Silvi of, sa se repare repede piciorul Crinei!
Eu sper ca o sa supraviețuiesc jobului, o sa ma lupt pana obțin ce vreau. Dacă nu, pot sa renunț și sunt hotărâtă sa o fac. Am o fata tânăra, o colega noua care e foarte buna, isteață, liniștita și cu care ma înțeleg bine. Vrea sa între in echipa mea și am de gând sa o invat sa ma poată suplini. In echipa mai am doua care știu multe, dar una iese la pensie și cealaltă care mai are 3-4 ani pana la pensie, nu vrea sa își asume răspundere. Așa ca o luminita se întrevede in tunel. Am sa văd cum va evolua. Căci pe cea de la care am preluat, nu o mai vreau in echipa. E experimentata dar dacă purtarea ei e nu sa ma sprijine ci sa îmi “taie craca de sub picioare”, cum se spune, nu o mai vreau.
Aseara am vb cu familionul din Florida, iar Zoe mi-a spus: “hai Mihaela acasa, ca sa nu mai plâng. Ești tare departe acum.” Îmi dădeau lacrimile…si m-as urca mâine pe avion din nou.
Alte noutăți nu am. Restul e liniar.