Ca să răspund și eu, sunt mai multe concepte care se suprapun parțial: suflet, spirit, pshic. Mi se pare interesantă și partea de etimologie. Suflet pare să vină în limba română din latinescul suflitus (suflare), spirit vine din latinescul spiritus (răsuflare, respirație), psihic vine din grecescul Psyche (zeița care personifica sufletul). Deci suflet ar avea într-un înțeles larg orice ființă care are suflare, care răsuflă (Pitagora credea că animalele au suflet, de exemplu).
Ulterior termenul de suflet a fost rezervat mult timp doar pentru oameni, cel puțin în civilizația occidentală.
Dacă ne uităm la definiția cuvântului suflet în mai multe limbi, prin suflet se înțelege totalitatea proceselor afective, intelectuale, voliționale, și așa cum zicea Glimmer mai sus sunt nenumărate cercetări care ne arată care sunt locurile din creier care găzduiesc emoții, procese creative, cum funcționează procesele decizionale etc.
Mult timp omenirea a trăit cu impresia că este singura specie capabilă de emoții, de conștiință de sine, de inteligență. Dar în ultimul timp au apărut nenumărate cercetări de etologie care ne arată de exemplu că elefanții au conștiință de sine sau că familia Corvidelor au o inteligentă apropiată de cea a primatelor. Sau cercetări în care s-a demonstrat că primatele au un un început de simț al corectitudinii și că acționează în mod empatic față de ceilalți membri din grup.
Deci ceea ce consideram mai demult (ca specie) că ne individualizează constatăm în zilele noastre că nu e atât de clar delimitat.