Laura, cum am spus și psihologului, plecarea ultimului copil de acasa o simt ca o Tristețe, care trebuie sa fie acolo, trebuie simțită si probabil nu va trece curând. Nu pot sa spun ca nu mi-a fost bine singura, chiar si fără bărbat așa o vreme e Ok :).
Tin minte ca aceeași Tristețe am simțit-o si când a plecat Diana, s-a atenuat însă pot spune ca mi-e dor de zilele când erau copii.
A fost minunat asta vara când au fost acasa amândouă, chiar dacă cu partenerii lor, a fost așa o bucurie! Diana a fost si singura 2 săptămâni când a terminat Silvia liceul, a fost tare bine. Am fost si răsfățata, au făcut mâncare, curat, au avut grija de animale.
In Weekend a fost prima aniversare a Silviei când ea nu a fost acasa. A venit cu prietenul ei sa mâncam lunch împreuna si i-am făcut tort. Au luat cu ei jumate de tort si mâncare :). Îmi amintește de perioadele când eu eram in postura ei si mergeam aproape zilnic la ai mei, locuiam in aceleași oraș după ce am terminat facultatea si pana m-am mutat in Satu Mare.
Deci e bine, dar e trist, pustiu. Mi-e dor de convorbirile cu ea, de prezenta ei in casa. Cam așa.