200 raspunsuri la acest subiect

[monicabo]

Pare asa ca principalul nostru plan in viata e sa nu iei covid, restul raman pe planurile 5-6-7-8... nici nu mai conteaza...

 

M-am si testat recent de covid, adica sa vad daca am facut boala, daca am anticorpi (am zis ca poate am avut vreo forma mai usoara, ca asa, in timp, am mai fost usor racita, cu rinoree, dureri de cap..), dar nu, am iesit negativa.

 

Astept sa ne vaccinam, nu mai e mult si Doamne ajuta sa mai scada. Ma sperie acum virusul, ca s-a mutat pe oameni mai tineri (ca nah, batranii s-au cam vaccinat si trebuie si virusul asta sa traiasca - ras amar....)

 

Ma oftic cand aud de petreceri private, petreceri ilegale in cluburi... adica pt astia trebuie noi sa suferim, copiii sa nu poata merge la scoala (fetelor nu le place in online, singurul avantaj de l-au descoperit este ca "e loc mai mult de intors", chestie care nu-mi convine mie...)

Editat de monicabo, 17 martie 2021 - 21:10 .

[mihaela_s]

Eu intervin puțin pe titlu. Nu prea înțeleg Otilia ce vrei sa spui cu reziliență la pandemie? Nu am auzit expresia asta pana acum. 

[Fleurdelise]

Cred ca se refera la capacitatea de adaptare, de rezistenta la stres, de modalitati de a supravietui si a trece cu bine peste o situatie dificila.

Editat de Fleurdelise, 17 martie 2021 - 18:17 .

[anja]

Eu intervin puțin pe titlu. Nu prea înțeleg Otilia ce vrei sa spui cu reziliență la pandemie? Nu am auzit expresia asta pana acum. 

Miha, rezilienta este romanizarea cuvntului englezesc "resilience" sau mai exact "Psychological resilience" care inseamna abilitatea emotionala de a face fata unei crize si te reintoarce la starea de pre-criza in mod rapid. In romaneste se foloseste in rezistenta materialelor la deformare.

Editat de anja, 17 martie 2021 - 19:31 .

[mihaela_s]

Eu nu m-am gândit niciodată la asta, sau nu așa direct: e pandemie, ce fac ca sa ma simt bine. Viața mea zilnică a decurs in exact aceiași fel ca înainte. Ce s-a schimbat au fost vacantele (lipsa) dar am luat ca pe ceva temporar. Nu am planuri B. Când in vara ne-am dat seama ca nu vom merge nicăieri, am organizat local, un concediu pe insula. 
 

La început am fost foarte stresată sa nu ma îmbolnăvesc, mai ales nu eu ci soțul. Am avut atacuri de panica când ascultam știrile și auzeam numărul de îmbolnăviri si de morți. 
Apoi am reintrat intr-o normalitate a anormalității :). Și m-am obișnuit.

 

Asta e viața noastră acum și eu o trăiesc la normalul acesta. 
 

Ce mi se pare mai grav decât anormalitatea noastră, a adulților, este anormalitatea generației tinere. Un an pierdut Pt ei nu e același lucru ca o călătorie sau doua pierdute Pt noi.

 

[mihaela_s]

Miha, rezilienta este romanizarea cuvntului englezesc "resilience" sau mai exact "Psychological resilience" care inseamna abilitatea emotionala de a face fata unei crize si te reintoarce la starea de pre-criza in mod rapid. In romaneste se foloseste in rezistenta materialelor la deformare.

 

Da, am căutat in DEX și am găsit cuvântul de care mi-am amintit de la rezistenta materialelor. E și o definiție ce spune ceva despre partea psihologică dar nu e foarte clar. 
 

Dacă asta e definiția, nu prea înțeleg cum poți sa te întorci in starea de prescriza, când aceasta nu a trecut. E o criza in derulare, trăim cu ea, nu e reziliență. Sau? 

 

[anja]

Dacă asta e definiția, nu prea înțeleg cum poți sa te întorci in starea de prescriza, când aceasta nu a trecut. E o criza in derulare, trăim cu ea, nu e reziliență. Sau? 

 

 

Rezilienta se mai poate defini si asa, si atunci are sens intrebarea Otiliei.

 

Reziliența există atunci când o persoana folosește procese și comportamente mentale pt a se proteja de efectele negative ale factorilor de stres.

Editat de anja, 17 martie 2021 - 19:44 .

[mihaela_s]

Rezilienta se mai poate defini si asa, si atunci are sens intrebarea Otiliei. Reziliența există atunci când o persoana folosește procese și comportamente mentale pt a se proteja de efectele negative ale factorilor de stres.

 

Da, așa are sens titlul. 

[AdiS]

In general, pare ca ne-am adaptat si la raul asta.

Noi am mai iesit cu prietenii in parc sau in afara orasului. O diferenta este ca: fiecare cu familia si masina lui. Nu mai transferam copii prin alte masini sau nu ne mai comasam.

 

Pentru mine, statul in masina chiar si 1h este un mijloc sigur de servit virus pe paine.

 

Mersul la rude in alte localitati se petrece cu innoptat la hotel nu la ei acasa. Mersul la parinti l-am mentinut dar fii-miu nu mai doarme/intra in aceeasi camera cu tataie. Aku' s-a/u vaccinat, e si mai bine. Desigur, suntem constienti ca nu vom atinge niciodata gradul de 100% de protectie.

 

Vizitele sunt cam intr-un anume cerc pe un specific similar cu noi: gen lucrat de acasa sau copii online.

 

Scoala online pentru mine nu e o tragedie. In sensul ca si daca mergea in persoana tot nimik nu invata sau ca sa fiu mai blanda, tot asa o frunzarea. 

Il vad mai preocupat aku' macar ca fac absolut toate orele. Rareori se intampla sa nu faca vreo ora. Nu mai sunt motive de trafic in oras, de consiliu profesoral, vreo sedinta prin alte scoli, etc.

Nu regret deloc scoala de dinainte de pandemie (inca :) ) si nici nu mai vreau sa ma intorc la/in acelasi sistem ca inainte.

 

Eu as da drumul la cluburile de sport si as mentine scoala online in zonele rosii. Ba as cere sa se infiinteze si mai multe cluburi de sport, prin cartier, prin zona, prin scoli. As scoate sportul ca si materie in scoala online. ... numai idei cretze am :)

[michelle-usa]

pentru noi primele luni au fost mai grele cand peste tot la stiri se numarau mortii iar sotul meu trebuia sa mearga zilnic la munca....cand nu se mai gaseau anumite alimente in magazine...lumea era f agitata.

 

apoi in timp ne-am obisnuit, cu mastile, distanta...nu am intrat in panica si nici paranoici nu suntem cu pandemia. nu am stat cu frica, ca murim...eu cred ca nimeni nu traieste mai mult sau mai putin decat i-a dat Dumnezeu, dar nu vroiam sa ne imbolnavim sa ne chinuim prin spitale.

 

am avut multe emotii cu prietena mea cea mai buna care e asistenta (nici nu-mi pot explica cum de nu a facut covid).La fel stress cu fratele si nepoatele care au facut covid.tata -care e in varsta sufera f mult cu izolarea.

 

William a suferit si sufera cel mai mult. in primele luni a fost ok sa fie acasa, dar de vreo 6 luni spune ca e groaznic ca sa invete online fara profesori, colegi. 

A reinceput voluntariatul de cateva luni , doar sa aiba un pic de activitate extra.

am mers mai des in plimbari prin zona, am iesit la terase si de catieva luni la  gym. 

 

pt mine a fost o binecuvintare sa il am pe William acasa, sa il vad mai mult zilnic...sa avem un program mai relaxant.

 

mie mi se pare ca in Romania e panica mult mai mare decat aici. 

Editat de michelle-usa, 17 martie 2021 - 21:31 .