120 raspunsuri la acest subiect

[maria2016]

Am uitat sa precizez ca acum sint total hotarita sa plec doar ca sint 18 ani mai tirziu decit in cazul tau.

 

Plec chiar daca

1.trebuie sa suport un copil in universitate care costa sute de mii de dolari

2.am neglijat cariera fiindca copilul cu problemele lui m-a tinut pe loc

3.sotul s-a inbolnavit de inima

4.nu stiu unde ne mutam (ca el nici nu concepe sa ne de-a jumatate din casa)

 

Dar stiu sigur ca "pot" face fata situatie.

Editat de maria2016, 17 aprilie 2021 - 19:22 .

[Collins20]

Xio eu sint oarecum intr-o situatie similara dar 18 ani mai tirziu, adica acum copilul are 18 ani iar eu sint inca cu el 

 

Eu am ales sa stau cu el principalul fiind copilul sa aiba tata si eu mie sa imi fie mai usor financiar  (fiind intr-o tara straina doar noi 2) dar total gresit

- copilul a dezvoltat o anxietate / stres / hiperactivitate din cauza mediului in care a crescut (plin de energie negativa) si eu obosita/stresata alergind intre un job foarte solicitant, casa, copil hiperactiv

- finaciar total gresit ca el acum nu vrea sa plateasca nimic pentru universitate si traiesc intr-o tara unde universitatea e foarte scumpa si casele s-au scumpit e mai greu sa imi cumpar acuma singura dar ma descurc eu cumva 

 

Daca as putea da timpul inapoi categoric as pleca

1.prima data m-as muta - aici nu sint sigura cum e mai bine sa te muti aproape de el sau departe. Intrebarea e sa nu dezvolte copilul ceva rani emotionale 

2. as face multe multe multe cursuri de dezvoltare personala sau pur si simplu as studia Eckhart Tolle,Joe Dispenza si altii

3.as cauta incet incet sa gasesc raspunsul la intrebarea "Cum/Ce din mine a generat situatia asta".Nimic din ce ni se intimpla nu este intimplator, nimic nimic. Eu cautind am gasit raspunsurile in cazul meu incerc sa le vindec acum.Unul din el a fost ca eu practic am fost inexistenta pina acum efectiv am pus toata atentia/energia mea pe copil,mama, sot , ce vor ei/ce au nevoie ei/cum le este mai bine lor.

 

Nu sint suparata pe viata chiar sint recunoscatoare ca

1.am descoperit cine sint eu

2.am un copil la top university

dar ma gindesc ca poate puteam sa obtin astea cu mult mai putina suferinta.

 

Daca baiatul a plecat nu ati divortat?

 

Scuze, nu citisem al doilea mesaj.

Editat de Collins20, 17 aprilie 2021 - 19:28 .

[maria2016]

Xio principala ta grija acum trebuie sa fie starile emotionale pe care le transmiti copilului.

 

Trebuie sa gasesti ceva sa te re-echilibrezi tu.

Tu trebuie sa fi prioritatea momentan, tu si numai tu.

Nici chiar copilul nu trebuie sa aiba prioritate mai mare ca daca tu esti bine copilul o sa fie bine.

Daca copilul e bine , dar nu nu esti bine este o falsa impresie ca copilul e bine

Editat de maria2016, 17 aprilie 2021 - 19:49 .

[Fleurdelise]

Am uitat sa precizez ca acum sint total hotarita sa plec doar ca sint 18 ani mai tirziu decit in cazul tau. Plec chiar daca 1.trebuie sa suport un copil in universitate care costa sute de mii de dolari 2.am neglijat cariera fiindca copilul cu problemele lui m-a tinut pe loc 3.sotul s-a inbolnavit de inima 4.nu stiu unde ne mutam (ca el nici nu concepe sa ne de-a jumatate din casa) Dar stiu sigur ca "pot" face fata situatie.

 

Dacă divorțați, faceți partajul bunurilor, cum să nu îți "dea" jumătate din.casă? Oricum nu e decizia lui.

 

Mult succes în noua viață, mai bine mai târziu decât niciodată. Mă bucur că băiatul tău e bine acum și student la o univ. de prestigiu. Ai dreptate cu energia negativă care afectează copiii. Și eu m-am gândit timp de 7 ani că e mai bine să aibă copilul tatăl în viața lui și am regretat că nu m-am despărțit mai devreme. Copilul a avut de suferit.

 

Copilul lui Xio are șansa să nu fie afectat dacă se despart acum cât e bebe. Mai departe se va adapta la viața cu părinți separați, va fi normalitatea lui. Mult mai bine cu doi părinți calmi, împăcați cu situația decât cu ambii părinți acasă, nefericiți, frustrați, etc.

[andacos]

 

Copilul lui Xio are șansa să nu fie afectat dacă se despart acum cât e bebe. Mai departe se va adapta la viața cu părinți separați, va fi normalitatea lui. Mult mai bine cu doi părinți calmi, împăcați cu situația decât cu ambii părinți acasă, nefericiți, frustrați, etc.

Si eu cred la fel, copilul nu regreta ceea ce nu cunoaste.

 

Si Xio, tu te vei putea concentra pe copil si pe momentele astea unice care nu se mai intorc.Nu are rost sa te (mai) consumi si sa suferi cind ai un motiv imens d ebucurie linga tine.

 

Traieste la maxim perioada asta alaturi de bebe, trece atit de repede si nu se mai intoarce niciodata.
 

[Fleurdelise]

Xio, nu știu ce să mai adaug la ce ți s-a spus până acum (sunt în special foarte de acord cu ioana si dana_vio). Altceva decât: ieși cât mai repede din telenovela asta și începe-ți noua viață cu bebe-ul tău senină, liniștită, fără "dacă și cu parcă", ce-a spus ea, ce-a spus el, ce-a spus prietena, ce-au spus ai lui etc.

 

Înțeleg că familia lui îți e foarte apropiată, dar încearcă să te desprinzi și de ei, ți-ar face bine. Vor fi mereu bunicii copilului și veți păstra legătura toată viața, dar acum e momentul să te concentrezi pe ce aveți nevoie tu și copilul, atât.

 

Mie personal doar soacra mi-ar mai lipsi în casă după despărțire, oricât de extraordinară ar fi. 

 

[maria2016]

Dacă divorțați, faceți partajul bunurilor, cum să nu îți "dea" jumătate din.casă? Oricum nu e decizia lui.

 

Fleur nu vreau sa discut situatia mea pe subiectul asta, aici e despre Xio si doar despre Xio sa o ajutam/ suportam sa ii dam idei (o sa raspund doar acum odata)

Casa a cumparat-o doar pe numele lui dar in timpul casatoriei (eu doar am platit jumatate din casa).

Da nu e decizia lui dar eu nu vreau sa ajung la tribunale/avocati ca el e bolnav cu inima si nu vreau sub nici o forma sa traiesc simtindu-ma vinovata ca i-am provocat eu fie si cel mai mic rau.

 

Poate deschid alt subiect despre mine dar aici din suflet vreau sa o ajutam pe Xio

 

 

[Xiolina]

Judoka, da, parintii lui sunt niste oameni extraordinari. Va veni.mama lui pt ca a mea are grija de bunica. Si e mai importanta bunica mea, daca e ceva mai fac niste garzi si angajez o babysitter sau au pair. Da, stiu ca ii gasesc scuze. Stiu ca e anormal sa il consolez eu spunandu-i ca se muta cu aia, isi pot lua un apartament si o sa fie totul bine. E aberant dqr nu pot sa il vad la pamant. Cand nu e delrimat am si eu alt vibe si fac planuri si imi spun ca daca el a trecut asa peste noi cu siguranta nu va fi nici o problema nici pt mine sa imi refac viata. Si cand e down mi-e frica sa nu ajunga singur si deprimat,intr-o scorbura,uitat de toti. Maria,eu am spus ca am incercat (eu) sa repar relatia,nu a mers,gata. Nu stau pt copil. Am ex parintilor mei,divortati cand aveam eu 3 ani, prieteni pana in ultima secunda iar eu am fost bucuroasa ca au fost prieteni si nu au stat impreuna pt mine, nu s au urat. Exact ca tine am fost si eu. In rel noastra el a fost intotdeauna premiul cel mare pe care eu am avut norocul si onoarea sa il castig. Nu m-am vazut niciodata asa pt el si nu m-am gandit niciodata ca as fi eu vreun premiu. Poate pt ca eu aveam 15 ani, el 18 , era respectat de toti din gașca si "a catch". Daca ma intrebi in cuplul nostru el era ala frumos, deștept, dadea cu plus in toate categoriile. Stiu ca amandoi suntem vinovati de rutina in care am ajuns. Si ca trebuia sa comunicam, sa vorbim. In urmatoarea relatie voi stii mai bine :))) Dana vio si Ioana, ati spus ca nu ma recunoasteti, ce ar trebui sa spun in situatia asta pt a ma recunoaste? Ca am dat doar explicatii dar nu am intrebat cum vedeti voi situatia.

[andacos]

 Dana vio si Ioana, ati spus ca nu ma recunoasteti, ce ar trebui sa spun in situatia asta pt a ma recunoaste? Ca am dat doar explicatii dar nu am intrebat cum vedeti voi situatia.

Nici nu au cum sa te recunoasca...alea erau raspunsurile unei femei ce nu era ranita de partener.

 

Cind nu esti implicat vezi mai detasat problemele altora, cind esti implicat, sentimentele intuneca judecata de multe ori.

[Xiolina]

Bebele e singurul care ma face sa fiu zen. De atunci si pana acum cred ca am plans de 5 ori in total. De 2 ori in sarcina, au aparut 2 lacrimi si in 5 secunde a fost gata plansul si acum de 2 ori. Nu ma supar,nu ma enervez pt ca nu vreau sa afectez bebele. Nu m-am certat cu El niciodata si acum vad ca despartirea si copilul ne fac sa fim mai relaxati pt ca nu vrem atmosfera tensionata. 

Nu ne legam unul de altul cand e ceva  "gresit", avem mai multa rabdare. 

 Totul pt bebe, el conteaza.

 

Dar ma voi duce la psiholog si cred ca si el va merge, tocmai ca sa fie totul bine pt copil