Pe mine nu ma afectează prea mult starea actuala. Covid am făcut, imunitate avem o perioada, urmează vaccinarea. În vacanta puteam sa mergem anul trecut, in Turcia, dar am anulat de teama covid și chiar regret. Am fost de câteva ori la noi la mare, în weekend. Cam cu teama și fereala, dar tot a fost bine și asa decât deloc.
Am făcut rezervare pentru anul asta, tot în Turcia, ce-o fi o fi.
Nu suntem foarte plimbareti de felul nostru, nu avem prea mulți prieteni.
Într-adevăr, faptul ca nu mi-am putut vizita părinții pe îndelete (sau ei pe noi), ci doar pe fuga, cu masca la gura, fără sa intram în casa (ai mei n-au avut covid, iar acum sunt vaccinați, au și imunitatea formata) - asta m-a întristat, dar compensează faptul ca sunt sănătoși, discutam la telefon și ne vom vedea pe saturate în curând, cel mai probabil de Paște sau chiar mai devreme.
Copila ia lucrurile ca atare, s-a plictisit de online, dar încearcă sa găsească și partea pozitiva a situației - nu se mai trezește prea devreme pentru a merge la școală, nu mai este nevoita sa circule cu autobuzele jegoase din Ploiești, nu e nevoita sa îndure interdicțiile pe care le-a experimentat în cele 4 zile mari și late în care a fost la școală în ultimul an. Nu mai pierde timp pe drum la întoarcerea de la școală, după ce termina orele online, dacă are chef mănâncă imediat sau trage un pui de somn.
Cat despre socializare, are gasca ei de amici/colegi cu care se vede în weekend, se întâlnesc în centrul orașului, se plimba, iși iau ceva de mancare/băut la o terasa exterioara, mai discuta, mai rad, se simt bine, atât cât se poate în condițiile actuale.
Am încercat mereu sa fiu optimista și sa vad partea plina a paharului. Sa îmi spun ca va veni și sfârșitul acestei pandemii.
Cel mai mare stres, pe care nu îl conștientizam, a fost teama de a ne îmbolnăvi de covid, de a nu face ceva greșit și sa ajungem la spital, noi sau părinții. După ce am trecut prin boala și am scăpat cu bine cu toții, abia atunci am realizat cât de mult ma afecta și apasă teama asta de a face covid.
Monica, te simt foarte panicata în mesaje, e adevărat ca nu e de gluma cu covid, ca e pura loterie și nu ai de unde sa știi ce forma vei face, dar nu poți trai la nesfârșit cu teama asta. Pe de o parte ți-e teama de covid, dar ai risc crescut de a face tocmai pentru ca fetitele merg la antrenamente. În plus faptul ca lucrezi online te-a bulversat sau în fine, nu e confortabil. Mie mi-a fost de mare ajutor dpdv psihic sa reușesc sa ma angajez după 8 luni de stat acasă în șomaj, și chiar am noroc unde am nimerit, colegii sunt ok, patronii la fel, volumul de munca este rezonabil. Ma plictisisem acasă, ma învățasem leneșă și comoda, nu aveam chef de nimic, procrastinam la greu - lasă, ca fac ordine pe balcon într-o zi cu soare, lasă că fac alta data sortarea hainelor pe care nu le mai folosim, etc. De ieșit la terasa am tot ieșit vara trecuta, singuri sau cu niște prieteni de familie. În aer liber nu aveam asa mare stres ca luam covid.
Ma scoate din sărite felul în care pandemia a făcut sa iasă la iveala toți idioții conspiraționisti și antivaccin, sosoacele, cumpanasii și teodosii de serviciu, corupția și jaful din banul public, felul în care mulți nesocotesc regulile și interdicțiile, din cauza lor treneaza epidemia și apar noi și noi cazuri sau focare. Autoritățile se bâlbâie, se sucesc, fac chestii fără logica sau fără sa ia în calcul anumite situații, apoi încearcă sa dreaga busuiocul din mers. Și faptul ca se continua cu același stil comunist de plan cincinal, ce masuri și rezultate grozave avem pe hârtie și la TV, dar realitatea e alta, în privința pandemiei. Suntem la pământ cu sistemul sanitar, doamne ferește sa te îmbolnăvești de ceva grav și sa ai nevoie de consult, internare, operație, și sa nu îți permiți sa mergi "la particular".