200 raspunsuri la acest subiect

[Letitia1]

Astea-s puși pe cai mari!

 

 

TCM will examine 18 classic movies, including Breakfast at Tiffany's, Psycho, Gone With the Wind and My Fair Lady for 'sexist and racist content' in new series

https://www.dailymai...new-series.html

[michelle-usa]

Asians: math is easy

Europeans: math is hard

Americans : math is ... racist 

[Letitia1]

Zicea Viviana Ca in nu știu ce țara araba sint cenzurate filmele și anumite site-uri interzise. Ne îndreptam cu pași repezi spre “democrația” araba.

[rall]

Dar de frica de punct aici auzit? Punctul ăla de la sfirsitul propoziției. Se pare ca ești considerat agresiv dacă termini o propoziție/fraza cu punct. Trebuie sa pui o fata care zâmbește in loc de punct. Am crezut ca e o gluma dar mi-a confirmat fiu-miu ca e adevărat și mi-au confirmat și unii colegi de la servici care știau de asta.  
 

Generation Z feels intimidated by full stops, experts find

Linguists believe that full stops have fallen out of fashion with young people because they 'signify an abrupt or angry tone of voice'
 

https://www.telegrap...ng-experts-say/

 

Nu-s gen Z, dar mie mi-e foarte evidenta diferenta intre

 

"Vreau sa discutam." si "Vreau sa discutam "

 

Nu e FRICA DE PUNCT , e o diferenta de ton, sesizabila.

 

Nu, nu ne va obliga nimeni sa punem in emailuri, desi da - eu le folosesc si in relatii de munca, sa spunem. Cred ca stie fiecare cand isi permite sa "zambeasca" cu cineva si cand nu.

Editat de rall, 06 martie 2021 - 09:54 .

[dana vio]

Eu nu-mi permit sa pun zambareti în email-urile de serviciu , mi se pare frivol.

Dar desigur fiecare vede ce vrea. 

Cartea a fost scrisă cu foarte multă empatie desigur, faptul că băiatul ăla s-a simțit prost nu conteaza. Poate coborati cateva subiecte mai jos la depresia adolescenților si va mai recititi mesajele. Conteaza doar ca cineva care a citit cartea a suferit de pe urma ei, atât. 

[glimmer]

Fiecare asimilează în mod diferit ceea ce vede/vizionează sau citește.

Eu în copilărie am fost afectată, să zic în mod negativ, de multe dintre poveștile citite/auzite sau alte lecturi pentru copii.

M-a întristat tare, de exemplu, povestea „Puiul” de Brătescu-Voinești. Îmi amintesc și acum că era un cântecel cu povestea asta și îl cântam destul de des la grădiniță. Faptul că puiul a fost părăsit de familia lui și lăsat să moară pentru că nu a fost ascultător, pentru mine a fost de-a dreptul horror.

Cred că echilibrul este foarte greu de atins.

[andacos]

Eu nu-mi permit sa pun zambareti în email-urile de serviciu , mi se pare frivol.

Eu n-am vazut niciodata in e-maiulire oficiale primite la firma, emoticoane.

 

Depinde de firma, dar o firma serioasa ma indoiesc ca foloseste asa ceva.NU ma refer la e-maiurile scrise intre colegi, privat.

[anja]

Sunt multe firme serioase (ca sa nu zic majoritatea firmelor mari) in care oamenii pun emoticoane cand comunica via email.

(Exclud comunicarile ofiiciale)

Dar emailurile obisnuite sunt pline se emoticoane, chat-urile sunt pline de ele.

Ca sa generalizez, cum se cam face pe aici fara se stie prea mult, probabil asta se intampla in firmele cu o cultura rigida, ramasa in precambrian.

[viviana]

am inceput sa comunicam din ce in ce mai mult in scris. Si cum asta nu arata si tonul cu care a fost scris un mesaj, ca sa nu mai fie loc de interpretari, ca sa ne facem mai bine intelesi am inceput sa folosim emoticoane. (noi oamenii)

 

eu insami am fost prost inteleasa, aici pe DC, iar afirmatia mea a fost cotata bascalie cand de fapt era axact la polul opus. Am lasat-o balta ca nu aveau sens explicatiile. Si eu la randul meu am interpretat gresit.

 

De aia cred ca in foarte multe contexte sunt bune emoticoanele. De aia cred ca si treaba cu punctul e ceva absolut inofensiv, insa uneori poate salva de la interpretari gresite. 

===

cu cartea... pana sa citesc aici habar nu am avut despre cartea asta. Nici nu ma intereseaza. Fiecare copil se emotioneaza sau rusineaza de ceva, dar asta nu inseamna ca lumea trebuie sa stea in loc si sa se schimbe sau ca presa si FB sa faca din tantar armasar. 

Numele de familie al fii-mii acelasi cu al unui personaj studiat in clasa III. Au ras copiii de ea, a plans cu sughituri, nu a mai vrut sa mearga la scoala. Si ce era sa fac? Sa militez sa se schimbe numele in carticica, sa fie unul neutru? domnul X?

 

 

Si inca ceva, multe chestiuni despre care am citit aici sunt insignifiante. Le dam prea multa atentie.

Apare cate unul cu o idee creata, o expune in media si valul de urmaritori hop cu comentariile si sperieturile danadu-i valoare de adevar.

[mihaela_s]

N-am minimalizat deloc suferința băiatului. Dacă l-a afectat așa de mult cartea încât sa nu mai poată de Rușine ca ccc colegii lui vor rade de el, atunci cu siguranța au făcut bine ca s-au întors in Ro. Din câte știu, e unicul caz, nimic generalizat.