buuuun. Mi-am petrecut urmatorii 3 ani jumatate muncindu-ma cum sa scap de tara oribila de a nu ma fi culcat cu cineva, in conditiile in care mamei nu i-a trecut o data prin cap sa imi spuna ca neculcatul ala cu un barbat era un lucru de pret cu care m-as fi putut mandri si care ma facea deosebita, sau ca ar fi existat posibilitatea reala sa ma bucur mai incolo ca am asteptat, cand ar fi urmat o dragoste mare sau, si mai bine, casatoria (tot din dragoste- si alte motive bune, cumulate). Ce conta ca prietenele isi pierdeau/pierdusera virginitatea
cu niste imbecili in conditii insalubre, ca nu avusesera bani sa isi cumpere nici sticla de cola de 'dupa', daramite el ei o floare, ce conta ca o sfecleau lunar si ca eu eram aia care avea curaj sa le ceara testul 'barza' la farmacie...nuuu, toata lumea, incepand de la mama, avea o problema, si anume ca eu eram o ciudata pentru ca nu aveam un prieten (i.e. nu mi-o trageam cu nimeni).

Cum timpul trecea si un baiat/barbat tanar cu care sa se infiripe vreun romeo-julietism sau pe care sa il doresc fizic nu aparea (desi nu eram total inocenta, stiam ce inseamna dorinta, chiar si rafinatete, eram toba de carte... de fapt de diverse carti, treceam in anul 2 de facultate, ce dracu),am facut-o pur si simplu.

Lucram deja ca traducatoare/interpret, cunosteam 4 limbi straine, calatoream mult. Am cunoscut un italian cu 32 de ani mai in varsta (eu aveam 21 si 10 luni)si intr-un hotel deosebit, dupa o seara de gentileturi, undeva cu fructe de extrasezon si sampanie-s-a intamplat.

Acum, eu fusesem setata ca trebuie sa scap musai de a fi nf, fiind acest fapt de interes public, dar, asa cum nimeni nu se obosise sa observe ca virginitatea e un atu si o protectie in plus, nu un handicap, tot asa nimeni nu mi-a spus ca dupa ce te f..., nu capeti instantaneu experienta, placere, lauri de po****ritate, ci pentru o vreme tot neexperimentata ramai, iar daca treaba s-a produs fortat, in urma unor presiuni de a o face, nu doar ca nu te simti femeia fatala, ci magarul in ceata- si un magar mizerabil at that.

Povestea devine si mai sinuoasa- un inceput prost declanseaza de obicei un continut prost-, italianul indragostindu-se lulea de mine (debutul sexual neprecoce si lipsa unui cavaler de brat nu trebuie asociate automat cu un aspect dizgratios: eram o frumusete clasica, inalta, cu piele creola, ochi de Bambi, gropite in obraji, un par superb si corp sculptural). Au urmat 2 ani f****i in care el tragea de mine sa raman intr-o relatie pe care n-o doream, si care ma impiedica sa imi intalnesc o dragoste pe potriva. Motivul? Efectiv n-a fost nimeni langa mine care sa imi spuna ca faceam deja suficient de multe lucruri, eram deja destul de independenta, de ocupata si de atragatoare ca exemplu de viata incat sa nu am nevoie sa imi validez permanent existenta printr-o relatie sexuala in dorul lelii. Mentalitatea era sub linia de plutire si suma intelepciunilor societatii se invartea in zona 'Femeile nf sunt ciufute' (parerea mamei), 'E cool sa ti-o tragi' (just about anyone else), 'E trendy sa fii cu cineva' (tinerii de orice varsta', 'Cand te mariti???' (generatiile mai incercate).

Ca sa iti dau o idee despre persoana mea de atunci- lucram part-time ca interpret pentru cateva firme bucurestene, ceea ce insemna ca vedeam des ministri si eram in apele mele la protocoale inalte, ma imbracam de la Dika (eheiii...in 1999???are you serious?), mergeam la una din facultatile alea de stat la care se intra cu 9.40, publicam, ingrijeam animale parasite si de curand luasem la mine (pentru a o creste pana intra la scoala) o fetita saraca de 4 ani de la tara, ca intre timp ai ei sa lucreze in strainatate si sa se mai puna pe picioare.

Eram descurcareata, culta, desteapta si superba- in nici un caz nu as fi avut nevoie de un domn mult mai in varsta care sa imi cadoriseasca chiloti La Perla si cu siguranta as fi putut trai inca 8 ani fara sa stiu cum e sa faci sex pe masa- dar deh, prietenele, colegele si, aveam eu senzatia, o lume intreaga facea si statea cu ochii pe mine sa vada daca stiu si eu cum sa fac.

E incredibil cum in toata aceasta perioada premergatoare dezastrului nu am nimerit macar o persoana care sa imi spuna ca ma respecta pentru alegerea de a nu fi avut relatii sexuale inainte de a intalni persoana vietii mele. Mai erau prietene care nu faceau sex- dar cot la cot cu mine, umilite, complexate, tematoare de misto-ul altora si gata sa sacrifice mult ca sa fie, sau macar sa para, in 'randul lumii'. Iar eu, cu toate calitatile mele, aveam marele handicap de a fi crescut fara tata, sau mai degraba abuzata de mama si de o serie de tati, si de a fi fost constant intimidata si terorizata. Cand cresti asa nu prea iti vine natural sa te valorifici si sa tii fruntea sus contra curentului- nici macar a unui curent imbecil.

Pana aici desprind doua concluzii care ti-ar putea servi si tie:
1)Daca nu exista nimeni in jurul tau care sa iti spuna ca virginitatea, si in fond viata ta in perioada premergatoare debutului sexual are o valoare in sine, nu inseamna ca valoarea nu exista, nu e reala. Sunt momente in care multi oameni laolalta, societati intregi chiar, neaga anumite valori- dar asta nu le face sa dispara. Si mai pe sleau: Tampitii pot fi multi, si se pot aduna- you'd be impressed! Dar TU esti ok.

2)Daca eu, care mi-am pierdut virginitatea printre flori si cocktailuri, cu un om de o calitate pe care nu i-o pot contesta, am ramas traumatizata pana astazi...pentru ca am facut-o ca sa demonstrez ceva cuiva, inchipuie-ti cu cat mai rau ar fi sa o faci pe unde apuci, cu cineva mai lipsit de exerienta si consideratie si mai concentrat pe propria placere (cum ar fi fost prietenul despre care mentionai ca facea presiuni asupra ta). Sa te culci cu cineva pentru ca exista presiuni (in sensul ca fie sa o faci, fie sa nu o faci, si indiferent de unde vin ele)este nu doar gratuit, ci si daunator.

Mai departe. La fix 24 de ani am trait, in sfarsit, Romeo-Julietismul.A fost ceva apropiat de un basm- (pana cand n-a mai fost: ca toate basmele).Eram proaspata absolventa, profesoara la o scoala privata din, sa-i spunem, Orientul Mijlociu iar el, la doar 20 de ani, student la studii politice, avea deja o cariera de succes in turism. Fiindca nu aveam atatia bani sa ne cumparam o casa si sa ne casatorim, si nici minte sa strangem inca nu aveam, cheltuiam ce aveam- flori, haine, cadouri, bijuterii (mai ales el mie...sau eu mie!), restaurant zilnic si excursii cat incapea (ti-am spus in ce domeniu lucra).Pana in ziua de azi nu cred ca m-a adorat cineva vreodata precum baiatul acela, nu cred ca am avut parte de o pretuire mai pura si cred ca exista sanse reale sa nu ma mai bucur niciodata de o relatie la fel de pasionala.Abia atunci am realizat cat mi-as fi dorit sa mai am acea virginitate pe care as fi putut-o pierde intr-un context care ar fi avut sens- eram amandoi indragostiti pana peste urechi, nu depindeam de nimeni, traiam iubirea ca pe un har de la Dumnezeu.

Prima dragoste implinita a fost sa fie doar atat- o dragoste-, dar am sentimentul clar ca atunci imi fusese menit sa inteleg si sa ma bucur de sexualitatea mea, nu cu doi ani si ceva in urma cand fortasem nota pentru a dobandi ok-ul celor din societatea mea.
Eu si 'Romeo' ne-am despartit dupa trei ani (era musulman si asta incepuse sa se remarce si altfel decat prin faptul ca imi dadea bucata cea mai buna din farfurie), si desi relatia nu a avut o finalitate pe are sa o pot pune acum pe masa ca pe o carte castigatoare, a fost 'gradinita' mea emotionala, locul in care am crescut ca femeie si unde mi-am definitivat ideile despre ce fel de barbat imi doresc pentru toata viata (pentru cine mai are dubii- nu, la 14, 15 sau 16 ani nu poti sti ce barbat iti doresti pentru toata viata, ba de multe ori nu stii nici ce baiat iti doresti sa iti dea martisor sau sa te ia la dans la petrecerea de sfarsitul anului scolar. Mie frecvent imi placeau 2-3 in acelasi timp!!!)

Culmea e ca la 30 de ani, anul trecut, dupa destula (nu cantitativ, ci calitativ) expertiza sexuala si destula expertiza umana (de data asta si cantitativ)incat sa ii cer eu unui barbat sa faca dragoste cu mine daca asa imi doream, si sa se intimideze, iar eu sa il bat pe umar binisor 'nu te teme, o sa te respect si maine!'...am intalnit, venita fiind in Ro intr-o scurta vacanta de la NY, un fost coleg de scoala. Si el e ala. Si punct.

Il iubesc atat de mult- cu dragostea aceea egala,nefurtunoasa,adanca, de la 30 de ani- si ne iubim atat de mult incat ne calculam pasii cu multa atentie si rabdare, fiindca amandoi stim ca celalalt este unicul pentru noi. Am pornit intr-o calatorie ca nici o alta dinainte, din care vrem sa iesim de cel putin opt ori mai multi- e dragut sa faci mai multi copii cand exista multa iubire. Stim ca n-o sa ne petrecem viata pe roze, si oricum roze pentru noi nu inseamna ursuletul de Valentine's day, (been there, done that), ci mai degraba o carte buna pe care sa avem timp sa o discutam impreuna.

Ei, si aici vine bomba. Despre mine deja iti inchipui ca, daca voi regreta mereu ca nu am avut pe cineva care sa ma fi sfatuit sa astept pana cand l-as fi intalnit pe frumosul si dragul Romeo, cu care totul s-a intamplat atat de natural, cu atat mai mult acum fac spume la gandul ca as fi putut sa ofer prima mea experianta sexuala barbatului vietii mele, care imi va fi sot. Si ce daca ar fi fost la 30 de ani?Ce daca n-as fi avut orgasme intre timp- stai linistita ca si alea uneori vin dupa ani buni, si de multe ori, vorba lui Frankee, 'you have better sex all alone'? Ce daca? Ar fi meritat totul, ar fi capatat sens totul pentru ca dragostea mea fizica sa ii apartina in totalitate cui i se cuvine de fapt- iubirii vietii mele.

Ok. Intarzii cu bomba...iat-o: baiatul, din generatia mea (noi am terminat generala in 1992), a inceput devreme. Foarte devreme (si ma refer la sex complet, nu joaca). Nu va spun la ce varsta, pentru ca e socant- numai eu stiu cum reusesc sa trec peste chestia asta in fiecare zi. Practic putin mai tarziu,in clasa a 7-a facea exact ca in filme...tot-tot...si nu cu fete mai mari ca el. Asta apropo de afirmatii de genul 'generatia de azi e schimbata, se maturizeaza mai repede sexual, au alte nevoi etc.' Aiureli. Mereu au fost copii care au facut tampenii- pentru ca asta sunt, tampenii, nu 'drepturi' si 'nevoi', si sunt tampenii mari la varstele astea. Nu copiii s-au 'schimbat', ci parintii, deveniti de o permisivitate excesiva, defensivi in fata copiilor, disperati sa nu apara mai 'rai' sau mai 'incuiati' ca altii. Dar ma rog, revenind la subiect- iti dai seama ca daca la 13 ani asta micu era in scenarii porno, Dumnezeu stie cate femei au ma fost dupa aceea (mi-a povestit multe,dar ascultam doar cu juma' de ureche pentru ca imi facea rau). Si concluzia lui acum e ca 'ar sterge cu buretele totul'. Ar da orice sa nu fi facut nici unul din lucrurile alea. Sa fi fost doar al meu. Daca nu s-a putut atunci pentru ca nu ne-am intalnit, macar acum. Sa fi asteptat pana acum, pana la marea dragoste, pentru ca ea este cea care merita totul.

A fost o marturisire socanta pentru mine, cu atat mai mult cu cat a venit nefortata in vreun fel si neconditionata de nimic (adica nu ca raspuns la o observatie a mea sau mai rau, la o intrebare gen 'Nu e asa ca ti-ai dori sa fi fost singura femeie din viata ta? Nu e asa? Nu e???'.Nici nu cred ca vorbeam atunci cand mi-a spus asta. Pur si simplu stateam unul langa altul, obositi morti, lihniti de dragoste dar fara puterea de a o face, mutilati de suferinta prin care treceam eu de a-mi vedea persoana cea mai veche si mai draga pe lume topindu-se de un cancer terminal.

Si stii ceva? Si eu as da orice ca fiecare din noi sa fi fost primul din viata celuilalt. In noaptea nuntii, sau aproape de acea noapte, sau chiar si la o saptamana dupa nunta daca am fi fost prea stresati imediat dupa eveniment.Chiar daca ar fi ajuns la 'destinatie' in cateva secunde si nu m-ar fi facut sa lesin de placere.Am fi avut tot timpul din lume sa ne perfectionam dupa aceea, oricum. Dar am fi stiut ca trupurile noastre au ajuns acasa- fara tot felul de abateri care au atras incalciri dubioase ale vietii noastre si, fara sa stim, ne-au tinut departe unul de celalalt.

Acum, cu povestea mea faci ce vrei. Sfaturile mele strict pentru tine sunt urmatoarele: baga pe toata lumea in p...ma-sii, in afara de parinti, iar daca iti vara in cap lucruri inacceptabile, baga-i si pe ei (uneori n-ai ce sa le faci mai bun). Inacceptabil este orice in afara de a-ti spune ca virginitatea nu este un handicap si ca sexul trebuie sa aiba o baza morala, pentru ca asa e cel mai bine pentru tine si partener.
Un parinte trebuie sa-ti spuna musai ca pentru sex ai nevoie atat de varsta potrivita, de maturitate (care nu mereu se suprapune perfect varstei)- cat si de persoana potrivita. Varsta o ai. Matura devii. Mai ramane de gasit baiatul. Asta poate lua timp. Nu trebuie sa te descurajeze. Experianta de viata oricum se acumuleaza, si ea e cea mai importanta. Asa cum spuneam, dupa ce faci sex cu cineva cu care nu esti sigura ca vrei oricum nu te poti considera experimentata.
Nu invidia prietenele care rup patul la camin sau profita de plecarea parintilor la bai, ca dupa doua saptamani sa astepte sa ia bursa (sau mai rau...alocatia) sa cumpere test, prezervative (coz the gentleman can't be bothered) sau ora la domnul acela simpatic care se uita si iti spune ce e cu alunitele mici care au aparut pe la pasarica. Tu le esti superioara, chiar daca traim intr-o lume cu fundul in sus care te ridiculizeaza pentru chiar superioritatea ta.

Nu cred ca trebuia sa te culci cu baiatul pe care l-ai mentionat (=ai procedat corect). Din doua motive: 1), asa cum frumos a spus cineva pe aici...daca te-a lasat ca nu te-ai culcat cu el, nu crezi ca te-ar fi lasat si ca te-ai culcat??! Dragostea este altceva...indelung rabdatoare...e o epistola in Noul Testament care o descrie in detaliu (si nu, nu sunt genul care citeaza din Gospels cand nu e absolut necesar).
2)Daca ar fi trebuit intr-adevar, si ai fi vrut intr-adevar, si ai fi fost neclintita in parerea ca el e cel care trebuie sa primeasca darul asta de la tine ai fi facut-o deja, cu convingere si bucurie, fara sa mai pui intrebari pe aici.

De fapt,draga mea, am scris atata amar si am povestit atatea ca sa iti spun doua cuvinte simple: jos palaria. Departe de 'desueta' si nu mai stiu cum te-ai numit tu, esti o persoana onorabila, preocupata de sentimentele celorlalti, delicata fata de parinti, repectuoasa fata de sine. Ce faci mai departe cu aceste calitati este treaba ta- eu una te-as clona daca as putea.

Ramane hotararea ta daca astepti pana la casatorie sau doar pana intalnesti o persoana valoroasa pentru tine intr-un mod care te intereseaza pe tine, spre exemplu un mentor, un bun amic sau pur si simplu un tip caruia nu ii poti rezista. Treaba mea a fost doar sa subliniez ca ai si aceste optiuni- nu doar varianta de a ceda presiunilor intr-un context sordid pentru ca alte tute facute gramada o fac.

[bird70]

Citat:

Mai apoi, chiar daca le-ar lipsi intr-o masura aceasta competenta, o perioada de dezechilibru biochimic nu trebuie folosita pentru a semna in alb justificarea incontinentei sexuale.

Dar privita in context poate ajuta la intelegerea ei. Cand te mai indragostesti in viata la fel ca in adolescenta? Prima dragoste e o experienta atat de unica, atat de totala. Mai tarziu in viata devii mai suspicios, mai atent, mai paranoic. Eu ma bucur foarte tare ca parintii mei mi-au spus ca sexul este manifestarea fizica a dragostei intre 2 persoane, in loc sa-mi spuna, ca majoritatea parintilor sa ma pazesc, sa astept, baietii vor un singur lucru, etc. Experienta mea a fost deosebita si nu as schimba nimic.

Citat:

Eu nu cred (la modul general), desi este adevarat ca exista cazuri (izolate). Sigur este insa ca acolo unde lipseste puterea exemplului bun, e vai si amar, si ca daca unui adolescent nu i se propun anumite norme, nici nu se va auto-propune pentru respectarea lor!

Cred ca depinde ce intelegi prin exemplu bun. Pentru mine parintii mei au fost exemplu. Dragostea lor, felul cum tatal meu s-a purtat cu mine, dragostea, respectul si loialitatea pe care le-a arata fata de mine si fata de mama mea. Asta a fost exemplu de relatie pe care am avut-o. E adevarat ca in familie mai avem si alte relatii din astea, bunicii mei din partea mamei, fratele bunicii mele care si la 75 de ani se uita in ochii nevestei parca avea 17 ani . In final cred ca e o chestie care se invata, din familie. Exemplul cum il vad eu este respectul si loialitatea dintr-o relatie, faptul ca pleci la drum cu asteptari mari si familia iti arata practic ca o relatie trebuie sa fie intr-un anumit fel, ca e firesc asa.

Citat:

Este insa o perioada in care se creste ca Fat-Frumos ('intr-un an cat altii in zece') si de aceea daca ar fi fost vorba de 16 ani as fi spus ca probabil sansele (asa 'minime' cum arguably au fost la 17) ar fi fost injumatatite, daca ar fi fost vorba de 15 ani ar fi tins mai degraba spre zero iar daca ar fi fost vorba de 14...deja nu mai avea rost sa ne obosim buricele degetelor tanstand conversatia asta!

Nu intelegi! Eu nu am crezut la inceputul relatiei noastre ca vom fi impreuna pe viata. Eram lesinata dupa el si el era evident foarte indragostit de mine. Dar eram suficient de realista sa vad ca viata e mai complicata de atat. M-am bucurat de dragostea noastra ATUNCI cand s-a intamplat. Poate ca daca nu faceam dragoste atunci nu mai eram impreuna. Poate nu ar fi inteles de ce nu vroiam sa il iubesc si fizic daca pretindeam ca il iubesc atat de mult. Eu singur nu as fi inteles daca el m-ar fi refuzat . Pana la 19 ani cand am ramas gravida nu m-am gandt la viitorul relatiei noastre, am trait pur si simplu fiecare zi fara sa-mi bat capul. Dar atunci, la 19 ani mi-am dat seama ca asta este ceea ce vreau, copilul lui si pe el, de tot, pe viata.

Citat:

Aa, o observatie: ai avut (si) mare noroc. Good for you. Altele, care sunt mai modest inzestrate cu noroc, tind sa faca alegeri mai bune pentru ele daca alegerile in cauza sunt facute la varsta adulta.

Noroc am avut ca m-am nascut in familia in care m-am nascut. Asta si-a pus amprenta pe felul in care vad viata si relatiile intre parteneri. Cunosc atatea femei care fac la varsta adulta greseli pe care eu nu le-as fi facut in adolescenta. Femei care cred ca pot schimba barbatii, ca el va face si va drege daca ele ii iubesc destul, femei care accepta sa fie tratate fara respect in speranta ca el se va schimba, etc. Eu din start am stiut ce vreau si ce merit, fara compromisuri. Nu cred ca e noroc ca m-am indragostit de sotul meu si el s-a dovedit a fi asa o persoana potrivita mie. Cred ca daca nu era conform standardelor mele nu ma indragosteam de el .

Citat:

Motivul din care nu mai pot sa dorm eu noaptea nu sunt, categoric, fetele de 16 ani care se indragostesc, cedeaza si, dupa o frumoasa poveste de dragoste, se casatoresc cu iubitul si au o familie si o viata de familie ca-n povesti (si eventual inceputurile lor romantice stangace devin folclor de familie de savurat cu nepotii la mese festive). Dar ce te faci cu in-between?

Dar si daca prima relatie nu merge, ce e asa rau in asta? Eu chiar nu mi-am imaginat ca asa va fi si nici nu mi-am dorit asta in mod special. Pur si simplu s-a intamplat. Dar si daca nu ramaneam impreuna tot as fi ramas cu aceleasi amintiri, despre o relatie frumoasa care pur si simplu nu a functionat. As fi pus-o in sertarul cu experiente si as fi vazut-o ca pe ceva pozitiv, ceva din care am invatat.

Citat:

...cum te asiguri ca ceea ce este acceptabil pantru tine (16 ani) se suprapune cu ce este acceptabil si pentru copil?

Aici intervine adevarata problema. Pentru ca trebuie sa te asiguri ca acel copil creste intr-un mediu care sa ii ofere o anumita viziune asupra relatiilor si asupra vietii. Eu nu cred ca un copil crescut intr-o relatie armonioasa, unde parintii se respecta si se iubesc, fuge la 12 ani sa faca sex prin wc-urile scolii cu colegii. La fel nu cred ca acest copil va tine cu dintii la virginitate dupa 16 ani daca a gasit un baiat pe care il iubeste si care raspunde corespunzator (dragoste si respect). Eu am mare incredere in fiica mea si cred ca am reusit sa ii aratam cum trebuie sa fie o relatie. Sotul meu o iubeste si o trateaza cu foarte mult respect si ar face orice pentru ea (si ea stie prea bine asta ). Cred ca probleme apar atunci cand adolescentele nu primesc suficienta atentie si dragoste acasa, o cauta in alta parte si daca nu stiu ce inseamna atentia si dragostea de calitate atunci se multumesc cu 'atentia' pe care o primesc de la baietii care se folosesc de ele. Sau cad in cealalta extrema si incearca sa protejeze exagerat virginitatea pentru ca nu au incredere, nu stiu sa conduca o relatie si dau virginitatii o atentie si o insemnatate mult prea mare.

Citat:

Aaa, si sa nu crezi ca am umblat mult dupa quote-urile astea. Sunt din rubrica de comentarii a 2 articole mari si late (din zeci de articole) a editiei on-line a revistei Cool Girl, care impreuna cu Bravo sunt revistele principale marketate spre segmentul de varsta 12-17 ani de pe piata romaneasca. DECI ESTE EXCLUS SA FIE CAZURI IZOLATE.

Nu pot decat sa ma oripilez ca o revista dedicata varstei 12-17 ani publica asa ceva. In Australia nici nu pot sa-mi imaginez asa ceva. Este vorba de minori si revista ar incerca sa ia legatura cu ei sa le ofere informatii despre serviciile de consiliere. Am ceva experienta in mental health ca sa vad ca fetele astea sunt copii traumatizati cu probleme foarte mari. Nu stiu ce procent reprezinta ele din po****tia 12-17 ani dar e foarte trist ca o revista publica asa ceva. In fara de faptul ca subiectele sunt total nepotrivte varstei, aici ar fi ilegal sa expui tineri de varsta asta la acest fel de topic.

Citat:

Ce le spui toantelor astora? Ca daca ele iubesc (doar iubesc! ele spun ca iubesc! pot fi contrazise?) e ok? Ca daca sunt iubite (s-ar lasa oare convinse ca nu sunt??!), e ok? Ca daca se simt pregatite (multe sustin ca sunt, se lauda), e ok? Ca daca vor, e ok?

Nu, fetele astea trebuie consiliate. Problemele lor sunt mult mai adanci si mult mai mari decat faptul ca fac sex cu cine apuca. Ceea ce fac ele nu este problema ci expresia problemelor pe care le au. Nu este boala ci unul din simptomele bolii. Nu cred ca ar ajuta sa le spui sa faca sex dupa 18 ani ci sa le ajuti sa castige self-esteem si self-respect.

[bird70]

Citat:

Probabil ai observat si tu ca noi am cam acaparat subiectul si l-am transformat intr-un debate despre sexualitatea la adolescenti.

De asta am ales sa iti raspund aici .

Citat:

De fapt, ceea ce m-a provocat pe mine a fost faptul ca tu, din paleta larga de raspunsuri la topic-ul in care o fata cerea sfat (daca sa isi inceapa viata sexuala sau nu, virgina si adolescenta fiind...majoritatea i-au tinut galerie, impingand-o sa o faca,chiar si in conditiile in care fata nu era sigura de relatie; e usor sa iei decizii cand e vorba de pasarica alteia, si strugurii sunt acriiiii)...in fine, din toata aceasta gama de raspunsuri tu m-ai ales pe mine sa ma anunti ca sunt 'foarte exagerata' pentru ca am avut curajul sa povestesc cu sinceritate experientele mele si sa ii expun fetei posibilitatea (reala) de a regreta decizia.

Pe mine la fata respectiva m-a deranjat faptul ca nu si-a inceput viata sexuala din cauza parintilor desi avea peste 19 ani. M-a deranjat ca a acceptat asa o intruziune in viata personala. Si am sfatuit-o sa o faca cand simte ea nu cand zic parintii.

Ce m-a facut sa iti raspund a fost faptul ca povestea ta este oarecum particulara si nu cred ca e genul de experienta care se aplica oricui. Tie ti-a lipsit un tata adevarat si cred ca asta este motivul pentru deciziile tale. Nu ma intelege gresit, te inteleg si te respect dar nu cred ca poti aplica experienta ta la modul general. Ca sa-ti dau un singur exemplu, eu nu as putea sa-mi imaginez sa fiu interesata sexual de un barbat cu 32 de ani mai in varsta ca mine, asta l-ar face cu 8 ani mai in varsta decat tatal meu. Dar asta este din cauza ca eu am o relatie foarte puternica si sanatoasa cu tatal meu si nu am cautat genul asta de atentie cand am devenit interesata sexual. Experientele din viata noastra isi pun amprenta foarte puternic pe felul in care gandim si actionam. Tu ai laudat fata ca nu s-a culcat cu iubitul ei. Mie mi s-a aparut irelevant faptul ca a facut-o sau nu, m-a socat motivul: interdictia parintilor.

[petronik]

waw..ce noroc au probabil fetele voastre sa discutati totul cu fetele voastre si sa nu fie nici o problema...eu daca as vorbi ceva cu mama...ea ncici nu vrea sa auda ca mi'as incepe viata sexuala...pe bune as vrea si eu o mama asa sa discut orice cu ea..

p3tronyka

[ErAs3R]

Toata lumea se intreaba de ce adolescentii isi incep viata sexuala la o varsta asa de frageda. Va spun eu cel mai simplu raspuns posibil: "De placere".

When ignorance reigns, life is lost.

[alina.n]

Si eu am o fetita mica si ma gandesc uneori de pe acum la acest subiect si modul in care va fi abordat la momentul respectiv...

Eu sau mai bine zis generatia mea am obs ca am fost crescuti oarecum mai pudic,nu prea se discuta acest aspect in familie.dar in ziua de azi altfel sta treaba,toate mijloacele mass media si nu numai prezinta acest "subiect "

Eu cred ca in ziua de azi adolescentii isi incep viata sexuala de curiozitate .





_______________



birth control condoms

[grati.ela]

Sserafioti, am salvat povestea ta...am fata de 11 ani care-mi spune ca simte ca intra la pubertate...a devenit mai nervoasa

"Invatatura din constrangere nu este facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna" Sfantul Ioan Gura de Aur