732 raspunsuri la acest subiect

[mihaela_s]

Eu “rup usa la ora 15” Pt ca altfel risc ca mâine sa nu mai pot lucra. Am nevoie de deconectare, sa îmi adun gândurile, emoțiile, trăirile. Sunt complexe și multe, am nevoie sa le analizez ca sa merg mai departe. Faptul ca sunt HSP ma face sa fiu așa. Am învățat in timp sa apăs și pe frâna, căci in perioada in care credeam ca pot sa apăs doar pe acceleratie am ajuns in burned out. 

Otilia, am simțit ca prin ce ai scris ii judeci pe cei care nu sunt ca tine, ma simt inclusă.
Eu muncesc 8 ore cu mintea doar acolo, apoi plec și sunt cu mintea acasa, sa îmi incarc bateriile. Ca sa pot continua a doua zi sa muncesc. Si nu e Pt ca nu sunt obișnuita sa muncesc, ci Pt ca am un alt stil de a munci. La fel de efectiv. Nimeni nu s-a plâns pana acum ca nu mi-am făcut treaba. Dar am învățat ca am nevoie de limite. Și am învățat sa le pun. Printre ele sunt cele 8 ore de munca și atât, intr-o zi. Ca sa pot sa trăiesc și sa muncesc fără sa mai ajung sa rămân in medical luni de zile ca sa ma recuperez. 


 

[Fleurdelise]

Rolu, La mulți ani, să fii sănătoasă și băftoasă și fericită cu familia ta frumoasă!

 

Mulțumesc pentru gândurile bune, sunt un pic mai bine azi, dar tot cu hârâială în gât, un pic de tuse și stare generală de slăbiciune, oboseală.

Băiatul a fost harnic, a făcut micul dejun, mi-a adus cafea, ceai. Păstrăm distanța cât putem, mâncăm pe rând.

 

Și la noi e caniculă, nu mă plâng căci vara trece așa repede și vin cele 6 luni+ de iarnă cât ai clipi!

[Fleurdelise]

Despre muncă și stres...

(Mihaela, cred că însuși faptul că ești hipersensibilă face să te simți "judecată" de remarca Otiliei. Cred că nu a avut nici o intenție sa te judece personal. Suntem doar foarte diferite.)

 

Și eu rup ușa la 15:00 sau pe aproape. M-am invățat să fac asta după ani de zile când rămâneam după ore până la 5-6 să mai lucrez, corectez, planific. Ca să ajung acasă dincolo de limita oboselii, cu treburi casnice care mă așteptau și bineînțeles copilul.

La mine "problema" a fost că după nașterea copilului nu am mai adus de lucru acasă. Totul terminam la școală.

Până la urmă, obiectivul pe care mi l-am fixat este sa rezolv totul la școală în timp cât mai scurt, deci cu eficiență maximă. Folosesc toți timpii morți, fără elevi, am o oră liberă pe zi, plus 2 pauze de 20 de minute, plus pauza de prânz de 1h20. Desigur că în timpul ăsta mă mai și odihnesc un pic, mănànc, , fac și plimbare zilnică de 30 min, etc. Dar încerc să rezolv cât mai multe corecturi, planificări, mailuri, tot ce e pe to do list ul zilnic. Cu timpul, reușesc din ce în ce mai bine.

Acasă aduc ceva de corectat în mod cu totul excepțional, dacă am un deadline urgent.

 

Nu înseamnă că acasă nu mă gândesc și la problemele de la școală, mai găsesc soluții și în timp ce sunt la duș sau pe tron sau învârt în cratițe  .  Dar cuvântul de ordine e deconectare de problemele de la serviciu. Încerc și mi-am educat atitudinea asta.

Mai comunic cu părinții pe un site special, dacă e ceva urgent, în rest nu deschid mailuri ( unul singur de fapt, ni se trimite duminica seara, e planificarea școlii pentru săptămâna următoare).

 

Fiecare are ritmul lui de muncă și asta e.

[mihaela_s]

Ah Fleur cred ca am fost înțeleasă greșit. Nu m-am gândit ca Otilia m-a judecat personal. M-a deranjat faptul ca cei care sparg usa la ora 15 nu au aceeași capacitate de munca, sau nu vor sa muncească, când motivele pot fi multe altele. E posibil sa fi înțeles eu greșit.

 

HSP nu e același lucru cu “persoana sensibilă”. https://highlysensit...why-it-matters/ 

Editat de mihaela_s, 26 iunie 2022 - 22:58 .

[Fleurdelise]

 

HSP nu e același lucru cu “persoana sensibilă”. https://highlysensit...why-it-matters/

 

Îmi retrag remarca atunci.

Eu înțeleg HSP ca o personalitate  hipersensibilă la tot felul de stimuli.

Am citit exemplul de la începutul articolului și culmea e că așa mă simt și eu în vacanță, cel puțin în primele zile.

Dar la celelalte trăsături nu corespund.

Voi face de curiozitate și testul pe care l-ai pus mai în urmă.

 

[mihaela_s]

Exact Fleur. Mulțumesc! 

 

Aici despre HSP Pt cei curioși sa cunoască și înțeleagă: 

 

https://highlysensit...gh-sensitivity/

 

[Laura25]

Si eu sunt genul de angajat de 8:00 -16:30. Sigur ca atunci cand lucrez de acasa  uit sa imi iau pauza de pranz, uit sa ma ridic de pe scaun, uit ca e trecut de 17 de multe ori , daca imi sta pe creier o problema la care nu gasesc solutie sigur ca imi mai vin si mie idei lao bucata de noapte, dar nu imi fac un scop din asta. pentru mine job-ul e un mijloc de a face bani pt familie si restul timpului meu. Am colegi pasionati, care stau noaptea tarziu sa urmareasca tot felul de conferinte tehnice din USA, citesc articole si sunt mereu la zi.  Eu imi fac treaba , invat mereu lucruri noi pt ca nu am de ales in job-ul meu , dar nu ma dau de ceasul mortii pt asta. Cred ca o sa ies la pensie programator (deja la varsta si experienta mea cam toata lumea 'migreaza' spre o pozitie de sef de ceva .. eu sunt bine asa cum sunt) . 

 

 

fleur, sanatate multa!!!

 

roli, la multi ani frumosi si fericiti! 

[Otiliav]

Mihaela, cred ca ai inteles/interpetat gresit. Asa cum am scris nu toti pot trage pe branci in fiecare zi. Fiecare are zile si zile. Si din fericire locuim in tari in care nu ni se poate predinde sa stai peste program. Si eu plec la ora 3 daca simt ca sunt obosita. Dar, din nefericire, asta nu inseamna ca ma deconectez complet. Uneori plec tocmai pentru ca nu imi iese ceva sau am de dus un copil, etc. Dar mestec in mancare si tot am in cap sa gasesc solutie la o problema. Si mai pe seara intru sa citesc mailuri sau mai primesc mesaje pe Teams.

 

Si mai si pot lucra de acasa. Ceea ce vine cu avantaje si dezavantaje    

Eu inteleg ca tu ai program fix si nu poti lucra de acasa deci e alta situatie.

[roli25]

Otilia, Mihaela, Fleur, Laura, va multumesc pentru urari!  

[roli25]

A fost frumos in week-end. Am facut gratare si am stat la povesti pana tarziu in noapte. Sambata la prietenii nostri si duminica la noi. In fiecare noapte am incheiat pe la 2 noaptea. Nu stim cand a trecut timpul pentru ca suntem pe aceeasi lungime si ne simtim bine impreuna.

Noi, mutandu-ne la o varsta inaintata, nu am reusit sa legam aici prieteniile alea pe care le-am legat in tinerete, in Bucuresti. Prietenii vechi sunt la locul lor, dar avand in vedere distantele mari, ne vedem foarte rar. Unii au ramas in Bucuresti, finii la Valcea,  dar altii imprastiati in lume.

Aici avem o singura familie de prieteni din tinerete, respectiv nasii, dar si ei au plecat acum 3 ani in Germania.

Asa ca nu ne vine sa credem ca am cunoscut aceasta familie aici si ne-am gasit foarte multe in comun, astfel incat am legat o prietenie foarte frumoasa.