Sunt de 19 ani pe DC. De cand avea fii-mea 5 ani.
Cand mi-am facut contul nici nu imi imaginam ca am sa petrec atatia ani pe un forum de discutii.
Au fost niste ani incredibili, cu discutii extraordinare, cu suflete ratacite care si-au gasit aici alinarea, cu suflete fericite care ne-au bucurat cu povesti, cu cabinetul de psihologie care duduia din plin cu intamplari, necazuri, saci cu amintiri nefaste si sfaturi, cu mult umor, cu mamici, zeci de mamici care au reusit sa treaca peste clipe de teama cu ajutorul DC.
O comunitate foarte mare, inchegata, care a ajutat enorm de mult. Cei mai noi nu isi pot inchipui vastitatea ajutorului. Pentru ca nu cunosc, nu stiu si din pacate unii dispretuiesc pe cei care isi arata sufletele, fara sa stie ca asta a fost cel mai mare atu al comunitatii noastre. Ca asta este DC si asta a fost ani de zile.
Noua generatie, generatia FB e altfel.
====
Mi-am facut aici prieteni, prieteni din toata lumea. Pinguinii dragi, suntem asa de cel putin 12 ani. De atunci ne intalnim negresit in fiecare an sau de mai multe ori pe an.
Suntem vreo 30 si ceva (inclusiv partenerii si copiii) care am ramas asa. De ani si ani.
Tot cu ajutor de aici mi-am construit casa.
Pentru ca increderea in oamenii DC a fost foarte mare. Tocmai discutiile alea cu inima la vedere au facut sa fie asa.
Am avut si am persoane care nu ma plac. Dar ele palesc in fata celor care imi multumesc pentru ajutor. Inca si acum mai primesc mesaje cu multumiri. De multe ori nici nu mai imi amintesc despre ce este vorba. Dupa atatia ani!
Asta lasam in urma, cuvinte care au ajutat, gravate in suflete aflate la ananghie.