Dupa ce am aprofundat acest subiect parca mi s-au distrus niste mituri. De exemplu:
1. Mitul lui "si au trait fericiti pana la adanci batraneti": "cenusareasa" sa casatoreste cu printul si gata, toate grijile lor s-au terminat. Tre' sa scrie, ca dupa nunta urmeaza o intreaga perioada de invatare reciproca si consum nervos.
2. Mitul lui lady D: incep sa ma gandesc ca nu era chiar asa de duioasa si minunata. Avea si ea tarele ei dar erau ascunse tocmai din faptul ca erau cat mai opaci.
3. Mitul scriitorului bun: cand cumpar o carte si dau 40-60 lei -- eu ma gandesc ca acolo se afla si talentul scriitorului. Doar ca aku' incep sa cred ca si eu pot scrie o carte, cei de la editura o aranjeaza + reclama + context si scot un best-seller.
1. Intra pe whatpad sa vezi cate carti se scriu mai-mult-sau-mai-putin la comun acolo si apoi apar in print
2. seriile care prind acum la adolescenti = mult dialog in fraze scurte, fara descrieri, fara metafore , totul cat mai simplu.
Si compunerile mele din generala erau mai elevate de-atat.
De-i pui sa citeasca ceva din Sadoveanu intra direct in depresie, ca tot e la moda.