246 raspunsuri la acest subiect

[nelia]

Dana, las-o mai moale cu cartile si cu cititul, daca vrei sa le iubeasca vreodata in viata. Si eu sint fan carti si lectura a fost baza in copilaria, adolescenta si in prima tinerete... nu stiu ce m-as fi facut, nu stiu ce as fi devenit fara cartile mele si lumea din ele. Tudora se pare ca ma mosteneste (zic asta pentru ca eu cred ca si ceva nativ, desi gusturile se mai si cultiva pe parcurs - sotul tau citeste!?!), sta toata ziua cu cite o carte in mina si vorbeste cu pozele si arata cu degetelul si asta inca de la 10 luni! Sint tare mindra, recunosc, cind o vad imi creste inima. Agata iubeste cartile, ii plac, le respecta... daca ar avea si rabdare sa stea mai mult de 5 minute sa se uite pe ele ar fi si mai bine! In schimb - spre deosebire de cea micuta, pe care nu o prea atrag aventurile sportive, e mai fricoasa zic si, prudenta zice sotul - e un talent in tot ce e miscare fizica: patinaj, gimnastica, dans, inot... cred ca de oricare s-ar apuca le-ar face bine. Un talent in sensul ca se misca bine si are o inteligenta motorie peste medie, asa a fost de mica, nu ca ar avea un talent adevarat la vreuna dintre activitati.



Deci, vreau sa spun, ca fiecare copil e unic, nu trebuie sa compari pe una cu cealalta. Si la activitati nu te duci ca sa fii buna (te inteleg, pentru ca stiu care e mentalitatea de acolo, dar ai fost aici si ai vazut cum fac oamenii sport, pentru corpul si placerea lor, nu pentru performante), ci ca sa te simti bine.



Nici mie nu-mi place ca faci diferenta atit de mare intre copiii tai. O mama ar trebui sa fie impartiala si sint sigura ca, daca te uiti cu atentie in tine, vei gasi resursele sa fii pentru amindoua mama de care au nevoie fiecare in parte. Nu se poate sa fie altfel, e inscris in codul genetic al mamelor!



In legatura cu lectura... in viata mea am intors spre lectura cel putin 6 oameni si sint tare mindra de acest lucru, iar ei imi multumesc de fiecare data. Dar nu e usor! Si nu se face cu forta! Poti sa o fortezi sa se spele pe miini, sa se spele de dinti, sa manince sanatos... dar nu sa citeasca carti din placere! Eu cred ca singura solutie ca sa o faci sa citeasca (nu e obligatoriu sa si reusesti, dar tinind cont de miza, eu zic ca merita) e tot in tine. Daca tie ti-a placut si iti place atit de mult a citesti, trebuie sa gasesti in tine modalitatea sa transmiti spre ea aceasta dragoste fata de carti. Dar aici ne lovim de problema de la inceput: dificultatea ta in a-ti exterioriza sentimentele!

Pot sa-ti spun cum procedez eu in aceasta privinta, doar la nivel de modalitate, de sfat, nu ca litera de lege, sint convinsa ca exista alte zeci de metode mai bune de a introduce cartile si lectura in viata unui copil, om... Eu am inceput prin a le invata pe fete sa respecte cartile: orice se strica, se arunca, se rupe, nu e o problema, ne pare rau, dar trece. Nu si cartile! Ele sint de nepretuit, nu se rup, nu se murdaresc, nu se uda, nu se tin pe jos, nu se indoaie paginile. Apoi am creat ritualuri legate de carti: momente din zi, cind, pentru placerea noastra si pentru relaxare, luam cite o carte si o rasfoim impreuna, citim, vorbim despre personaje, incercam sa intram in lumea din carte. Intotdeauna incep prin a citi titlul si autorul! E foarte important! Copilul trebuie sa stie ca lumea din carte e lumea celui care a scris-o, ca luind cartea in mina i se permite de catre acesta sa intre in lumea lui imaginara si fantastica, dar ca apoi, e liber si chiar indicat, sa-si creeze paralel cu lumea din carte, propria lui lume, propria lui poveste (ia spune, tu ce ai fi facut? Sau care personaj ti-ar placea sa fii? De ce?) La noi s-a impus deja legea cartilor, daca eu nu am putere sau chef, nu scap de fete, care trag de mine, de noi, fiecare cu cartea si virsta ei. Putem amina alte activitati, putem sari alte ritualuri, dar nu cel legat de carti. Seara, in pat, nici una nu poate adormi, pina nu trecem prin lumea unei carti. Daca nu e timp, macar la nivel de poze, de comentarii pe marginea lor. Iar dupa ce stingem lumina, inventam noi povesti. Sau le povestim pe cele stiute, fiecare adaugind ce-si aduce aminte, lasind ca lumea creata de noi pe marginea celei din carte sa se interpuna liber.



CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

foto 1 - foto 2 - foto 3 - filmulete

[lorelaim]

Dana-d; am tot stat de o parte si m-am tot codit sa-ti mai scriu... sau ba... Iaca imi iau inima in dinti si-ti scriu, ca mai am vreo cateva minutele pana se scoala mandruta mea.
Tu trebuie sa lucrezi cu tine insati inainte de toate! Trebuie sa-ti cladesti un respect de sine SOLID! (beton armat!) Eu personal iti recomand o carte care mie mi-a placut si zic ca are idei de f mult bun simt si te "lumineaza": "Cei 6 stalpi ai respectului de sine" de Nathaniel Branden (a aparut tradusa in Ro in 1996).
Tu stii care sunt cele trei pers cele mai importante in viata mea? ME, MYSELF and I! De ce? Pt ca eu trebuie sa fiu sanatoasa fizic si psihic ca sa pot darui nu numai dragoste neconditionata copilului, dar ca sa fiu de-asemenea provider (vreo 20 de ani de-acum incolo nu prea vreau sa ma gandesc ca as putea sa ma imbolnavesc, etc). Eu am invatat sa gandesc egoist-constructiv. Cred ca fiecare avem, intr-o masura mai mica sau mai mare, de lucrat un picut cu noi insine - dar este firesc. Evoluam permanent, crestem (si noi induram chinurile maturizarii continue), ajungem la un apogeu si dupa aceea incepem sa o luam usor "in jos". Chiar si pe panta de coborare trebuie sa invatam sa mergem lin fara sa ne impiedicam. La orice varsta invatam... si nu numai din carti! Chiar copiii nostri ne dau lectii de viata! (cel putin a mea m-a invatat sa nu mai fiu asa sloboda la gura :-))
Nu-ti fie teama sa fii buna si indulgenta cu tine insati. Esti mai plinuta... Ok - care-i baiul? Esti frumoasa pt ca te iubesti asa cum esti! Accepta-te si iubeste-te si sa vezi cata incredere in tine o sa ai: pt ca esti impacata sufleteste cu tine, pt ca esti multumita de viata asa cum e, pt ca nimeni si nimic nu o sa te mai faca sa te indoiesti de tine.
Pe micutele tale nu mai incerca sa le modelezi cum crezi tu ca e bine din punctul tau de vedere - ca nu faci decat sa creezi frustrare si furie. Incearca sa le cunosti cu adevarat si sa vezi cum poti colabora cu ele. NU pune "etichete" - un copil nu e "rau", "incapatanat", etc. Daca tot ai sa-i repeti aceste lucruri... intr-o zii se va intoarce impotriva ta... si-ti va spune: "fac asta pt ca sunt RAU"...
Invata sa-ti cunosti copiii!
Multa bafta,
Lorelai
P.S. Undeva de-a lungul conversatiei virtuale se pomenea de faptul ca vrand-nevrand avem tendinta de a repeta modul in care ne-au crescut mamele/parinti... chiar daca nu ne place... La animale se numeste fenomenul de "imprimare"... Sunt lucruri "imprimate" undeva pe creierul nostru... si nu cred ca le putem sterge... dar le putem prelucra in favoarea noastra.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by dana d

Tatal meu imi spunea mereu sa ma impun dar nu cu zbirul sau cu bataia. Dar cum? Cum facea el de numai imi arunca o privire si eu ma conformam?

---

Pentru ca cineva sa te stapaneasca dintr-o privire, e nevoie ca mai intai sa-ti franga vointa. Pentru a frange vointa unui copil si a-l face sa te asculte doar dintr-o privire, e suficient sa-l manipulezi si sa-l ameninti cu retragerea iubirii foarte devreme, iar acel copil va deveni repede foaaaaarte maleabil... si la maturitate se va sterge pe jos cu el, din pacate... Eu cred ca tu trebuie sa fii mandra de tine ca tu nu ai recurs la asa ceva pentru a o controla pe fata ta si sa te bucuri pentru ea, ca isi defineste propria ei personalitate. Pentru ea e bine.

quote:

---

Ei n-au fost niciodata in situatia sa ne impuna respect pentru ca ne-am nascut respectandu-i

---

Tu chiar crezi asta, ca voi ati avut "samanta buna" si fata ta are "samanta rea" si explicatia e atat de simpla?

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre



************************************************

Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

[Sabina]

Miss Parker, exista oamewni care impun respect fara frica.nu trebuie sa generalizam.

Nu cred ca se naste cineva respectand parintii, dar cred ca exista parinti care au un asemenea caracter incat se impun fara probleme.Asa era socrul meu, nu era dur, nu era rece, pur si simplu era o personalitate, il respectai de la prima vedere.

---

Sabina si Sofia Galagia





Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[roxanal]

eu personal nu cred ca din carti poti sa-ti gasesti un ajutor in a te regasii...eu cred ca totul trebuie sa vina din tine, sa ai puterea sa recunosti si Dana a avut-o, ca ceva nu este in regula cu tine...dar trebuie sa aiba puterea si sa analizeze ce nu merge si ce ar trebui schimbat pe ici pe colo...ceea ce este teribil de greu...cel mai usor este sa te complaci in aceeasi balta, sa faci schimbari minore care sa te "ameteasca" o perioada, cu gandul ca uite, ai facut ceva...ci sa faci schimbari radicale, care o sa zguduie din temelii toata viata ta...Dana, no offence, totul la tine4 acolo trebuie schimbat, inclusiv relatia cu sotul tau..iti dai seama ca fetele tale vad tot? sau ca inteleg, cghiar daca la alt nivel decat tine..dar fiecare cu o acuratete care te-ar mira...si sunt mult mai aproape de adevar decat esti tu , in negarea ta...eu iti doresc mult, mult succes, esti pe calea cea buna

tati si printesele : http://thumb0.websho...00KuUueE_th.jpg
nasterea Ioanei Teodora : http://forum.desprec...?TOPIC_ID=87474

[lorelaim]

Dana_d: pur-si-simplu ai "clicat" (te-ai potrivit ca personalitate) cu cea a parintilor tai :-) Si eu la fel - in cazul meu - in special cu tata (eram in 99% pe aceeasi lungime de unda cu el). Din pacate nu reusim intotdeauna sa "clicam" cu copii nostri... si poate nici cu partenerii nostri de viata...
Tata a fost un om care nu a ridicat tonul NICIODATA (nici macar nu i-a trecut vreodata prin gand sa ne loveasca!) si totusi aveam atata drag de el ca nici nu puteam concepe sa nu-l ascult... Nu am o explicatie clara de ce... Mama, o fire mai exploziva si mai nervoasa, lucra enorm de mult - vroia intotdeauna sa fim "ca scosi din cutie" (tata o ajuta intotdeauna). Eu consider ca mama a fost (si din pacate mai este) extrem de exigenta cu sine si cu cei din jur. Exagerata de-a dreptul cu ordinea si curatienia - perfectionista pana in maduva oaseleor... Ceea ce nu "clicheaza" cu mine de loc... Dar - din dragoste - pe la 10 ani am inceput sa-mi sterg praful in camera fara sa-mi spuna nimeni. Si usor-usor m-am straduit sa ajut cat am putut eu de mult (si mai ales cat mi-a dat ea voie - ca vezi Doamne - eu nu faceam treaba la nivelul cerut :-)) in casa. La fel si fratele meu. tata intotdeauna ne spunea: "cu cat o ajutam toti pe mami sa termine mai repede treaba, cu atat suntem toti liberi si putem sa iesim (la un film, o plimbare, o excursie, etc)". Nu stiu ce sa zic... a fost un fel de cultivare a empatiei... ajutor din dragoste...
Eu zic ca dragostea face minuni...
Roxanal: "eu personal nu cred ca din carti poti sa-ti gasesti un ajutor in a te regasii" - eu zic ca in carti poti gasi alt mod de a privi o situatie si de a solutiona o problema. Asa cum in aceasta conversatie virtuala fiecare am gasit idei bune - asa si intr-o carte gasim idei pe care le putem aplica pt a ne regasi pe noi insine.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

[zenon]

Dana, n-am zis niciodata ca le vrei raul. Constient, nici un parinte normal nu vrea raul copilului lui. Dar am mai zis, sint resorturi ascunse, inconstiente care actioneaza uneori. Si incercind sa facem binele (cum am crede noi) iese rau.

[zenon]

quote:

---

Originally posted by dana d
Pana la urma din copii tinuti in scurt au iesit oameni mari iar acum tendinta este sa iasa oameni cat mai mici in caracter si moralitate, din ce in ce mai multi oameni fara caracter si fara valori morale.

---

Parerea mea e diferita. Inainte erau oameni dresati: de asta spun ca as trimite poporul roman la terapie. De 18 ani se poarta ca un bezmetic, fara tinta si fara frina: a disparut frica si nu avea responsabilitatea inoculata. Nu mai e biciul, sintem liberi. Ori nu e asa.
Ar trebui introduse ore de educatie civica in scoala. Ar trebui ca la orele de religie sa fie invatati cu adevarat iubirea si respectul de celalalt, nu frica de un Doamne-Doamne razbunator cum am auzit ca se face in prezent.

[nelia]

Zenon, pai de ce ar trebui? Societatea, poporul e format din indivizi si educarea unui popor porneste de la aceasta entitate. Individul traieste in familie, acolo se naste, acolo se formeaza baza personalitatii sale. Deci toate principiile tale trebuie aplicate si folosite acolo unde traiesti si daca fiecare individ ar primi o educatie satisfacatoare acasa, lumea ar fi mult mai buna decit e astazi. Stiu ca anturajul poate strica ce s-a construit acasa, dar daca stim sa le inoculam copiilor nostru un sistem de valori solid, un respect fata de propria persoana pe baza caruia sa poata respecta pe ceilalti si suficienta incredere in fiinta si fortele lui care sa nu fie zdrobita la influentele din afara... eu zic ca am facut destule pentru viitorul adult si, deci, pentru poporul si societatea respectiva.

Si sint de acord cu tine in privinta libertatii, numai ca as vrea sa te intorc un pic la definitia filozofica a conceptului de libertate: esti liber sa faci ce vrei atita timp cit nu ingradesti prin actiunile tale libertatea celuilalt! Si, dupa parerea mea, libertatea este strins legata de responsabilitate. Si cum noi purtam raspunderea pentru copiii nostri, cel putin pina cind devin adulti (chiar si felului in care ajung la acest statut) cred ca trebuie sa ne impunem in educatia copiilor nostri. Modalitatea o gaseste fiecare, e diferita de la copil la copil, de la familie la familie sau de la cultura la cultura. Dar impunerea e necesara! Copiii au nevoie de limite, le cauta, le cer, pentru ca altfel deruta lor e mare in fata imensitatii neintelese a vietii! E o chestiune de respect sa le oferim copiilor nostri sansa de a beneficia de un parinte solid, consecvent, stapin pe situatie si bine ancorat in realitate.



CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA

foto 1 - foto 2 - foto 3 - filmulete

[zenon]

Nelia, sint perfect de acord ca o societate e formata din indivizi, indubitabil. Care individ se formeaza in familie. Dar vezi tu, sint prea putini cei care au avut niste parinti ace nu s-au ghidat dupa principiul: "Eu te-am facut, eu te omor.". Era un principiu de baza al "educatiei", stim toti. "Bataia e rupta din rai" e iarasi tare pretuit, sau "unde da tata creste." etc, etc...(dana, nu e vorba de tine, doamne fereste). Vedeam la scoala cum parintii nu aveau curajul sa ia atitudine fata de profesori imbecili care-i dadeau pe elevi cu capul de tabla. Ce parere isi face acel copil despre autoritate? Ce parere va avea el despre lume si viata cind se simte abandodant de parintii lui in fata oricarui strain mai autoritar? Daca urli mai tare ai sanse sa cistigi, nu?
Cam asta e societatea romaneasca astazi: a disparut frica si n-a ramas nimic in loc. Daca erau principiile morale atit de bine inradacinate cred ca Romania ar fi fost in alta parte. Din pacate nu e. Si e momentul sa nu mai infrumusetam atita trecutul, ca nu avem de ce.