4 raspunsuri la acest subiect

[Olesia1]

Buna tuturor!

Eu și soțul meu am hotărât să divorțăm, el v-a rămâne în chirie unde locuiam împreună cu fetița noastră de 3 ani, iar eu cu fetița mă mut la o ruda.

 

Mie frica de reacția copilului vis-a-vis de mutare...sigur v-a riposta o perioada că nu vrea sa doarmă ,că vrea acasa și toate cele . Dar important e că mă are pe mine, care e foarte atașată de mine , la modul că stă doar cu mama și nu vrea cu nimeni altcineva sa iasă afară să doarmă etc. Așadar se v-a acomoda Intr-un final.

 

Înrebarea mea este :

 

Ce se va întâmpla în momentul în care tatăl atunci când v-a petrece timp cu fetița o va duce la fosta casă unde locuiam toți 3?

 

Mie frică să nu o afecteze acest lucru emoțional.

 

A mai trecut cineva prin situații asemănătoare? Un sfat, va rog!!!!

Știu că o să îmi ziceți că de ce nu rămân eu cu fata aici și el sa se mute , dar din păcate nu e posibil, din multe motive...

Va mulțumesc pentru eventualele răspunsuri 

[ch_dana]

Nu iti poate spune nimeni asta. Depinde de multi factori - felul de a fi al vostru, ca adulti, al ei, cum veti trata despartirea, etc. 

 

Incerci sa ii explici cu tact si blandete ca va veti muta, dar ca va veni la tati care ramane acolo.  Daca vezi ca incepe sa somatizeze (cosmaruri, lipsa somn, pierdere greutate, regresie la faza de bebe), apelezi la ajutor specializat (terapie).

 

Bafta !

Editat de ch_dana, 14 ianuarie 2023 - 18:05 .

[Fleurdelise]

Cred că un copil de 3 ani, chiar dacă nu înțelege ce înseamnă un divorț, este mai adaptabil la o astfel de schimbare majoră în viața lui decât un copil mai mare. Atât timp cât rămâne majoritatea timpului cu tine, ca și înainte, de fapt nici nu e o schimbare majoră în rutina vieții ei.

Copiii mici sunt mai puțin atașați de "casă"

Cred că e suficient să i se explice cu blândețe și în cuvinte adecvate vârstei că de acum va avea două case, două camere, două rânduri de jucării, etc. și că va fi pe rând cu mami, apoi cu tati și că amândoi o iubesc foarte mult.

 

Eu m-am separat când copilul avea 6 ani, dar din motive legale, apoi din propria voință a copilului, nu și-a văzut tatăl de atunci. Noi am rămas în apartamentul închiriat în comun, el a plecat.

 

Situațiile sunt diferite dar, general vorbind, copiii se adaptează schimbării, dacă se simt iubiți și protejați 

[elena_doc]

Cred că la această vârstă nu va fi o mare traumă emoțională pentru copil. Vorbiți cu copilul dvs. sincer și sincer. Principalul lucru este să îi explicați copilului că nimic nu se va schimba în atitudinea tatălui sau a mamei față de el sau ea ca urmare a divorțului vostru.

[ioana]

 Principalul lucru este să îi explicați copilului că nimic nu se va schimba în atitudinea tatălui sau a mamei față de el sau ea ca urmare a divorțului vostru.

 

Teoretic. Asa scrie in carti, nu?

 

Practic, un divort te schimba ca om, cel putin o perioada. Nu ai cum sa-i garantezi copilului ca atitudinea tatalui nu se va schimba. Cati barbati nu am vazut care s-au comportat oribil cu propriii copii dupa divort, doar ca sa o pedepseasca/sicaneze pe mama.

Nu ai cum sa-i garantezi copilului ca atitudinea ta ca mama nu se va schimba. Poate devii mai stresata, mai tematoare, exagerat de grijulie etc. Cel putin o perioada, repet.

 

Raspunzand la subiect, nu cred ca un copil de 3 ani este asa atasat de casa. Copiii se obisnuiesc repede cu schimbarile, daca le este bine acolo unde traiesc si sunt inconjurati de afectiune.