62 raspunsuri la acest subiect

[Tonia Antonia]

Sunt medic ca și tine. Crede-ma, ești intr-o relație abuziva. 

Dar dacă ție iei place așa, trăiește așa. Păcat de tine și de copii...

[velvet]

ce viata" frumoasa "ai ! 

 

ce norocoasa sunt ca nu am parte de "familia traditionala" ! Doamne fereste! 

Editat de velvet, 28 mai 2022 - 21:22 .

[Collins20]

 

 

Nu vreau sa divortez ptr ca baiatul cel mare imi seamana, e super harnicut si saritor in orice, vrea inclusiv la curatenie sa ma ajute, iar cel mic sunt sigura ca nu i va urma exemplul nici el. 

Singura nu cred ca m-as descurca asa bine, chiar si ajutorul minim pe care l justifica prin faptul ca e “barbat” si ca nu e treaba lui sa faca ce fac eu e suficient ptr a fi pe linia pe plutire. Singura mi e tare frica ca m-as scufunda, iar impreuna cu mine si pe copii.

 

 

 

Of, nu stiu ce sa zic, nu divortezi pentru ca iti seamana copiii ? !!!!

 

 

Te descurci, sunt gradinite, crese, gradinite cu program prelungit.

[Andredee]

Da, nu stiu ce sa zic legat de “familia traditionala”. 
Uneori nici cele “moderne” nu sunt mai rasarite, in sensul ca se insala la greu, fiecare face ce vrea si nu da raspundere nimanui, veniturile sunt impartite etc.

Si mie imi pare rau de mine

[Andredee]

*

Editat de Andredee, 28 mai 2022 - 21:55 .

[Collins20]

Spui ca ai salar bunisor ( chiar nu imi dau seama ce salariu au rezidentii), crezi ca nu te descurci cu copiii + pensia alimentara

[Collins20]

x

 

Editat de Collins20, 28 mai 2022 - 23:49 .

[AdiS]

Nu stiu de unde sa schimb titlul topicului ca l-as schimba. 
Carolyne nu gatesc la comanda lui, dar daca nu o fac mi se reproseaza, asa ca mai bine prefer sa nu-i dau pretexte. Doar ca mai am si eu zile, cum a fost azi de ex in care am avut de facut un referat ptr coordonator la un stagiu si am stat cateva ore singura, am lasat copiii la soacra si m-am putut concentra. Mi-a cerut sa fac ceva ptr el ptr ca singur ii e lene sa si faca si dupa iar reprosurile: ca nici pana acum n am invatat lucrul respectiv, ca nu fac nimic (in conditiile in care abia sunt la zi cu ce mi se cere ptr rezidentiat-i am spus si lui) etc.

Nu vreau sa divortez ptr ca baiatul cel mare imi seamana, e super harnicut si saritor in orice, vrea inclusiv la curatenie sa ma ajute, iar cel mic sunt sigura ca nu i va urma exemplul nici el. 

Singura nu cred ca m-as descurca asa bine, chiar si ajutorul minim pe care l justifica prin faptul ca e “barbat” si ca nu e treaba lui sa faca ce fac eu e suficient ptr a fi pe linia pe plutire. Singura mi e tare frica ca m-as scufunda, iar impreuna cu mine si pe copii.

Saptamana asta a fost mai bine, nu mi-a mai reprosat nimic, chiar a vb frumos in fata copiilor despre mine. Am apreciat tare mult.

Nu e chiar asa de rau cu el, trebuie doar sa nu-i cer ajutorul mai in nimic(ptr ca apoi ma face lenesa; asa mi-a reprosat toata perioada cand invatam ptr rezidentiat si aveam grija si de copii-ca ce fac, toata ziua stau, ca n am de ce sa ma plang, ca ma tine ca pe o printesa), si sa il evit pe cat posibil ca altfel mereu imi gaseste defecte. 
 

 

Nu's ce sa zic, dar cumva in partea bolduita este o auto-ironie sau e de-adevaratelea?

 

De preferat ar fi sa fie auto-ironie -- inseamna ca mai ai energie si ai putea sa o folosesti in a te desprinde de dumnealui sau pur si simplu sa te pozitionezi mai ferm in fata lui.

 

Daca e ceea ce simti -- e nasol. Arata cumva un mod de a aborda lucrurile mai ... anapoda, caci este aiurea tare si rezulta asa ... ca ... acest punct de vedere nu are perspective de indreptare.

 

Imi place sa cred ca este o auto-ironie mascata sub o sinceritate/naivitate falsa pentru a mai castiga timp si experienta pentru tine, sa te aduni.

Parerea mea este sa te exprimi mai ferm in fata lui. Sa iti exprimi pozitia / opinia aratandu-i ca nu ai neaparat ceva cu el (aku' ai ) dar ... asta e parerea ta. De exemplu: fazele cu vorba: "muiere", respectiv actiune: "mana in/la gat" zic ca ar trebui sa le promovezi si pe ele la aceeasi categorie cu "inselatul" si sa i le comunici ferm. Dar trebuie sa crezi si tu asta ca sa te faci inteleasa mai bine. Aceasta pentru ca incet-incet se vor sari niste jaloane care nu cred ca se mai pot pune la loc iar apoi situatiile escaladeaza din ce in ce mai repede. In plus, chiar sunt din aceeasi categorie.

(ma rog la mine aku' inselatul a cam fost devansat de altele in lista de ASA NU. Dar asta e un aspect pentru mai la batranete.  )  

 

Cred ca ar avea oaresce efect si daca nu va incrancenati amandoi. Banuiesc ca ii mai zici si tu cateva ... sau nu (?) Stai cu capul in jos mereu ca o sarmana? Ca asa pare, zau!

 

Acum alta chestie din alt punct de vedere:

Sa il concediezi unilateral ca ai de invatat nu prea merge nici asa. -- ma refer la atitudine, emotia exprimata, la modul de a vorbi, formula ... daca i-o spui la modul scurt si cuprinzator --- el o intelege ca o aroganta/atitudine regeasca din partea ta. Aroganta ce vine peste secretul lui de a se simti inferior tie. --> mi se pare o combinatie super-exploziva. Si mai zic ca e suficient sa se fi simtit odata in acest fel si nu mai uita.

Adica, in general, e o combinatie nashpa la care trebuie muuulta determinare ca sa mergi mai departe + lumea sa se pastreze si sanatoasa (fizic, psihic).

[Andredee]

Nu e autoironie, si nici naivitate falsa, incerc sa-l fac un stil de viata ptr ca doar asta functioneaza. Daca ajunge sa ma ajute, gen sa zidice el masa (de spalat vasele nu s-a pus niciodata problema ptr ca el NU face asa ceva) ajunge sa-mi reproseze ca vai ce viata “buna” duc eu si cat ajutor primesc.

 

De cand am inceput sa nu-i mai permit sa ma trateze cum are el chef(probabil a simtit ca nu mai duc mult) a lasat-o mai usor si incearca sa se calmeze si ma evita si el. Probabil cum ai spus AdiS si felul meu de a-i comunica e scurt si cuprinzator, dar si daca-i zic frumos si umil tot asa se comporta, poate chiar mai rau, depinde pe ce i se pune pata in momentul respectiv.

Cred ca doar nu ma mai suporta uneori ptr ca n-a reusit sa ma schimbe sa fiu total supusa, si mai am si eu momente in care, din naivitate/inocenta, ii spun exact cum vad lucrurile, si asta il Nu e autoironie, si nici naivitate falsa, incerc sa-l fac un stil de viata ptr ca doar asta functioneaza. Daca ajunge sa ma ajute, gen sa zidice el masa (de spalat vasele nu s-a pus niciodata problema ptr ca el NU face asa ceva) ajunge sa-mi reproseze ca vai ce viata “buna” duc eu si cat ajutor primesc.

 

Nu castig mult, in jur de 5k ca am si stimulentul de insertie, cu alocatiile ajung la 6k. Daca m-as muta in casa parintilor cred ca m-as descurca. Pensie alimentara n-ar plati (nu ptr ca n-ar avea, ci ptr ca cine stie pe unde ar pleca si ce ar face si n-am mai stii nimic de el).

E genul de om idealist, care duce totul la extreme, si daca un lucru nu-i iese perfect, ori distruge lucrul respectiv, ori pleaca. Si de multe ori exact la final se impotmoleste si renunta.

[Andredee]

Va multumesc mult ptr raspunsurile voastre! Parca altfel am trecut peste saptamana asta cand am vazut ca sunt oameni care-mi dau dreptate mie si nu ma critica ca ca tot eu as fi responsabila ptr ce traiesc cu el.

Va multumesc enorm si va doresc tot ce mi-ati dorit si voi!