88 raspunsuri la acest subiect

[ane2]

Na ca eu sunt exceptie la 15 ani...eram impreuna de 2ani...si impreuna am ramas pana la 21 ....

A si inca o chestie voi o sa va bagati in relatiille lor?adica daca nu va convine de respectiva/respectivu le veti interzice sa mai fie impreuna?

Anita si Rachella -17.o1.2004
http://community.web...er/sugarbabe134

[descintec]

O sa deviez acum putin subiectul, dar el ramane deschis. Scriam si la topicul despre educatia sexuala de la copii de 4-12 ani de o carte care mie mi se pare ca ne poate veni in ajutor. Educatie sexuala pentru copii si adolescenti, Meg Hickling, Editura Humanitas. E fain ca autoarea are un car de experineta practica, adica a tinut pe viu cursuri despre sexualizare si sexualitate la copii de toate varstele, timp de vreo 20 de ani. Una din chestiile asupra carora insista e ca trebuie vorbit cu copiii de cand sunt mici, mici, trei-patru ani. Si mai ales sa nu ne amagim ca nu ii intereseaza daca nu intreaba explicit. Asta se refera la cei deja mai marisori. Chiar daca se arata jenati si incearca sa evadeze, sa se ascunda dupa glume sau bleah, ce scarbos. Locul ideal e masina, zicea ea, si drumurile lungi. Si copiii pe bancheta din spate, pt a evita privirile directe. Sau la pescuit intr-o barca sau facand ordine in garaj, cand se mai pot ascunde dupa lucruri :)

Mie cartea asta mi-a linistit una dintre spaime: ca le spun prea mult si poate prea explicit. Ca nu am avut povesti despre samanta din burtica sau alte abureli, ci desene si poze si tot felul de povestioare pe intelesul lor. Imi era de multe ori teama ca am luat-o pe aratura, dar se pare ca intuitia mea a fost OK.

D.

[descintec]

O chestie de care noi ne-am batut foarte, foarte recent: presiunea pe care o exercita baietii in general asupra fetelor. Cum rezolvam problema. Stim cu totii ca exista si ca e un fenomen de masa. Daca nu ma lasi sa fac stiu io ce, nu ma iubesti sau ne despartim. Sau cine stie ce alta forma de santaj sentimental. Maria a trecut prin asa ceva. De ce credeti ca cedeaza fetele? Fiindca de multe ori nu vor sa fac ceea ce li se propune. Am discutat cu Maria si fost pur si simplu usurata cand a gasit sustinere. Solutia cred ca o gaseste singura.

Am sa va spun care era teama ei: ca daca nu face ce e rugata, nu o sa aiba o relatie cu un baiat multa vreme. Si ca toti barbatii sunt la fel (Geeeeez! asta ii venise oarecum de la mama unei prietene. Nu personal, prin prietena respectiva!!). Si daca tot sunt la fel, trebuie sa te alegi: ori faci ce-ti cer ei si ai un iubit, ori ramai singura si fraiera (asta era concluzia ei).

Din fericire, Maria e copil istet si identificase problema. Cand am intrebat-o daca stie ce se intampla a spus clar: santaj si abuz sexual. Dar ii era greu sa se descurce cu asa o problema.

Intrebare: cum pregatim fetele pentru asa ceva. Dar baietii?

Mi-a fost greu tare sa scriu mesajul asta. Sper sa ascuta atentia mamicilor.

D.

[casandra]

Descantec, m-au trecut fiorii citind mesajul tau. La 12 ani astfel de dileme, copiii s-au schimbat de cand am terminat eu scoala se pare, din pacate eu nu m-am schimbat, ce o sa ma fac peste 8 ani cu un copil de 12 ani? Instinctiv, o sa ma port cu el ca si cum as fi eu la 12 ani, dar se pare ca nu e asa, ca ei la 12 ani au alte probleme, atunci cum, ca daca il tratezi ca pe un copil mai mare, te aventurezi, risti sa crezi ca el intelege mai multe decat poate...

[Adela99]

quote:

---

Originally posted by descintec


Intrebare: cum pregatim fetele pentru asa ceva. Dar baietii?

---

Spunandu-le sa faca doar ceea ce vor si simt, indiferent ce le spun baietii. Si daca vor fi parasite pentru asta probabil ar fi fost parasite si daca ar fi facut ceea ce au fost rugate sa faca.

Iar baietilor sa nu santajeze niciodata iar daca se intampla sa fie refuzati sa stie sa accepte fara sa condamne.

"Doar baietii sunt de vina, fiindca seara pe aleeei, ei spun ca dragostea-i de vina, iar noi credem ce spun ei. Doar baietiii...oooo...numai baietii ... oooo"
Va amintiti careva melodia asta? Sau eu sunt babeta?

[Donia]

quote:

---

Originally posted by Adela99

Spunandu-le sa faca doar ceea ce vor si simt, indiferent ce le spun baietii. Si daca vor fi parasite pentru asta probabil ar fi fost parasite si daca ar fi facut ceea ce au fost rugate sa faca.

---

Dar cum le spunem? La ce varsta incepem? La 10 ani? La 12? La 14?
E bine sa initiem o discutie "serioasa" sau sa pandim momentul in care sa aruncam un sfat?
Ca inteleg ca nu e bine sa asteptam pana intreaba, poate nu isi fac curaj sa ne intrebe, poate nu ne considera destul de deschise. Chiar as vrea sa va intreb, copiii vostri adolescenti discuta cu voi despre aspectele sexuale? Adica, au initiativa?

Legat de varsta la care fetele isi incep viata sexuala, cineva mi-a povestit ca a participat la un studiu facut pe fete din 8 clase de scoala generala din Romania, clasele a saptea si a opta. Doar 2 s-au declarat virgine! Asta era cam acum 4-5 ani. Vroiau sa faca studiul si la clase de liceu, dar dupa rezultatele din scoala generala, au renuntat.
Pai daca m-ar fi sarutat un baiat in clasa a saptea, cred ca as fi lesinat. Oare fetele se maturizeaza mai repede acum, sau au doar acces la mai multe informatii decat aveam noi?

[Julie]

quote:

---

Originally posted by casandra
[brLa 12 ani astfel de dileme, copiii s-au schimbat de cand am terminat eu scoala se pare, din pacate eu nu m-am schimbat, ce o sa ma fac peste 8 ani cu un copil de 12 ani? Instinctiv, o sa ma port cu el ca si cum as fi eu la 12 ani, dar se pare ca nu e asa, ca ei la 12 ani au alte probleme, atunci cum, ca daca il tratezi ca pe un copil mai mare, te aventurezi, risti sa crezi ca el intelege mai multe decat poate...

---

Nu cred ca ccc copiii s-au schimbat sau ca sunt altfel decat am fost noi. S-a schimbat poate peisajul, s-a usurat accesul la informatie, la mijloacele contraceptive etc; curiozitatile, instinctele si impulsurile eu cred ca sunt aceleasi ca pe ... "vremea noastra".
Ah, poate ca s-au schimbat parintii, in sensul ca sunt mai lipsiti de prejudecati vizavi de educatia sexuala :))))

Copiii sunt copii, unii se dezvolta fizic mai repede, unii mai incet. Noi, parintii, trebuie sa ii observam si sa le observam interesele si sa comunicam cu puii nostri cat mai deschis si sa ii facem sa inteleaga (sau sa nu uite) ca, daca cineva le vrea binele pe lumea asta, atunci acel cineva suntem in primul rand noi.
J.

[Adela99]

quote:

---

Originally posted by Donia

quote:

---

Originally posted by Adela99

Spunandu-le sa faca doar ceea ce vor si simt, indiferent ce le spun baietii. Si daca vor fi parasite pentru asta probabil ar fi fost parasite si daca ar fi facut ceea ce au fost rugate sa faca.

---

Dar cum le spunem? La ce varsta incepem? La 10 ani? La 12? La 14?
E bine sa initiem o discutie "serioasa" sau sa pandim momentul in care sa aruncam un sfat?
Ca inteleg ca nu e bine sa asteptam pana intreaba, poate nu isi fac curaj sa ne intrebe, poate nu ne considera destul de deschise. Chiar as vrea sa va intreb, copiii vostri adolescenti discuta cu voi despre aspectele sexuale? Adica, au initiativa?

---

Vorbesc doar din experienta, din pacate n-am citit cartea recomandata de descintec (inca, incerc s-o gasesc), eu am "profitat" de fiecare moment, inconstient (acum cand ma uit in spate)si probabil instinctiv. ca de pilda cand ne uitam la un film, discutii despre prieteni, prietene de ale mele, de ale lui ... De la ce varsta? Nu cred ca am avut in cap varsta ci fiecare situatie in sine ... Nu cred nici ca trebuie sa asteptam sa ne intrebe, poate nu o fac, dar cred ca observam pe ei ca vor sa intrebe, ca se gandesc la ceva, si apoi punem noi o intrebare care duce la o discutie care dupa parerea mea nu trebuie sa fie prea "serioasa", ci mai bine mai multe discutii mai marunte care pana la urma acopera tot spectrul. Asa cum deja de la patru ani vorbim cu ei despre pedofili, cu toate ca nu le spunem chiar pe nume dar ii avertizam sa nu mearga cu strainii si nici chiar cu persoane cunoscute in cautarea unui catel ratacit in padure, sau mai stiu eu ce...asa putem discuta cu ei si despre sex si sa stie ca sexul e ceva frumos si nu rusinos (chiar daca nu te casatoresti cu cel cu care debutezi, sexul nu e sport ci un fel de ati manifesta dragostea, deci o faci cu o persona pe care o iubesti(la momentul respectiv).
Apropo de sport, aici de pilda se practica (la varste un pic mai avansate - 20-23 ani) sa ai un partener numai pentru relatii sexuale, pana gasesti pe cineva cu care vrei sa extinzi relatia (fenomen intalnit de fapt la toate varstele, dar nu incep direct cu o relatie de genul asta).

Al meu vorbeste cu mine despre sex (nu neaparat despre sex ci mai mult relatii, sentimente deci implicit se ajunge si la sex), ia initiativa discutiilor, nu a inceput viata sexuala, nu are o prietena stabila, e doar la stadiul de simpatii trecatoare.

[descintec]

quote:

---

Originally posted by Adela99

quote:

---

Originally posted by descintec


Intrebare: cum pregatim fetele pentru asa ceva. Dar baietii?

---

Spunandu-le sa faca doar ceea ce vor si simt, indiferent ce le spun baietii. Si daca vor fi parasite pentru asta probabil ar fi fost parasite si daca ar fi facut ceea ce au fost rugate sa faca.

---

Adela ai dreptate. Spunandu-le. Nu o data, de doua ori, de mii de ori, cu exemple daca se poate. I-am luat Mariei o carte saptamanile trecute. Dramele adolescentei, George Mihaita. Scrisori ale adolescentior, adresate lui pe vremea cand era redactor la revista Salut. O carte dura, am ezitat daca sa i-o dau sau nu. Pana la urma i-am dat-o, dar stau langa ea cand citeste si o ajut sa inteleaga. Alfel se umple de spaime si ajunge la 'toti barbatii sunt porci' :)) Oricum primul impuls a fost sa dea cu cartea de pereti dupa primele pagini :)

Trebuie invatate ca nu e drama ireparabila sa se desparta de un baiat. Ca se poate trece destul de usor peste. Sa nu idealizeze. Si mai trebuie invatate sa isi gaseasca micilele lor bucurii. Sa invete sa se simta bine cu ele insele.

Cred ca la un moment dat apare si presiunea din partea grupului. Fetele din jur au prieten, se dau 'mature'. Nimeni nu vorbeste despre ce implica asta, felete se lauda, pluseaza.

Ma mai gandesc ca fetele care cauta cu disperare sa aiba prieten si care cedeaza presiunilor acestuia sunt si cele care nu primesc destula afectiune acasa. Cauta subsitut tatalui. Asta cred ca o explica mai bine Karmen :)

quote:

---

Iar baietilor sa nu santajeze niciodata iar daca se intampla sa fie refuzati sa stie sa accepte fara sa condamne.

---

Sunt invatati baietii asta? In general invatam copiii cum sa se protejeze. Mai putin cum sa ii respecte pe ceilalti. Nimeni nu se gandeste la propriul copil ca la un posibil agresor. Nu cred ca ar trebui scapat din vedere aspectul. Un baiat trebuie sa constientizeze ca atunci cand cere insistent, cand santajaza o fata devine agresor.

D.

[descintec]

quote:

---

Originally posted by Julie


Nu cred ca ccc copiii s-au schimbat sau ca sunt altfel decat am fost noi. S-a schimbat poate peisajul, s-a usurat accesul la informatie, la mijloacele contraceptive etc; curiozitatile, instinctele si impulsurile eu cred ca sunt aceleasi ca pe ... "vremea noastra".
Ah, poate ca s-au schimbat parintii, in sensul ca sunt mai lipsiti de prejudecati vizavi de educatia sexuala :))))

---

nu s-au schimbat, de acord. Tot ca pe vremea noastra :)

quote:

---

Copiii sunt copii, unii se dezvolta fizic mai repede, unii mai incet. Noi, parintii, trebuie sa ii observam si sa le observam interesele si sa comunicam cu puii nostri cat mai deschis si sa ii facem sa inteleaga (sau sa nu uite) ca, daca cineva le vrea binele pe lumea asta, atunci acel cineva suntem in primul rand noi.
J.

---

Principala problema, tot ca pe vremea noastra, e ca fizic se maturizeaza mult mai repede decat emotional. Si trebuie invatati sa constientizeze si sa se descurce cu asta.
Da ultima fraza, hmmm, cand mi-o servea mama nu faceam decat sa imi dau ochii peste cap. Mi se rupea mie de ce credea ea ca e 'binele meu'. Nu facea decat sa ma inchida imi mine, sa ma ascund in asa fel incat sa-mi pot hotara singura 'binele'.

E deja un cliseu asta cu sa ii asculti, sa ii observi, sa comunici. E greu de pus in practica, e chestie de nuante, de intuitie. Limbajul lor, capacitatea de a exprima ce simt, de a constientiza sunt limitate.

D.