quote:
Originally posted by Irina-Claudia
De fapt incerc si sa profit de experienta celor cu copii mai marisori
si sa va intreb cum reusisti sa stapaniti anumite razvratiri ale copiilor vostri. De exemplu Ioana de la un timp nu mai vrea la biserica. Desi o impartasim la 2 saptamani de obicei si in jurul ei
cred eu e o atmosfera de credinta , nu mai vrea si pace.
Dati-mi solutii, poate eu sunt exagerata....
Eu nu cred ca esti exagerata
.
Nu am copii mai mari, baiatul meu abia are 3 ani si 4 luni, si inca nu am ajuns la faza cu razvratirea. Eu ii impartasesc in fiecare duminica, acum s-au invatat singuri ca atunci cand bate clopotul, iesim pe usa si mergem repede sa ne impartasim.
Noi am incercat cat de cat sa mentinem o altfel de atmosfera si acasa, adica avem icoane cu sfintii lor ocrotitori, mai vorbim si cu ei(atunci cand fac rele ii duc la icoana cu sfantul lor si ii cert, sau spun ca Maica Domnului se intristeaza cand nu asculta), ascultam muzica bizantina din cand in cand, avem o candela aprinsa, lucruri din astea care sa ii obisnuiasca cu sfintii, preotii, muzica cantata.. Asa nu li se mai pare ciudata atmosfera din biserica si accepta sa mergem la impartasit stiind ca face parte din ritualul de fiecare duminica.
Poate pe fetita ta o influenteaza ceva/cineva. Poate la gradinita a ras cineva de ea cand a spus ca se imparasteste, sau daca ai bunici care nu sunt asa credinciosi, ma gandesc ca de la ei a auzit/perceput ceva.. Cei mici sunt tare sensibili la cuvinte, impresii..
Trebuie sa-i explici tot timpul ce se petrece in timpul slujbei, eu le spun mereu, "acum e Crezul" sau "acum e Tatal Nostru, hai sa fim atenti, sau sa spunem si noi", la epicleza am incercat sa-i spun lui Codrin ce se petrece acolo,
el e mirat, abia asteapta sa vada ce se intampla in altar, dar sta cuminte..
Noi am avut probleme cu fetita, ca nu voia cu nici un chip sa stea in biserica, voia afara la joaca, dar acum vad ca s-a mai potolit. Asa cum spune si adita, si noi mai stam cu ei afara, mai intram, desi as vrea sa-i tin mai mult inauntru.. in limite totusi, sa nu deranjeze pe ceilalti.
Incerc sa-i fac sa inteleaga ca acesta este un mod de a trai, asa cum in unele familii in weekend este barbecue, la noi e slujba de duminica si tot ce tine de ea.
Duminica asta, preotul de la biserica de langa casa noastra, ne povestea de un baietel care venise cu mamica lui sa se impartaseasca, si care inainte de a deschide cu gurita, a intrebat cu frica pe preot daca o sa-i taie limba
Adriana, mamica lui [cavaler]Codrin si a[8**]Olgutei