156 raspunsuri la acest subiect

[myrrha]

Nu, nici intr-un caz nu puteam spune ca ii consider dusmani pe cei de alta credinta cu mine. Analizam diferitele ipostaze ale iubirii, si ma gindeam ca daca pt seamanul tau sau pt dusmanul tau iti e usor sa iti dai seama ce ai de facut, ce te faci cu un chinez din partea cealalta a globului, pe care nu-l simti nici ca prieten, nici ca dusman.

A iubi inseamna mai mult decit a accepta. Acceptarea instaleaza separatie (eventual cu sentimente de superioritate), in timp ce iubirea inseamna compasiune si intelegere, dialog.

A accepta pe cineva asa cum e mi se pare o formula dubioasa. Cum e cineva? Si cum ai putea accepta pe cineva altfel decit e? Nu cumva formula asta vrea sa spuna sa accepti un statu quo, si la tine si la el, o stagnare, un paralelism, o lipsa de dialog de fapt?

In problema religiilor eu cred ca un singur lucru nu trebuie sa facem: sa le amestecam. Sa luam de la fiecare ce ne place sau ne convine. Asta e marea primejdie, de care trebuie sa ne ferim inaintind pe drumul nostru in mod onest, adica verificind neincetat cit sintem de coerenti in noi, unde sint fisurile, unde sint contradictiile. Nu putem trai in contradictie.

[myrrha]

quote:

---

Originally posted by impreuna
Biserica exista pentru a fi un sprijin pentru credincios si nu un motiv de dezbinare!
Fiecare are dreptul sa aleaga biserica/religia care simte ca il ajuta sa se apropie de Dumnezeu, fara a-i judeca si discrimina pe ceilalti.
Relatia om-Dumnezeu este personala si profunda, dar daca doar faci parte dintr-o biserica/religie si nu ai aceasta relatie cu Dumnezeu, acest lucru nu te mantuieste, indiferent din ce biserica faci parte.
Parerea mea.

---

Sint de aceeasi parere.

Apropo de intilniri intre culturi si religii, mi s-a parut teribil de interesant ce mi-a povestit un coleg de-al meu, catolic si filipinez, despre catolicismul din Malaezia - cit de greu le este preotilor catolici sa le predice despre Iisus, mielul lui Dumnezeu - pentru ca ei nu stiu ce sint alea oi, sau despre piine, cind ei fac doar un fel de turte de orez... Malaezia e catolica, dar poti intilni credinciosi care vorbesc mai cu drag, pe intelesul lor, despre porcul lui Dumnezeu, caci mielul e un cuvint gol, care nu inseamna nimic pentru ei...
Cum se poate predica crestinismul cind este nevoie si de traducere culturala, pe linga cea propriu-zisa?

Intrebare dificila: ce parere aveti despre misionarism si prozelitism?
Sint in spiritul crestin?

[conchita]

quote:

---

Originally posted by impreuna
Indiferent de religie, Dumnezeu este acelasi

---

scuze, nu mi-e clar ce vrei sa spui. Dumnezeu este Unul, da, indiferent in ce cred toti cei care au o religie pe lume, dar Dumnezeul tuturor religiilor nu este acelasi. eu nu cred ca Dumnezeul crestin este ceea ce inteleg musulmanii, de exemplu, despre Dumnezeu. nu-mi identific Dumnezeul relevat de religia crestina nici in buddhism, alt exemplu.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Elena
mi-e greu sa-mi imaginez cum poti sa iubesti un om si totusi sa nu-l accepti....

---

am asteptat sa vad ce iti raspunde Myrrha, sa fiu sigura ca am inteles cum trebuie ce spune ea despre acceptare si constat ca, desi am fost entuziasmata de subtila ei observatie initiala :-), am inteles cu totul altceva. cu alte cuvinte, sunt perfect de acord, dar din cu totul alte motive, cum ar fi: acceptarea include si un sambure de aprobare, or nu poti sa accepti in sensul de sa aprobi pe cineva care, fiind fiinta umana, implicit e si fiinta pacatoasa. e ca si cum ai subscrie la pacatele respective. iubirea crestina asa cum o inteleg eu din invatatura lui Iisus este lipsita de judecata in sensul ca se lipseste de judecata pur si simplu. eu imi iubesc semenul din principiu, ca daca e sa il iau la bani marunti si sa vad daca merita, n-as avea nici un motiv de dragoste. porunca e sa ne iubim aproapele (nu sa-l acceptam) ca pe noi insine. deci, asa cum, cand ne gandim la propria persoana, nu facem o alegere constienta si rationala sa ne iubim, asa e si cu aproapele. asa ne iubeste si Dumnezeu pe noi, in afara pacatelor noastre. e tarziu, scuze daca nu-s coerenta, simt ca am inteles perfect despre ce e vorba, dar nu-mi gasesc cuvintele. pe scurt, acceptarea e una, iubirea crestina de aproapele e alta. poti sa accepti fara sa iubesti si e chiar musai sa iubesti in afara acceptarii, adica a judecatii (de valoare) si a ratiunii.

am si un exemplu: poti sa iubesti un prieten, dar sa nu il (mai) accepti in ruptul capului (nepotrivire de caracter, de principii, etc). asta inseamna ca deja ori il iubesti mai putin, desi inca il iubesti, ori ai inceput sa-l iubesti mai mult pentru ca te-ai distantat de el, indepartandu-ti totodata mintea din scaunul de judecata al nepotrivirilor dintre voi. mie mi s-a intamplat fenomenul...

mai spusese impreuna ceva despre faptul ca ne vom intalni in rai mai multe religii si voiam sa cer lamuriri suplimentare, ca nici pe-asta nu o inteleg. adica e okay sa te afli in nu conteaza orice religie, ca tot te mantuiesti? inclin sa cred ca asta e fals. este imposibil sa spui ca toata lumea are dreptate, e ca si cum ai afirma pe dos ca nimeni nu are dreptate. singura cale de mantuire este Iisus, El insusi a spus-o. cum poate sa aiba dreptate si Iisus si Visnu in acelasi timp?! uof, epoca relativismului si a tolerantei, o sa incep sa nu mai sufar cuvintele astea doua.

[Elena]

quote:

---

Nu, nici intr-un caz nu puteam spune ca ii consider dusmani pe cei de alta credinta cu mine.

---

o.k., ma gandeam eu ca nu poate fi asa !

quote:

---

A iubi inseamna mai mult decit a accepta.

---

Corect! fara nici o indoiala ! dar totusi iubirea implica acceptarea intr-o oarecare masura, de acord sau ?

quote:

---

Acceptarea instaleaza separatie (eventual cu sentimente de superioritate),

---

DE ce instaleaza separatie ? eu din contra, vad ca instaleaza dialog. Uite,nu mai departe de ce facem noi acum: eu te accept pe tine, persoana care este in spatele nickului myrrha (inclusiv alegerea ta in credinta) si TOCMAI de aceea port un dialog cu tine :)) daca nu te-as "accepta ca om", nici n-as sta de vorba cu tine :))
Eu cred ca din contra, ne-acceptarea naste superioritate.

A fi tolerant sau a accepta un om NU inseamna sa fi automat de acord cu dogma/credinta/religia lui !!

Mai la inceputul acestui subiect, Conchita a dat o definitie foarte frumoasa tolerantei si eu nu vad nici o urma de superioritate in aceasta definitie:
ce anume e toleranta?
din punctul meu de vedere este sa accept cultural diferentele fara sa imi fie teama sau sa fiu oprita de la a-mi afirma la randul meu identitatea, afinitatile sau idiosincraziile. adica nu cred ca sunt intoleranta daca spun ca nu ma identific unei dogme sau alteia. dogma-i dogma, omu-i om. cu alte cuvinte, ii iubesc pe catolici, fara sa ma convertesc la catolicism ca sa dovedesc sentimentul :), idem cu restul cultelor, religiilor. mi-e greu sa inteleg de ce nu putem fi numiti toleranti si cand ne afirmam diferentele, nu numai punctele comune? tolerant esti si-atunci cand nu iubesti deloc o dogma, dar te duci sa aperi dreptul dogmaticilor respectivi de a se exprima, manifesta, exista.

quote:

---

A accepta pe cineva asa cum e mi se pare o formula dubioasa. Cum e cineva? Si cum ai putea accepta pe cineva altfel decit e?

---

Eeeeexact ! cum ai putea accepta pe cineva altfel decat e ??? :))
Hai sa luam un exemplu concret: sa zicem ca eu sunt popeasca-protestanta; tu spui ca nu poti sa ma accepti ca om, de teama sa nu cumva sa incepi sa-mi accepti si credinta, dar totusi tu ma iubesti crestineste.....te intreb si eu ce inseamna pentru tine, practic, sa NU ma "accepti ca om" ?

_________________________

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

[Elena]

quote:

---

poti sa accepti fara sa iubesti si e chiar musai sa iubesti in afara acceptarii, adica a judecatii (de valoare) si a ratiunii.

---

Conchita, cred ca am inteles ce vrei sa spui si trag concluzia ca noi ne-am poticnit de fapt la chestiuni de semantica :)), pentru ca nu pot decat sa fiu perfect de acord cu tine cu ce ai scris mai sus.


EDIT: Banuiesc ca aceeasi neintelegere este si in cazul discutiei mele cu myrrha ; cand am spus ca o accept ca om si chiar vreau sa dialoghez cu ea, in nici un caz NU am spus asta cu superioritate, ca si cum eu as fi "mai buna decat ea, sac-sac", cum ai spus tu ceva mai tarziu. Sper ca s-a inteles asta.
_________________________

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

[conchita]

Elena, eu tot de superioritate cred ca e vorba. cand accepti, te situezi in pozitia directorului la care vine secretara dupa parafa: "ma acceptati asa cum sunt, toa'su director?" si el zice da ori ba.

e ciudat cum ne suna diferit in ureche cuvintele astea. si mie tot putin nepotrivit imi suna "a accepta, a tolera". a tolera deja imi zbarleste pielea, ca prea are notele din "a ingadui, a permite"...si tot la superioritate ma duce gandul. la superioritate pretinsa: eu te accept, eu is tolerant=eu is mai bun decat tine, sac-sac.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by Elena
trag concluzia ca noi ne-am poticnit de fapt la chestiuni de semantica :))

---

hahaha, cred ca da! am scris in acelasi timp! :-) da, cuvintele astea au rezonante diferite, ai vazut? revin inca un pic, ca poate explic mai bine de data asta ce inteleg eu cu acceptarea. e ca pe vremea turcilor: ne lasau sa fim crestini, adica ne acceptau asa cum eram, dar la o adica le-ar fi stat oricand in putere si puterea asta le-ar fi dat oricand dreptul automat sa dispuna precum voiesc de soarta noastra. adica sa nu ne mai accepte. gata, nu mai zic nimic pana nu redevin coerenta:-), continui sa va citesc cu aceeasi placere!

[conchita]

quote:

---

Originally posted by cataghe

quote:

---

Originally posted by myrrha
Roman Catholics 1,105,808,000
Independents 416,541,000
Protestants 369,848,000
Anglicans 78,745,000

---

Presupun ca astia sunt debusolatii...

---

vad ca ai inceput sa citesti Biblia, felicitari ca ai ajuns pana la pasajul cu "multi chemati, putini alesi".



-----------------
adevaru' carele ne zburleste paru'.

[Jocelyn]

Cred ca mai mult ne impiedicam de sensul cuvintelor :)
Pentru mine acceptarea nu este egala cu toleranta, atunci cand spun ca tolerez pe cineva il privesc cu superioritate in schimb atunci cand spun ca il accept, pentru mine inseamna altceva.
Si facand lucrurile mai simple, eu nu pot iubi ceea ce nu accept. Si de fapt, la ce se refera mai exact aceasta porunca a iubirii de aproape pe care ne-a dat-o Dumnezeu? Ar fi interesant de discutat. Inseamna ca voi putea ierta si iubi un om care mi-a maltrat copilul? Inseamna ca ar trebui sa pot imbratisa fara dezgust pe un cersetor mirosind oribil? Inseamna ca in caz ca sotul sau sotia te insala, tu sa ierti si sa iubesti mai departe? (am dat doar niste exemple). Daca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, atunci eu pot intr-adevar sa fac acelasi lucru? Cum ar trebui sa se manifeste o astfel de iubire, mai ales in cazul in care sunt oameni care iti fac rau intentionat.


Cat despre misionarism si prozelitism, iarasi cred ca trebuie facuta o diferenta fiindca prozelitismul a capatat niste sensuri negative. Daca toti crestinii ar urma sfatul lui Iisus, sa mergem in toata lumea, sa facem ucenici din toate neamurile, botezandu-i... ar insemna ca fiecare biserica ar trebui sa fie o biserica misionara. Problema apare atunci cand unii inteleg gresit acest misionarism in genul celor care, daca nu iti renegi credinta si nu aderi la a lor, te omoara. Iar asta nu mai poate fi numit misionarism, ci fanatism (cel putin).

"Wisdom doesn't automatically come with old age. Nothing does - except wrinkles. It's true, some wines improve with age. But only if the grapes were good in the first place."