Am 33 de ani si traiesc aceasta minune pentru prima oara. Mama s-a rugat la Dumnezeu vreme de doi ani si poate de aceea am ramas gravida in luna martie, luna in care ea isi aniverseaza ziua de nastere. Nu am stari de voma, doar un pic ameteli, o pofta de mancare grozava si stare de somnolenta. Lucrez si ture de noapte, ma descurc dar sunt mai obosita de cum eram de obicei. Pe bebe l-am vazut la doua ecografii. Se zbenguie tare.Inca nu am simtit miscarea dar ii vorbesc despre cate in luna si in stele...e drept ca de multe ori in gand. Uneori imi este teama ca nu o sa ma descurc ca mama. Imi dau seama ca totul se va schimba. Ma bucur ca am gasit aceasta comunitate! Saptamana viitoare merg iar la doctor si voi veni cu vesti. Sper sa aflu daca e fetita sau baietel.
Zi buna tuturor!