Am stat cu durerile nașterii de Vineri seara pana Duminica , priveam cum toată lumea dormea si eu ma plimbam de dureri pe holuri pentru a ma calma , m-am
rugat de doctori sa imi facă cezariana pentru ca eram inserată si nemancata , oricum nicio durere nu era prea mare pentru mine atâta timp cât știam ca mai am puțin si îmi voi tine minunea in brațe . Am făcut Injecții , am
Făcut mișcare , dar tot nu ma dilatam , unele îmi spuneau ca sunt dilatata 3 altele 5 altele deloc , nu mai înțelegeam nimic . Si in sfârșit când sa schimbat tura duminica , o doctora superba mi a spus gata e timpul sa naști , m-au dus jos la sala de nașteri , bineînțeles ca tremuram toată dar se îmbinau 2 lucruri , teama
si fericirea prea mare pentru venirea Bebelușului .
Sotul si mama mea de vineri seara pana duminica au dormit in mașina in fata spitalului așteptând sa nasc sa ii simt lângă mine si chiar asta am si făcut . Am cerut doctorului epidurala deoarece copilul era destul de mare eu eram obosita si bineînțeles as fi avut niște dureri cumplite , a venit anestezistul mi-a făcut injecția simteam doar o mică durere in partea dreapta dar tot am reușit sa împing si in maxim 2 min la ora 1:05 a apărut minunea mea de om , Ianis Gabriel , l-au pus de cum l-au scos pe burtica mea si nu vroia sa plângă . In acel moment mi-am văzut fericirea cu ochii , băiețelul meu avea 3950 kg si 53 cm , icter nu mi-a făcut forma gravă Dar eu abea așteptam sa ajung cu el acasă desi am mai rămas pana joi !
