Nu cred ca se numeste prozelitism o discutie privata despre credinta intre doua persoane credincioase, oriunde s-ar purta acea discutie. El nu incerca sa te converteasca din moment ce te considera deja convertita. Aveai, pe deasupra, posibilitatea sa-i spui scurt, de la inceput, ca nu te intereseaza discutia pe calea aia, dar tu l-ai lasat "minute in sir" pana l-ai intrerupt tu politicos. De ce nu l-ai intrerupt politicos mai devreme? Deci stiai ca e considerat un statement: "În Québec este ilegală promovarea religiei de orice fel în școli și în toate instituțiile publice, cât și purtarea de însemne religioase de către funcționarii publici. Când vin la școală "la serviciu" (sunt profesoară), nu port cruciulița la gât. Eu atunci eram în timpul meu liber." Iar eu am zis, "in general, e considerat un statement". Plus ca da, daca nu era un statement in cazul tau, puteai sa-i spui asta foarte clar. Nu il poti condamna pe el ca te-a crezut credincioasa, din moment ce si tu si el cunoasteti aceasta lege.
Ai răstălmăcit absolut tot ce am spus, așa cum faci cu toți userii ale căror opinii le combați.
Repet (nu pentru tine, că e în zadar): persoana lucra pentru școală, era în școală, era deci funcționar public și acorda o consiliere prin natura meseriei. Nu era o simplă discuție privată, cum ar fi fost dacă ne întâlneam pe stradă ( Și nici atunci. Să zicem că eu, profesoară, mă întâlnesc cu un elev și mama lui, stăm de vorbă și deodată încep: știți cine m- a salvat pe mine? Iisus. I'm born again!....etc.) Și era departe de intenția inocentă de a discuta cu mine despre credința "comună", subiect ce nu avea nici în clin nici în mânecă cu scopul întâlnirii.
Indiferent că purtam la gât cruciuliță, semilună sau pe cap hijab sau altceva, nu avea dreptul legal, și nici moral, să facă prozelitism de cea mai joasă speță ( pentru că făcut într-un context de vulnerabilitate emoțională)
Nu avea importanță că sunt creștină, nu vreau să fiu victimă de prozelitism doar pentru că port cruciuliță la gât.
Se știe foarte bine că denominațiuni de genul born again, Martorii lui Iehova și alții au vocații din astea "misionare" și sunt active pe toate căile. Nu doar băieții ăia frumușei care bat la uși să-ți turuie "vestea bună" ci și prin persoane în contact cu publicul, în meserii din astea de "consiliere", și nu numai.
Și cu asta eu personal am încheiat discuția despre experiența mea neplăcută.
